Cu doi ani în urmă, în
vara lui 2006, Asociaţia Profesorilor de Limba şi Literatura Română
„Ioana Em. Petrescu“ (ANPRO) atrăgea atenţia asupra
ameninţărilor pe care măsura de a face publice subiectele pentru
examenul de bacalaureat le poate induce în cel mai important
moment al evaluărilor naţionale. Protestul nostru, precum şi
dorinţa de dialog cu responsabilii ministeriali au rămas fără
ecou şi fără răspuns (deşi ANPRO este semnatara, alături de
alte 7 asociaţii profesionale, a unui protocol de colaborare cu
ministerul, ce datează din 2005). Metodologia bacalaureatului a
rămas neschimbată, lucrurile şi-au urmat cursul. În 2007,
varianta 78 a decis, în ciuda lipsei de profesionalism a
formulărilor din cadrul ei, soarta celor care au dat examenul în
prima sesiune. Deşi măsura publicării variantelor a avut drept
scop utopic evitarea fraudelor, apariţia cărţilor de răspunsuri a
avut drept consecinţă cazuri în care s-au depistat, în
anumite centre de bacalaureat, unele lucrări copiate. Anul 2008 nu
a adus nici o modificare în privinţa deciziei de publicare a
subiectelor, cu excepţia divizării probei în trei, deoarece o
variantă de examen se compune din 3 subiecte, precum şi a numărului
egal de puncte pentru fiecare subiect (cîte 30). În
schimb, au proliferat cărţile de rezolvări de subiecte, devenite
bibliile absolvenţilor, care la examenul propriu-zis s-au
transformat în fiţuici. Fenomenul izolat, de anul trecut, a
devenit fenomen aproape de masă, deoarece chiar şi acolo unde
elevii n-au fost prinşi copiind, a fost evidentă folosirea surselor
de inspiraţie. Fraze ininteligibile, omonimii hilare, producătoare
de nonsensuri (literar/liberal), pasaje întregi reproduse... A
fost anul cu cei mai mulţi elevi eliminaţi din examen, lucru
dovedit prin evidenţa cifrelor, dar şi anul cu cele mai mari
fraude, multe nedovedite, fie pentru că au fost realizate prin
mijloace electronice sofisticate, fie că au fost favorizate de
supraveghetori îngăduitori. Cert este faptul că sursele de
copiat înmulţindu-se, tentaţia elevilor a fost mai mare. Cei
mai mulţi au fost prinşi datorită cărţilor de rezolvări pe care
le aveau asupra lor.
În privinţa probei orale,
schimbările au fost mai numeroase, ele fiind obiectul unor dispute
şi campanii de presă în luna mai. Cea mai izbitoare a fost
renunţarea la un subiect, al II-lea, care era un microeseu pe o temă
literară. Acestea se publicau pe Internet cu circa două săptămîni
înainte de probă şi erau, în general, reproduse după
diverse surse. S-a optat – fără a se explica, ce-i drept, măsura
– pentru o probă pe un singur text-suport, o probă de comunicare
şi de verificare a competenţei culturale. Textele-suport pentru
proba orală au fost şi ele publicate cu circa şase săptămîni
înainte de examen, dar fără cerinţe. Considerăm că aceasta
a fost cea mai reuşită înnoire a bacalaureatului din acest
an, deoarece textele vizau studiile de caz realizate în clasele
a XI-a şi a XII-a, presupuneau comprehensiunea (vezi deficienţele
elevilor români la nivelul alfabetizării culturale!) şi
relaţionarea cu un univers de referinţă destul de larg. Scandalul,
mai ales de presă, nu dezbaterea specialiştilor, a fost provocat de
lipsa de înţelegere a spiritului în care a fost luată
măsura. Proba orală a fost şi ea ratată, din pricina cerinţelor
de o stereotipie care a creat confuzii.
Acutizarea problemelor
Problemele privind examenul de
bacalaureat în forma actuală sînt mai multe şi de
naturi diferite. Din păcate, subiect de presă fac cele care vizează
scandalul, frauda, senzaţia ieftină. Adevărate dezbateri între
specialişti nu au fost, şi ele par să nu-i intereseze mai ales pe
cei care ţipă cel mai tare că nu avem examene relevante şi nici
compatibile cu sistemele europene. Să le luăm pe rînd.
a) Problema de fond este rezultatul
unor acumulări în timp (ultimii 5-6 ani). Prin subiecte,
bacalaureatul nu devine o rezultantă firească a parcursului şcolar
reglat de programe care au la bază modelul comunicativ-funcţional.
Dorinţa de a asigura obiectivitatea notării împinge autorii
subiectelor spre sarcini de lucru uşor de cuantificat, favorizînd
analiza, memorarea etc. şi defavorizînd interpretarea. Baremul
de corectare, excesiv de detaliat, nu e întotdeauna ce ar
trebui să fie (chiar anul acesta a fost şubred şi inadecvat la
subiectul I). Ne ascundem în spatele baremului, nu mai putem
aprecia o lucrare integral, ci numai pe bucăţele, după barem.
Trebuie să dăm puncte pentru răspunsuri inepte, cu greşeli de
ortografie, dacă elementele cerute sînt în rezolvare,
deşi limbajul e agramat. În această sesiune, circa jumătate
dintre candidaţi nu au citat corect titlul basmului lui Ion Creangă,
Povestea lui Harap-Alb, ci varianta scurtă Harap-Alb şi nu ştiu
cîţi dintre corectori i-au depunctat, pentru că baremul nu
prevedea nimic în acest sens.
b) Problemele de formă, care ţin de
metodologia ce se publică anual, s-au acumulat şi ele, acutizînd
în numai doi ani goana după note mari, fără efort şi fără
competenţe. Din păcate, măsura publicării subiectelor a favorizat
frauda. Odată publice, subiectele devin pentru edituri, tot mai
multe, bază pentru cărţile cele mai rîvnite ale elevilor.
