A aparut numarul trei al revistei de arta contemporana Balkon, editia clujeana (pentru cine nu stie, precizam ca revista-mama apare din 1993 si are sediul la Budapesta). Inainte de orice, merita apreciata calitatea de obiect artistic a publicatiei, exploatind cu inteligenta si imaginatie intr-o grafica color dinamica interactiunea text-imagine si posibilitatile oferite de computer. Look-ul „computeristic“ nu e intimplator; numarul de fata are ca tema mediul/mediile. Mediul este inteles aici atit ca spatiu, ca domeniu, ca teritoriu al unui anumite activitati (in cazul de fata arta) cit si in sens strict tehnic, ca mijloc, ustensil, instrument. Pe aceasta ambiguitate, sint abordate, in eseuri si studii foarte serioase, preponderent inter- si transdisciplinare, atit mediul artei (sau arta ca mediu) dar si arta media, instrumentele si caile ei. Miza este aceea de a gindi, pornind de la problemele specifice ale mediilor, conditia artei (sau a artelor) contemporane si, in ultima instanta, a conditiei umane in era – dupa unii post-umana, biomecanica – a tehno-culturii mediatice. Pentru ca universul media aduce cu sine modificari ontologice de profunzime. De aici, reactii de tip religios, mergind de la fetisizarea hedonismului virtual pina la demonizarea acestuia si la viziuni apocaliptice s.a. Parca pentru a marca o cronologie a actualei schimbari de paradigma, grupajul tematic (pe care nu ma sfiesc a-l califica drept un grupaj-eveniment) incepe cu o prelegere despre sfirsitul modernitatii si noua conditie a artelor: dizolvarea miturilor educatiei artistice „academice“: talent, originalitate etc. in fata ofensivei mediilor postmoderne (v. Sfirsitul modelului Bauhaus, prelegere tinuta de catre Thierry de Duve la Braunschweig in 1997, in cadrul conferintei Nuchterheit und Nache).
Autorul crede totusi ca mult clamata schimbare de paradigma inca nu a avut loc si ca ne aflam deocamdata in golul dintre o modernitate defuncta si o postmodernitate incipienta. In fata ofensivei tehno-stiintifice, are loc o reactie defensiva, compensatorie a lumii academice. Trebuie sa rezistam! se intituleaza interviul realizat de J.R. Tillmann si M.R. Monori cu filozoful vitezei, al realitatii virtuale si al razboiului mediatic, Paul Virilio. Reluind imaginea biblica a luptei lui Iacob cu ingerul, Virilio pledeaza pentru necesitatea reechilibrarii balantei printr-o rezistenta necesara a religiei, filozofiei si disciplinelor umaniste impotriva idolatrizarii tehno-stiintei. In opinia lui, raportul stiinta/putere/distrugere care a condus in trecut la utopiile totalitare ale fascismului si comunismului e astazi, in epoca postcoloniala, reconvertit (pozitiv, dar nu mai putin amenintator pentru culturile de tip traditional) intr-o distopie: colonizarea culturala a lumii prin „democratia totala“ a Internet-ului si a marilor holding-uri de genul Murdoch, Time-Warner, Bill Gates, Berlusconi: „Toate coloniile au fost suprimate, cu exceptia uneia: Statele Unite ale Americii. Iar acestea nu-si pot produce decit propriul lor simulacru. Iar cu cyberspatiul se creeaza ultima colonie, colonia virtuala; Internetul nu e decit un punct incipient.“
Urmeaza doua „sectiuni prin universul media“: un dialog (preluat de pe e-mail) intre subiecti din zone culturale si lingvistice diferite (v. Bogdan Achimescu: Neobabel) si un eseu al lui J. R. Tillman: Inter-media, care propune o viziune panmediatica („totul este mediu“): „ajungem astfel la cele mai adinci intrebari filozofice, teologice si cosmologice ce vizeaza esenta universului. Astfel, intrebarea nu va mai fi doar care este mesajul (si cum poate fi descifrat acesta) miracolului care se cheama natura, ci, in plus, cine ne foloseste pe noi insine ca medii.

