„Cearta sfinţilor“ – aşa a
numit Liviu Ciulei „procesul“ prin care, în 1972, a fost
interzis la Bulandra spectacolul Revizorul, în regia lui Lucian
Pintilie, şi urmările acestei interziceri, printre care şi
plecarea lui Ciulei din funcţia de director al Teatrului Bulandra,
pe care-l condusese un deceniu. Acesta a fost sfîrşitul unei
epoci a scenei româneşti – un sfîrşit care i-a
aruncat, pe Pintilie ca şi pe Ciulei, în vîltoarea unei
cariere internaţionale. Ciulei s-a întors în teatrul
românesc după 1990, iar Pintilie, niciodată. Acum Liviu
Ciulei ne-a părăsit pentru totdeauna.
În noaptea de 24 spre 25
octombrie 2011, regizorul de teatru şi film, actorul, scenograful şi
profesorul Liviu Ciulei s-a stins din viaţă, la 88 de ani, într-o
clinică din München, Germania.
Liviu Ciulei s-a născut pe 7 iulie
1923, ca fiu al unui cunoscut avocat şi arhitect, a studiat teatru
şi arhitectură, debutînd ca actor în 1946, în Visul unei nopţi de vară de la Teatrul Odeon, şi ca regizor în
1957, cu Omul care aduce ploaia de Richard Nash, la Teatrul Municipal
(acum Teatrul Bulandra) din Bucureşti. A lucrat mult ca scenograf
(şi nu doar al propriilor spectacole), construcţia vizuală
rămînînd centrală de-a lungul întregii sale
creaţii. În 2008, la împlinirea a 85 de ani, în
semn de omagiu pentru Liviu Ciulei, a fost lansat albumul Cu gîndiri
şi cu imagini (la care a contribuit fundamental colaboratorul de
lungă durată al regizorului, secretarul literar Mihai Lupu),
sinteza în fotografii şi texte a unei cariere de 50 de ani.
Unul dintre marii creatori de teatru şi
film din România, Ciulei s-a aflat în inima celui de-al
doilea val al teatralizării, în anii ’60, nu doar prin
spectacolele sale – celebru fiind Cum vă place şi Furtuna după
Shakespeare, ci şi prin intervenţii teoretice publicate, în
general, în revista Teatrul. Aici a publicat, în 1956,
antologicul eseu despre Teatralizarea picturii de teatru:
„Teatralizare nu de dragul teatralizării, nu pentru a stîrni
artificial interesul, sau pentru a face neapărat altfel decît
în realitatea imediată, ci pentru o realitate transpusă cu
imagini specifice artei scenice. Nu arhitectură înghesuită şi
minimalizată pe o scenuţă, nu clădiri reproduse cu efort inutil
din carton, ci imagini scenice, poetico-dramatice, concretizate în
decoruri“, scria Ciulei acum 55 de ani.
Rămas în istorie ca o montare
antologică, spectacolul Cum vă place nu a stîrnit, la
premieră, un entuziasm general – tocmai datorită caracterului său
inovator – şi a fost urmat de numeroase dezbateri, la care Ciulei
şi-a susţinut activ punctul de vedere şi opţiunile estetice, în
plină epocă de regîndire în România a modului de
a face teatru.
Cît timp a fost director al
Teatrului Bulandra, Liviu Ciulei a creat un repertoriu consistent şi
a susţinut o trupă de actori ce avea să devină legendară,
amprenta sa asupra identităţii Bulandrei ca teatru de artă fiind
vizibilă pînă în ziua de astăzi. Majoritatea actorilor
din aşa-numita astăzi „generaţie de aur“ s-a format sub
bagheta lui Ciulei, montările sale fiind caracterizate de atent
contemporana lectură a textului, funcţia catalizatoare a decorului
şi fineţea lucrului cu actorul.
Exilat în Statele Unite, Liviu
Ciulei a fost, între 1980 şi 1985, director al Teatrului
Guthrie, după care a predat la Columbia University, influenţînd
activ mai multe generaţii de actori şi directori de scenă cu
maniera sa regizorală percepută ca „europeană“, extrem de
interesată de pătrunderea în profunzime a sensului
cuvîntului. După o carieră de director de teatru,
regizor şi profesor în Statele Unite, Liviu Ciulei s-a întors
în România după 1990, semnînd la Teatrul Bulandra,
în 2005, regia ultimelor sale două spectacole, avînd în
distribuţie colaboratori dragi ai săi, dar primite cu cronici
amestecate, ambele pe texte de Luigi Pirandello, Şase personaje în
căutarea unui autor şi Henric al IV-lea (după ce regizase, în
1991, Deşteptarea primăverii de Frank Wedekind şi Visul unei nopţi
de vară, şi Hamlet, în 2000).
Relaţia dintre Liviu Ciulei şi marea
actriţă Clody Bertola (care, după divorţul de Ciulei, s-a
căsătorit cu Lucian Pintilie, alături de care a rămas pînă
la moarte, în 2007) a fost, la rîndu-i, foarte productivă
artistic, Bertola făcînd roluri memorabile în multe
dintre montările regizorului, inclusiv în Gin Rummy, cu care
ea şi-a încheiat activitatea scenică, în 1980.
Liviu Ciulei a lucrat, de asemenea, cu
mare succes, în cinema. Al treilea şi ultimul saău film, Pădurea spînzuraţilor, în care juca şi un rol
secundar, a obţinut în 1965 prima distincţie a
cinematografului românesc la Festivalul de la Cannes şi este
considerat unul dintre cele mai bune filme autohtone ale tuturor
timpurilor. Recent, regizorul a povestit de ce nu a continuat să
facă cinema după ecranizarea romanului lui Rebreanu, spunînd
că ceea ce-şi dorea să filmeze nu era pe gustul autorităţilor
comuniste, că a respins un scenariu scris de Sergio Amidei dupăBaltagul lui Sadoveanu, peliculă în care voia să joace Anna
Magnani, şi că i-a „cedat“ lui Lucian Pintilie Reconstituirea,
despre care ştia că va fi un film dificil.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters