OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In legislatura pe care o traversam, strategiile guvernamentale de gestionare a domeniului cultural avanseaza in mod bizar spre un etatism dezlantuit. Bizar – pentru ca, politic si economic, Romania evolueaza in alta directie, si anume catre standardele liberale ale Uniunii Europene: sectorul privat creste continuu, s-a inviorat si Bursa de Valori Bucuresti, se vind in ritm alert hotelurile de la munte si de la mare, vine la rind Banca Comerciala Romana – BCR, cea mai mare de la noi etc. etc. Negocierile cu Bruxelles-ul se desfasoara in aceeasi directie a liberalizarii societatii romanesti cu sprijin european. Nu inseamna ca pe ici, pe colo, uneori si prin parti cam esentiale, nu s-au vazut tendinte ale guvernantilor de a mentine sau chiar de a spori controlul asupra anumitor operatiuni, de a impune subordonarea politica a economiei, de a favoriza monopolurile de stat in materie de utilitati s.a.m.d. Pe ansamblu insa, miza pe integrarea euro-atlantica e limpede asumata, ca si – in consecinta – optiunea pentru modelul societatii liberale.

Intre timp, ce se intimpla in cultura? In cea – adica – „de stat“ (cum i-am spus constatind cu alt prilej fenomenul). Ce face Ministerul de resort? Bine mersi – si… imparte premii de stat in dreapta si in stinga, in cadrul unor jenante gale de decernare. Cu ocazia celor acordate pentru anul teatral trecut, cu doar citeva zile inaintea traditionalei Gale a Premiilor Uniunii Teatrale din Romania – UNITER, protestele profesionistilor din domeniu si ale lumii culturale in ansamblu au fost vehemente. Citeva cunoscute personalitati ale scenei au refuzat distinctiile, denuntind ideea aberanta a unor bonificari artistice decise de capii administrativi, fara jurii de specialitate, ca pe vremuri, cind chiar au existat in Romania stalinista a anilor ’50 „Premii de Stat“.

Netulburat, Ministerul si-a continuat initiativa, bifind rind pe rind cinematografia, domeniul cartii, dansul. S-au decernat distinctii in paralel, cind pentru anul precedent, cind pentru intreaga activitate, galele acestor din urma premii atingind culmi nebanuite ale penibilului: actori, regizori, scriitori, balerini batrini adusi la microfon pentru a le multumi cu glasuri tremurate „filantropilor“ gratie carora le erau oferite zeci de milioane de lei, de multe ori cit pensiile lor mizere; totul intr-o atmosfera clientelara, cu figuri uitate de politruci readusi pentru o clipa la rampa si, printre ei, cu vechii-noi culturnici din categoria Dinu Sararu, reciclati de Ministerul de resort tocmai cind… intram in Europa! Cea mai gingasa distinctie a fost – insa – „Premiul National pentru conceptie artistica in domeniul cartii“ acordat de Minister, impreuna cu altele la fel de merituoase, in cadrul Tirgului International de Carte BOOKAREST 2002: l-a primit Mircia Dumitrescu „pentru editia bibliofila Un fluture alb cu singe pe aripi de Dinu Sararu, Editura Biblioteca Bucurestilor, 2001“. Ar fi trebuit bonificat si titlul insusi, obligatoriu de recomandat drept model versificatorilor adolescenti care inca n-au produs metafore similare…

Istoria este – insa – mult mai complicata, in cauza nu sint doar „premiile de stat“! Aceeasi politica e urmata si de comisiile de „experti“ care jurizeaza pentru Minister, impartind bani pentru diverse proiecte culturale, pe domenii artistice. Impanate cu „personalitati“ din clientela fostului front nationalist, protocronist si national-comunist, nu e greu de dedus pe cine bonifica ele. Pentru al doilea an consecutiv, comisia pentru finantarea culturii scrise a acordat – pentru a da un singur exemplu – sumele cele mai mari obscurei edituri Viitorul Romanesc, conduse de fostul sef al serviciului de cadre al Uniunii Scriitorilor de pina in 1989 si prozator, Viorel Stirbu, in echipa si cu fostul presedinte de pina in 1989 al Uniunii, D.R. Popescu, de asemenea prozator, in raporturi de subordonare inversate acum.

