OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pe 26 mai s-au incheiat manifestarile lui Sampling Bucharest. Presa din Romania a celebrat intre timp manifestarea drept o „invazie“ a artistilor romani la Viena, cu „aproximativ 183 de spectacole“ si „circa 370 de artisti“ (NewsIn din 26 aprilie). Daca surprinzatoarele cifre au corespuns intr-adevar realitatii, n-am verificat, chiar daca pentru oricine cunoaste Viena este practic imposibil ca „in fiecare zi artistii romani ssa sustinat aproximativ 80-90 de spectacole, 30-40 dintre acestea desfasurindu-se in acelasi timp“, asa cum ameninta, inainte de „invazie“, organizatorul acesteia, Calin Mocanu, in acelasi NewsIn. Ce-i drept, un astfel de festival-maraton (intre 5 si 26 mai) a fost o noutate absoluta in ce priveste prezenta culturii romanesti in si pentru Austria, unde prezentari culturale similare ale unor capitale (cum ar fi Sofia anul trecut) nu au durat mai mult de o saptamina. Se pare insa ca ceea ce a impresionat presa romaneasca a fost tocmai abuzul de mijloace (si, implicit, generozitatea sponsorilor), dovada titlul unui alt articol (NewsIn, 8 mai): „Teatrul Bulandra a transportat 45 de persoane la Viena pentru a juca Elizaveta Bam“.

Avind in vedere amploarea evenimentului in ansamblu si numarul totusi relativ restrins al asa-numitului Stammpublikum, deci al publicului care frecventeaza regulat manifestarile legate de Romania, ar fi fost de dorit o anuntare in prealabil a programului manifestarilor. Or, afisele la Sampling Bucharest au aparut practic cu o saptamina inainte de deschidere, fara sa indice macar o pagina web unde sa poata fi consultat programul. (Vezi si corespondenta tot de la Viena a Irinei Wolf din Romania libera din 7 mai despre „bilbiielile“ organizatorice de inceput.)
in acest caz nu poate sa surprinda nemultumirea compozitoarei spectacolului Elizaveta Bam ca in prima seara s-a jucat – pentru a ramine la eufemisme – „cu jumatate de sala“ (si care, cu tot respectul pentru doamna Anghel, n-au fost 100, ci doar vreo 20, si aceia unii intirziati, ca mine, intrucit ora de incepere a spectacolului fusese anuntata in trei variante diferite). Ce-i drept, publicul n-a aplaudat mai putin entuziast, la fel ca si la spectacolul remarcabil (cu sala plina) al Teatrului Act, Creatorul de teatru, de Thomas Bernhard. La fel ca si pe doamna Anghel, „ne-a surprins ca sevenimentult a fost organizat fara grija la care ne-am asteptat sa fie“, insa – spre deosebire de domnia sa si comparind cu alte surse – nu ne pripim in a afirma ca primaria din Viena nu s-a ocupat suficient de publicitate, in conditiile in care nici macar institutiile romanesti de la Viena n-au putut afla si, deci, si comunica programul decit in ultima clipa.

Ce-i drept, emigratia romana din Viena – principala beneficiara a pieselor de teatru, atit timp cit nu s-a precizat in acelasi program daca exista traducere sau nu – s-a repliat rapid si a sustinut cu participarea sa spectacolele urmatoare. in principiu, insa, se pare ca spectacolele cu putini interpreti si pentru un public restrins (de preferat in engleza sau non-verbale) au mult mai multe sanse sa faca sala plina, dupa cum au demonstrat spectacolele de teatru alternativ (Teatrul Luni, gazduit de Pygmalion Theater) si de dans (Manuel Pelmus, Florin Flueras, Maria Baroncea in Tanzquartier). Alta este, desigur, situatia artistilor plastici sau a muzicienilor care sint deja cunoscuti la Viena din anii trecuti, precum Dan Perjovschi, Ioan Nemtoi sau Theodora Enache si care isi au deja publicul lor.

Pe scurt, astfel de manifestari sint binevenite, chiar daca si in acest caz se confirma zicala: „Weniger ist mehr“ – mai putin poate aduce mai mult, cu conditia sa fie mediatizat in timp util. Altfel, privind inapoi cu oarece nostalgie si multa oboseala, nu-mi pot reprima impresia de a fi asistat la un ospat medieval cu „aproximativ 183“ de feluri de mincare – ba chiar si mai multe, daca ne gindim ca in aceeasi perioada au fost vernisate la Viena expozitii excelente, precum cea despre arhitectura din Romania din ultimele doua secole sau cea a lui Dumitru Gorzo si Gili Mocanu.
Pina in momentul redactarii articolului n-am putut inregistra, din pacate, in presa austriaca nici o cronica referitoare la Sampling Bucharest, insa ne consoleaza macar faptul ca, de citeva zile, din mass-media, de la publicatiile culturale pina la tabloide, ne suride fericit Cristian Mungiu.
Viena