OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Fondul Cultural National este de mai bine de un an pe agenda comuna a Ministerului Culturii si Cultelor si a operatorilor culturali. Am putea spune ca e subiectul principal al dialogurilor dintre cele doua parti, nu de putine ori aprinse. In decembrie 2005 a avut loc prima sesiune de finantare organizata de Administratia Fondului Cultural National (AFCN). Experienta acestei sesiuni a scos la iveala numeroase probleme legate de procedura si documentele necesare pentru o solicitare de finantare in privinta operatorilor culturali. AFCN pare a avea si ea lista ei de nemultumiri, despre care am aflat din interviul cu directoarea acestei institutii, Andreea Grecu, publicat in numarul 306 al Observatorului cultural.

In rindurile de mai jos vom incerca sa aratam ce a insemnat aceasta experienta pentru „cealalta tabara“, a artistilor si a organizatiilor care au trimis o propunere de proiect Fondului Cultural National. Si, dincolo de dorinta de a face auzita si vocea potentialilor beneficiari ai FCN, intentia noastra este de a contribui la optimizarea procedurilor pentru sesiunile de finantare viitoare, AFCN anuntind ca aceasta prima runda este una experimentala.
Sa nu fim intelesi gresit, si pentru noi, operatorii culturali, constituirea FCN ca for independent, intr-un cadru care sa permita finantarea pe principii de competenta si transparenta a proiectelor culturale, este o mare realizare. Ne asteptam insa ca procedurile de lucru propuse de AFCN sa fie mai clare, mai consecvente, mai transparente si mai bine adaptate contextului local si specificului domeniului cultural.

Poate cea mai mare problema pe care o observam este aceea ca, desi e o institutie independenta, cu aspiratia de a promova un model anglo-saxon de finantare a culturii, pare a promova o atitudine inconsistenta in privinta acestui spirit. In general, modul in care sint intocmite formularul si ghidul solicitantului denota o atitudine de suspiciune fata de operatorii culturali. Ni se solicita bilanturi contabile pe trei ani, codul numeric personal al administratorilor organizatiilor, adresele finantatorilor, oferte de pret din partea potentialilor furnizori, declaratii pe proprie raspundere pentru „contributia proprie din rindul angajatilor proprii“ si „privind alte contributii in realizarea programului, proiectului sau actiunii culturale“.

Ne sint aduse drept exemple programele de finantare europene ca standarde inspre care se tinde, experienta unei propuneri de finantare catre AFCN fiind, in acest sens, un exercitiu de incalzire. Un exercitiu de dezvoltare profesionala pentru ambele parti, speram noi. Pentru ca, in calitate de solicitant la un program european, ai in fata, in momentul intocmirii cererii de finantare, un ghid de lucru riguros si fara echivoc, iar ulterior primesti prin posta confirmarea inregistrarii dosarului tau de catre organizatorul apelului de proiecte, primesti individual raspunsul cu privire la rezultatul selectiei, insotit de grila cu punctajul obtinut in acest proces.
Un dosar stufos, asa cum e cel solicitat de AFCN, in primul sau exercitiu de finantare, este greu de redactat si ii descurajeaza in special pe cei care sint la inceput de drum. Si, nu mai putin important, in conditiile existentei unei echipe mici a AFCN, consideram ca in acest fel se incarca artificial si nemotivat dosarele pe care aceasta echipa va trebui sa le citeasca si sa le administreze.

O serie de documente pot fi cerute doar institutiilor pentru care comisia da recomandarea de finantare, in perioada de precontractare.
Inconsecventele care apar in prezentarea programului si in documentatie fac munca solicitantului si mai grea. Doamna Andreea Grecu mentioneaza in interviul publicat in Observator cultural „necesitatea de a avea parteneri pentru proiecte“. Din aceasta declaratie, se poate intelege ca existenta unui partener in proiect este obligatorie, ceea ce nu reiese din ghidul si grila de evaluare. In acelasi spirit, in formular se cere atasarea bilantului contabil pe ultimii trei ani si raportul de activitate pe ultimul an, in vreme ce normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 10/2005 prevad bilantul pe ultimul an si raportul de activitate pe trei ani. Documentele care trebuie anexate apar uneori in formular, alteori doar in ghid sau doar in norme. Iar plafonul maxim al finantarii este mentionat in EURO, in timp ce bugetul trebuie redactat in RON, fara a fi mentionat un curs valutar de referinta care sa permita estimarea exacta a acestui plafon.