Si: orice idee se iveste la orizontul Ministerului, orice initiativa, in loc sa conduca la lansarea unor concursuri de proiecte, se transforma automat in actiuni clientelare. Cazul cel mai recent: „solutia“ gasita de Consiliul National al Cinematografiei – CNC din subordinea Ministerului pentru umplerea golului real din ultimii ani in materie de presa pe teme cinematografice; in loc sa se aloce o suma oarecare si sa se organizeze un concurs de proiecte, a fost recent lansata o revista chiar a CNC-ului! Fireste, revista elogiaza clientela conducerii actuale, mare „clasic in viata“ iesind cine altul decit eternul Sergiu Nicolaescu, astazi decident atotputernic in domeniu, ieri autor de panorame istorice pentru „epopeea nationala“ pe care le-o cerea cineastilor Ceausescu, de filme cu santiere si ingineri comunisti eroici si de thriller-uri cu comisari interbelici si haiduci medievali plasmuiti de scenaristul favorit al „epocii de aur“, Eugen Barbu. Dupa ce Ministerul i-a premiat pe artistii care i s-au parut lui, ca autoritate de stat, convenabili, iata-l elogiindu-si intr-o revista departamentala propriii lideri. Pe scurt – dublu emploi: jucatorii arbitreaza singuri si – cum altfel?! – ies cistigatori cu coronita!
Boala se ia: mai nou cine s-a gasit sa acorde premii pentru domeniul audiovizualului? Tocmai Consiliul National al Audiovizualului, autoritate de reglementare abilitata prin lege sa arbitreze domeniul, sa stabileasca regulile de joc si sa organizeze licitantii pentru frecvente de emisie. Nu sa stabileasca el, CNA-ul, cine e artist audiovizual mai merituos! Festivitatea de decernare a avut loc la Hotel Athenée Palace Hilton, in Sala Diplomat. A participat si aici o combinatie intre clientela actualilor culturnici si tagma profesionistilor onorabili, usor de sedus la ideea unor premii, a „gloriei“ si a unor plicuri cu bani.

In context merita sa fie evocate si turneele „seniorilor teatrului romanesc“. Saptamina trecuta a avut loc repetir-ul: un autocar cu citeva zeci de actori pensionari sau aproape a circulat timp de citeva zile pe la minastirile din Bucovina. Nume mari ale scenei, si din clientela PDSR/PSD, si altii, au acceptat plimbarea-cazarea-masa gratuita, neintelegind sau facindu-se ca nu inteleg grotescul situatiei. Cu atit mai trist cu cit totul se da in ziare si la televizor, fiindca in autocar sint luati si ziaristi care, daca tot e vorba despre vedete, lauda initiativa si fac microinterviuri cu „monstrii sacri“. Maestru de ceremonii: acelasi Ion Antonescu, patron de firma de turism si secretar de stat la Cultura, dar insarcinat nu cu teatrul sau cu filmul, ci cu… integrarea europeana!?!

In sfirsit, la culmea absoluta a etatismului cultural de scoala noua s-a ajuns cu ocazia organizarii Forumului Cultural National de miercuri 19 iunie. N-a fost o intimplare, o eroare oarecare. Initiativa are un an vechime. Totul a pornit de la dorinta liderilor Asociatiei Nationale a Uniunilor de Creatori de a convorbi cu presedintele Ion Iliescu pentru a-i cere favoarea unui sprijin pentru cultura. Dupa citeva luni de asteptare, intilnirea a avut loc la inceputul toamnei 2001, in prezenta primului ministru si a altor membri ai cabinetului. Presedintele s-a aratat intelegator fata de problemele artistilor, in timp ce executivii, aflati sub presiuni bugetare nemiloase, s-au aratat sceptici. Sefului statului i-a venit atunci ideea unei… plenare cu „activul din cultura“! Zis si facut: de citeva luni incoace s-au desfasurat in mai multe locuri din tara „forumuri regionale“. Presedintele a avut in fata sali pline cu sefi si sefuleti locali care au ascultat cuminti cit de frumos ar trebui sa propaseasca artele romane! I s-au adus elogii si i s-au oferit in dar tablouri, intre care unul cu el insusi, seful statului, in marime naturala! Ca altadata…

Pentru ca la Bucuresti sa aiba loc „forumul forumurilor“, la Ateneu! Tot cu vorbe frumoase, tot cu promisiuni, tot cu elogii la adresa viziunii intelepte a presedintelui. Prin contrast, ideile premierului despre evitarea nationalismului cultural, despre parteneriatul cu economia privata si despre politicile de promovare internationala au sunat de-a dreptul avangardist. Pe scena, in buchetul de notabilitati, daca tot e Cultura unita de la finele anului 2000 cu Cultele – patriarhul Teoctist! In timpul Forumului, acesta isi va fi propus in gind sa contribuie la redactarea unor legi de protectie a culturii si a artistilor sau de stimulare a finantarilor din surse private prin scutirea de impozite a sumelor donate; sau va fi imaginat o mai buna lege a teatrelor; sau solutii de imbunatatire a distributiei nationale de carte si de presa; si la cite altele va mai fi reflectat patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane de pe scena Ateneului!… S-au rostit la Forum si discursuri critice, pe tonurile sumbre care au facut o anumita moda intelectuala a anilor ’90, desprinsa de realitatile culturale concrete, care au de ani buni incoace o dinamica exceptionala. In locul unor strategii de finantare a initiativelor independente, ca peste tot in spatiul occidental, s-a confirmat la Forum ca va urma infiintarea unui Institut Cultural Roman, in locul actualei Fundatii Culturale Romane: un fel de centru pentru proiectele gindirii etatiste!
Noroc ca in vremurile noastre artistii nu mai depind de stat si de cenzura. Cultura romana va merge inainte in ciuda tuturor „forumurilor“ cu „activul“ din domeniu…