OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daca privim atent initiativele si actiunile presedintelui Basescu din ultimele zece zile, nu se poate sa nu observam ca ele par a fi parti ale unui puzzle care sub nici o forma nu are cum sa se alcatuiasca. Miscari dezarticulate, lipsite de logica politica, venite din partea unui politician care a demonstrat de-a lungul timpului ca stie sa-si joace cartile. Acum, presedintele pare sa nu mai aiba carti. Sub masca unei agresivitati cu care ne-am obisnuit deja, Traian Basescu pare sa fie de fapt in defensiva.

A inceput destul de bataios dupa victoria de la referendum pe care a supralicitat-o politic, prezentind-o drept altceva decit era: nu un vot pentru raminerea sa ca presedinte, ci un fel de cec in alb pentru o declaratie in citeva puncte, prezentata ca program de guvernare, modernizarea Romaniei etc. Bizuindu-se pe votul electoral, presedintele Basescu a purces sa faca ce stie mai bine, anume sa incerce provocarea unor alegeri anticipate.

A plimbat pe rind liderii PSD in creierul noptii la Cotroceni, le-a promis marea cu sarea si guvernarea, a pus PD-ul sa initieze o motiune de cenzura si, cind toate aceste actiuni erau in toi…, a schimbat cu 180 de grade discursul si tactica. Nimic din ceea ce initiase nu parea sa se mai lege. Cum se poate explica, in toiul intilnirilor nocturne cu liderii PSD, initiativa presedintelui de a invita din nou partidele, de data aceasta la consultari oficiale, cu scopul declarat de a identifica un guvern PNL-PD-PLD? E cu totul impotriva oricarei reguli minimale de negociere sa anunti ce vrei sa obtii la finalul ei! Aia nu mai e consultare, nici negociere; nu e nici tatonare; e altceva. Mi s-a parut jenanta sfortarea presedintelui Basescu de a aduce la cunostinta publica dorinta sa ca Alianta sa se refaca. A fost acesta insa un gest pentru noi, electoratul din Romania?

Nu cred. Pentru ca noi stim ca timp de mai bine de doi ani a facut tot ce depindea de el sa discrediteze PNL, in vederea disparitiei acestuia ca actor de pe scena politica, inclusiv prin incurajarea crearii PLD. Si-atunci ne e greu sa credem in dorinta sa de a vedea din nou Alianta D.A. Si in ce logica se inscrie chemarea la consultari oficiale si a PNL, dar si a dusmanului acestuia, PLD, si propunerea de a face impreuna un cabinet? Cind impotriva guvernului PNL era deja depusa o motiune de cenzura. Cine procedeaza astfel fie e neserios, fie urmareste altceva. De exemplu, sa dea semnale ca este un spirit reconciliator, ca doreste refacerea unei Aliante ajunse nu doar cenusa, ci chiar la lada de gunoi, dar procedind de o maniera care sa faca acest lucru imposibil. Semnale catre cine? Nu catre electorat, pentru ca, la cum sta PD-ul in sondaje (presupunind ca sint adevarate), n-are nici o nevoie sa se refaca alianta cu PNL, mai ales ca, in perspectiva unor alegeri, alaturi de PLD ar sta chiar bine in Parlament, beneficiind si de ajutorul presedintelui, care deja le face campanie electorala pe fata.

Cineva ar putea spune ca, de fapt, ne aflam in fata incercarilor disperate ale presedintelui si partidelor sale, PD si PLD, de a-l debarca pe premierul Tariceanu. Nu exclud aceasta ipoteza, dar pentru asa ceva presedintele ar fi lucrat mai maiestrit. Brutalitatea invitatiei la Cotroceni, terminarea la fel de brutala a negocierilor cu PSD arata un Traian Basescu prins pe picior gresit. Si-atunci intrebarea este: cui a vrut presedintele sa transmita mesaje ca el este de fapt impaciuitorist, ca doreste refacerea Aliantei D.A.?
in declaratia de presa de dupa consultarile din 8 iunie, Traian Basescu a introdus o chestiune, aparent gratuit sau cu tinta imediata si facila: o asa-zisa informatie pe care ar fi primit-o „pe surse“, privind discutia cu delegatia PNL din timpul consultarilor.

Fraza e suficient de maiestrita, recunosc, inducind in media, care a preluat-o necritic, ideea existentei unei surse. Despre care, evident, nimeni nu s-a interesat: „inteleg ca, pe surse, din delegatia PNL au plecat foarte multe afirmatii legate de faptul ca as fi spus ca nu ma voi lasa pina nu darim Guvernul Tariceanu. As aminti sursei ca presedintele nu poate schimba un Guvern, cu atit mai putin il poate darima“. De fapt, ea a fost introducerea absolut necesara pentru a cere PNL sa fie de acord ca stenograma, dar si inregistrarea convorbirilor sa fie facute publice.
Iar ceea ce atrage atentia este ca, in timpul discutiilor oficiale, presedintele Basescu a subliniat: „Este un guvern al dezastrului Romaniei. s…t Iar eu nu vreau sa fiu complice la acest dezastru. s…t Pentru liberali, propunerea mea trebuia sa aiba o semnificatie mai mare decit simpla chestiune a guvernului. V-ati autodistrus partidul si v-am propus sa-l repuneti la loc, intr-o guvernare. Nu vreti sa dati atentie acestui lucru, este problema dumneavoastra“. Asadar, pe de o parte, un mesaj ca nu el este responsabil de situatia actuala a PNL (oricare ar fi aceea), iar pe de alta parte, desi un guvern al PNL este intruchiparea dezastrului, el, presedintele Romaniei, il vrea, totusi, la guvernare. E un nonsens.

incepe sa aiba sens daca ne uitam la ce s-a petrecut in exact acele zile la Bucuresti: o agitatie fara precedent a ambasadorului Statelor Unite, cu vizite la presedintie, la PSD, unde, nici mai mult nici mai putin, a intrerupt o sedinta a conducerii ca sa se intretina vreme de un ceas cu presedintele Geoana. in zilele prezentarii motiunii de cenzura si ale consultarilor oficiale de la Cotroceni! Sa fie nevoia de stabilitate guvernamentala cea care l-a scos pe ambasadorul american din contemplare? Sa fie el (si edificiul din spatele lui) cel care are nevoie de asigurari ca aceasta stabilitate se poate realiza, iar presedintele este intruchiparea spiritului reconciliator?
Daca ipoteza de mai sus e adevarata, atunci nu numai ca PSD nu va depune nici o motiune de cenzura, iar guvernul Tariceanu 2 (eventual cu ceva remanieri) va ramine in functie pina la alegerile generale la termen din 2008, dar presedintele insusi ne va surprinde prin felul de a fi. Va mai critica guvernul din cind in cind, avind mare grija „sa nu-l darime“, iar vocea sa va semana cu cea a unei pisici abandonate, fara nimic din inflexiunile tigrului pe care a dorit sa-l intruchipeze. Vom vedea.