OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Zilele culturale ale Băncii Centrale Europene 2009: România“, ce se desfăşoară la Frankfurt, între 21 octombrie şi 9 noiembrie, aduc în centrul atenţiei lumii culturale, în Germania şi în Europa, România. Este un privilegiu – în anul în care se marchează 10 ani de la introducerea monedei euro pe pieţele financiare şi 20 ani de la prăbuşirea comunismului – pe care îl datorăm atît Băncii Centrale Europene, cît şi Băncii Naţionale a României. În fiecare an, Banca Centrală Europeană organizează această manifestare, consacrată cîte unui membru al instituţiei. Ceea ce înseamnă că ne va veni din nou rîndul peste 27 de ani. Cu atît mai trist, deci, faptul că nici o televiziune din România nu a deplasat măcar o cameră de luat vederi la Frankfurt. Ar fi putut înregistra – de exemplu – coada formată pentru a se cumpăra bilete la concertul susţinut de Gheorghe Zamfir şi Nicolae Licareţ, la Katharinenkirche. Indiferent dacă îţi place sau nu muzica lui Gheorghe Zamfir, nu poţi să negi audienţa pe care o are la publicul european. Cred că erau imagini la fel de interesante precum cele de la nunta nu ştiu cărui manelist, de la răsturnarea unei cisterne pe o şosea, de la spargerea unui bancomat sau mai ştiu eu ce alt eveniment care face breaking news la noi.

 

Programul organizat de gazde a fost foarte riguros şi foarte bogat. A inclus şi o masă la care au fost invitaţi cîţiva dintre reprezentanţii de frunte ai comunităţii culturale din Frankfurt. Am putut sta mai mult de vorbă cu trei dintre ei: Jan H. Mayer, managing director Internationales Theater Frankfurt, Nadja Rademacher, director Filmfestival goEast, şi Harry Oberländer, editor al publicaţiei Der Literaturbote. Am rămas surprins să văd cît de bine ne cunoşteau ţara, pe care o vizitaseră, de legăturile substanţiale pe care le au cu instituţii similare de cultură din România. Din punct de vedere cultural, sîntem deja o parte deplină a Uniunii Europene.

 

Această imagine, cu două paliere, este cea adevărată, şi cei care se plîng de imaginea proastă a României se înşală. Chiar dacă o astfel de imagine este, uneori, şi rezultatul unor interese politice ale ţărilor respective, ea corespunde realităţilor din România. Sîntem o ţară divizată, nu numai în plan politic. Cercul acesta al imaginii noastre în străinătate nu se poate închide în Germania sau în oricare altă ţară a Uniunii Europene. El trebuie să se închidă aici, acasă. Pentru aceasta însă, intelectualul român ar trebui să depăşească statutul de etern cîrcotaş, plin de dispreţ faţă de vulg. Dacă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului trecut au mai existat nume mari ale culturii române care au încercat să facă ceea ce un Nikolaj Frederik Severin Grundtvig a realizat cu atîta succes în Danemarca secolului al XIX-lea, în anii comunismului şi în cei 20 ani de post-comunism s-a creat o adevărată prăpastie între intelectual şi omul de rînd.