Cărţile de rezolvări. Din păcate, unii colegi, competenţi sau
nu, se aventurează în această activitate contra cronometru,
rezolvînd variante. Rezultă cărţi pripite, uneori pline de
greşeli de conţinut, cu multe erori de tipar, lucrări scrise „pe
genunchi“, care par soluţia salvatoare şi definitivă pentru
elevi. Cel mai grav este faptul că aceste cărţi nu se consultă,
nu se citesc selectiv pentru compararea soluţiilor, ci se folosesc
drept fiţuici. S-a văzut cît de mare este fantezia elevilor
care sînt dornici de rezultate nemuncite: le ascund sub haine,
în WC-uri, în bănci... sau direct pe bănci, dacă au
parte de comisii înţelegătoare...
Propunem aşadar Ministerului
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să consulte toţi
specialiştii şi experţii în educaţie de care dispune, toate
formele instituţionale implicate şi responsabile, atunci cînd
ia hotărîri şi măsuri cu un asemenea impact social. De
altfel, considerăm că a fost încălcat şi protocolul de
colaborare între minister şi asociaţiile profesionale.
Concluziile noastre referitoare la examenul de bacalaureat în
forma actuală sînt:
1. Anulează reforma curriculară a
disciplinei prin:
– compromiterea curriculumului
oficial al disciplinei. Această compromitere se realizează prin
adîncirea rupturii dintre ceea ce MECT cere să se predea prin
programa în vigoare şi ceea ce acelaşi minister cere să se
evalueze prin examenele naţionale, anulînd astfel finalităţile
învăţării stipulate pentru sfîrşitul de ciclu
liceal;
– compromiterea actului didactic şi
educativ concret, în activitatea de la clasă. Existînd o
discrepanţă între ceea ce cere obligatoriu programa şcolară
şi ceea ce cere evaluarea naţională, profesorii vor fi nevoiţi să
„sacrifice“ conţinuturile şi competenţele prevăzute de
programă în favoarea a ceea ce se verifică prin evaluarea
naţională;
– compromiterea manualelor şcolare
în vigoare, aprobate de acelaşi minister. Manualele fiind
concepute în conformitate cu programa – aşa cum cere legea –
şi nu în conformitate cu cerinţele evaluării naţionale,
acestea vor deveni în curînd un instrument didactic
inutil din punctul de vedere al intereselor elevilor.
2. Anulează şansa sincronizării
curriculumului naţional de predare a limbii şi literaturii materne
cu modelele existente în celelalte ţări europene
(competenţele validate prin examenele naţionale româneşti
vor fi diferite de competenţele validate de examenele naţionale din
celelalte ţări ale Europei).
3. Anulează şansa elevilor români
de a se forma în spiritul viitoarei societăţi a cunoaşterii
şi de a obţine o recunoaştere europeană a abilităţilor lor de a
se integra în societatea viitorului.
– Această şansă este asigurată
acum doar prin finalităţile şi obiectivele curriculumului
naţional, dar ea nu va mai fi sprijinită şi de obiectivele de
evaluare naţională, conform noilor metodologii ale ministerului.
Solicităm MECT ca, în urma
consultării tuturor factorilor instituţionali implicaţi şi după
o atentă analiză a tuturor consecinţelor pe care o asemenea
metodologie a evaluărilor naţionale o implică, să revină asupra
hotărîrii luate doi ani la rînd şi să renunţe la
publicarea subiectelor/variantelor/itemilor. Orice examen are o
componentă-surpriză, care ţine de formulare, iar la limba şi
literatura română există, şi la proba scrisă, şi la cea
orală, componenta „text la prima vedere“, care, prin măsura
publicării anticipate, dispare şi-şi pierde relevanţa.
Concluziile ANPRO
n toate atenţionările făcute asupra
consecinţelor pe care bacalaureatul astfel conceput le va avea în
sistem s-au adeverit şi în acest an;
n conceperea examenului de bacalaureat
(conţinut, formă, structură) trebuie sa rămînă exclusiv în
seama specialiştilor;
n imixtiunea factorului politic trebuie
definitiv înlăturată;
n un examen naţional nu este „impus“
de vocea străzii (părinţi, elevi, opinie publică) ci de nevoile
educaţionale ale societăţii, stabilite de specialiştii în
educaţie, printr-un program naţional – parte, la rîndul
lui, a unei strategii educaţionale, elaborate pe termen lung;
n presa nu este un factor de decizie;
instituţiile responsabile trebuie să reacţioneze şi să acţioneze
în funcţie de programul educaţional stabilit, nu de curentul
de opinie existent la un moment dat;
n instituţiile responsabile trebuie să
ţină cont de expertiza Asociaţiilor profesionale. ANPRO îşi
arată disponibilitatea de a contribui la elaborarea unei metodologii
noi;
n orice schimbare în sistem
trebuie explicată şi mediatizată corespunzător, pentru a fi
acceptată;
n schimbările de conţinut ale
programei n-au fost explicate eficient nici profesorilor, nici
elevilor, nici părinţilor;
n presa şi unii comentatori (politici)
au priceput şi perceput doar lucrurile de suprafaţă, nu şi
schimbarea de fond a problemei (de exemplu, ideea că s-a scos
literatura de la proba orală, ceea ce nu e deloc adevărat).
Consiliul Director al Asociaţiei
Profesorilor de Limba şi Literatura Română „Ioana Em.
Petrescu“ (ANPRO)
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters