OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pe zi ce trece îmi este tot mai simpatic Cornel Dinu! Cîndva mă enerva, mă scotea din minţi dorinţa sa de a părea un priceput într-ale istoriei, dar de cîteva zile îi acord circumstanţe atenuante. Cum să nu-ţi fie simpatic Cornel Dinu, omul care, după ce Piţurcă l-a făcut „derbedeu“, a răspuns în cel mai fascinant stil: prin invocarea lui Esenin. Aşadar, antrenorul Naţionalei aruncă cu zoaie spre Cornel Dinu şi cu cîţiva stropi din aceeaşi găleată spre Dan Petrescu, iar fostul procuror zice că, „dacă ar fi să ne luăm după versurile lui Esenin, pe cînd se plimba cu ţarina, deşi mi-e tare greu să cred că Piţurcă le-a citit, mă simt chiar onorat. Mai cu seamă că sînt în aceeaşi companie cu Dan Petrescu“. Fotbalul, şi sportul în general, este o confruntare onestă, o încercare de depăşire a limitelor, un spectacol, un joc. Victor Piţurcă nu pricepe în ruptul capului că dezonorează ideea de sport cînd îşi înjură criticii. Şi, vai!, pe zi ce trece, caracterul lui Victor Piţurcă se face praf, făcînd loc unui om grobian, lipsit de strălucire, care vorbeşte mai mult decît antrenează. Aşa că lecţia de literatură servită de Cornel Dinu are darul să pună un strop de umor şi de relaxare într-o lume prea încrîncenată, unde mitocănia a înghiţit de mult bunele maniere, şi unde avem puţine performanţe şi mult, foarte mult scandal. Fotbalul a fost copleşit de cel mai mitocănesc limbaj şi nu mai poate fi considerat, în România, o formă de cultură populară, ci o invazie a mîrlăniei, care se exhibă cu orice prilej. Aşa că n-avem decît să savurăm, încă o dată, versurile lui Esenin, aşa cum au fost ele invocate de Cornel Dinu:  

De cînd Elena Udrea spală podelele într-o şcoală din cartierul Drumul Taberei din Bucureşti (însoţită, evident, de televiziuni) şi învîrte sarmale în Parcul Moghioroş (întîmplător, tot în colegiul unde candidează), invocarea lui Esenin de către Cornel Dinu pare o floare rară a bunului-gust, un rafinament pe cale de dispariţie pe plaiurile mioritice. De cînd Theodor Stolojan nimereşte la un parastas şi se apucă să facă o pioasă, dar nedezminţită campanie electorală (a îndurat toată slujba, doar-doar va da mîna cu preotul şi cu cîţiva enoriaşi), chiar avem nevoie de Esenin, via Cornel Dinu! De cînd Traian Băsescu şterge pe jos cu ziariştii de la Realitatea TV, iar aceştia tac şi înghit (acceptînd evidenţa?), chiar că un strop de poezie poate fi benefic. Mă mir că prietenul revistei noastre, Radu Cosaşu, a ignorat această călătorie prin stepele ruseşti ale poeziei, fiind probabil prea supărat pe rezultatele Naţionalei (dacă nici domnul Cosaşu nu mai păşeşte peste pragul ironiei, înseamnă că fotbalul românesc şi-a uzat însuşirile ludice şi a ajuns o ceată de mîrlani neastîmpăraţi).Numai că nu doar fotbalul oferă aceste infinite revărsări de mitocănie. Lumea politică s-a veştejit de atîtea grobianisme, trăim într-o lume sucită, în care Theodor Stolojan şi Miron Mitrea se întrec în invective (unul zice că celălalt abia a „ieşit de sub camion“, celălalt îl face „paiaţă“). Să ne înduioşeze că ministrul Adomniţei spune poveşti din Creangă copiilor din anumite grădiniţe – alea în care nu plouă sau în care s-a terminat zugrăveala? Cînd Dan Voiculescu trage de timp ca să nu i se confirme în instanţă „colaborarea cu Securitatea ca poliţie politică“, cînd Petre Roman devine peste noapte om de dreapta şi e foarte aproape să candideze sub sigla PNL, cînd Nicolae Văcăroiu ar putea ajunge preşedintele Curţii de Conturi, de parcă în ţara asta economiştii ar fi dispărut în găuri negre, cînd PRM vrea să se anuleze alegerile organizate în colegiile uninominale, cînd o campanie antifumat e făcută praf de incompetenţa unor producători de la Antena 2, chiar că nu mai avem altă şansă decît să citimîauzim o poezie de Esenin. Dar unde găsim noi acea graţioasă şi manierată ţarină care să ne inspire, fără să ne ciocnim, la tot pasul, de persoane „ieşite de sub camion“?