Li se solicita operatorilor culturali sa prezinte detaliat toate proiectele culturale desfasurate in ultimii trei ani. In cazul unei institutii sau organizatii mari sau cu activitate intensa, efortul de a face aceasta prezentare este considerabil, iar ratiunea pentru care se cere aceasta informatie poate fi servita suficient de raportul de activitate care este inclus printre anexe. O alta rubrica din formular le cere acestora sa mentioneze cererile de finantare inaintate sau in curs de a fi inaintate la alti finantatori. Credem ca aceste informatii nu au relevanta pentru procesul de evaluare, in afara faptului ca ar putea arata daca i-a fost solicitat si unui alt finantator sprijin pentru acelasi proiect – lucru pentru care exista in formular o rubrica separata. Se face apoi o distinctie intre proiecte semestriale si anuale, introducindu-se o noua categorie, care nu apare in normele metodologice.

Nu se precizeaza insa daca ele trebuie sa se deruleze exclusiv intr-un an bugetar sau se pot continua de la un an la altul, asa cum nu se precizeaza durata maxima a programelor culturale. La intocmirea bugetului de venituri se asteapta estimarea transelor finantarii si a dobinzii realizate pentru sumele primite in proiect, ceea ce este imposibil de prevazut, in special in conditiile in care modul cum vor fi facute platile de catre AFCN este, si la aceasta ora, destul de confuz.
Pe de alta parte, consideram ca trebuie sa existe un echilibru intre efort si rezultate, respectiv intre suma solicitata si formularele care trebuie completate. Apreciem ca exista un dezechilibru flagrant intre finantarea maxima care poate fi obtinuta (20.000 EUR) si documentatia solicitata, care este preluata de la programe de finantare la care cuantumul maxim al finantarii este in general de peste 50.000 EUR.

Normele metodologice prevad organizarea selectiei de proiecte pe baza „domeniilor culturii“, fapt care nu mai corespunde practicilor actuale in domeniul cultural din Romania si nici nu asigura o flexibilitate care sa permita metode eficace de atingere a obiectivelor Fondului si a prioritatilor stabilite de Consiliul AFCN (de exemplu, sustinerea proiectelor multidisciplinare). Consideram, de asemenea, ca cerintele impuse solicitantului si metodologia de evaluare nu sint adaptate proiectelor culturale, preluind mecanic si inconsecvent elementele ghidului utilizat in programele Phare, care nu este, de altfel, deloc adaptat domeniului cultural. Mai mult, din grila de evaluare propusa se prefigureaza situatia paradoxala in care relevanta proiectului pentru prioritatile Fondului nu este deloc luata in considerare. In plan practic, in cazul in care Comisiile de evaluare respecta strict procedura, se poate ajunge in situatia ca prioritatile stabilite de Consiliu sa nu se constituie intr-un criteriu al procesului de selectie.

Sintem surprinsi ca membrii comisiilor de evaluare nu au fost stabiliti pina in momentul in care evaluarea administrativa a dosarelor a fost finalizata. Intelegem dificultatea de a identifica membrii comisiilor, dat fiind faptul ca cea mai mare parte a specialistilor sint in pozitia de a fi implicati in proiecte care candideaza pentru finantare din partea AFCN. Credem insa ca numarul mic de propuneri din partea operatorilor pentru aceste comisii se datoreaza si faptului ca AFCN se asteapta sa primeasca CV-ul specialistilor propusi odata cu nominalizarile. Aceasta solicitare nu ii lasa celui care ar dori sa faca o propunere libertatea ca nominalizarea sa sa ramina confidentiala in raport cu persoana nominalizata si ii impune acestuia sa faca un efort care tine de datoria conducerii AFCN.

Credem ca o mare parte din greutatile intocmirii unui dosar de finantare pot fi lesne indepartate prin redactarea unui ghid al solicitantului clar, riguros si complet, care sa contina toate informatiile legate de criteriile generale ale operarii AFCN, de completarea formularului, care sa mentioneze lista anexelor necesare, precum si elementele specifice fiecarui apel de proiecte: termen limita, prioritati si obiective.
Exista o intreaga lista de observatii si recomandari pe care o parte a organizatiilor culturale au supus-o deja atentiei AFCN, alaturi de propunerea de a stabili o intilnire de consultare intre reprezentantii Fondului si cei ai beneficiarilor. Raspunsul AFCN la aceasta propunere mentioneaza ca o astfel de intilnire „va fi posibila in masura in care membrii Consiliului isi confirma disponibilitatea“. In ce ne priveste, prin acest articol, reconfirmam disponibilitatea noastra pentru dialog.
–––––––––––––
* Rarita Szakats este director executiv al Fundatiei AltArt.