Cum i-a învins Traian Băsescu pe comunişti (şi pe noi)

Autor: Liviu CANGEOPOL | Categoria: Actualitate | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Cum i-a învins Traian Băsescu pe comunişti (şi pe noi)

Traian Băsescu va rămîne în istoria patriei (în manuale aprobate de minister şi în legende populare) drept preşedintele care a avut curajul să condamne comunismul de la tribuna bîrlogului fiarei aciuate în Parlamentul României, printre urletele orchestrate din gîtlejul de „goarnă securee“ al lui C.V. Tudor, continuator nostalgic şi avocat din oficiu al incriminatelor vremi. Traian Băsescu va rămîne în memoria poporului şi cu aura domnitorului temerar pe chip, pentru că, deranjînd boierii prin lupta dusă împotriva corupţiei, a fost nevoit să treacă pe sub furcile suspendării puse la cale de monstruoasa coaliţie a celor 322 de reprezentanţi ai reţelei comuniste din forul legislativ. Condeierii săi condiţionaţi i-au pictat faptele de năzdrăvănie folosindu-se de aceste două exemple radicale pînă la saturaţie.

E adevărat, demascarea comunismului nu a dus, concret vorbind, la nimic. Promovarea foştilor activişti cu membrie roşie pe suflet şi securişti cu petliţă albastră sub rever a continuat cu aceeaşi rîvnă, inclusiv în anturajul democrat al viteazului. Din două, una: ori preşedintele ştia că demascarea comunismului nu va fi decît o mascaradă pentru fraieri, ori eventualele măsuri de lustrare şi pedepsire ar fi fost inutile, din cauza deficitarului numeric al criminalilor acuzaţi. Am fi stat noi în derivă mult şi bine să ne dumirim cu exactitate, dacă acelaşi preşedinte-jucător şi zicător n-ar fi făcut o declaraţie de lămurire. Aflîndu-se căpitănia-sa la Paris pentru a mai îmbrobodi şi exilul, nu numai băştinimea, Traian Băsescu a dat grai celor ce urmează: „Că mai există în Parlament 5% din fostul activ al PCR, mi se pare că deja am intrat pe un trend care nu mai poate fi dat înapoi, iar influenţa lor este minoră deja“.

La 469 de membri, cît numără Parlamentul în discuţie, 5% reprezintă 23,45 de comunişti (PDL are mai mult de atît!). Fără să prindem de veste, fără ca nimeni să ridice un deget, fără ajutor american şi intervenţie NATO, România a scăpat de comunişti peste noapte! Ceea ce n-au reuşit Corneliu Coposu, Radu Cîmpeanu, Sergiu Cunescu, Mircea Ionescu-Quintus şi partizanii lor acoperiţi, acolo unde au sucombat Nicolae Manolescu şi PAC, a dat-o în bară necruţătorul Emil Constantinescu şi s-au străduit ca pe gheaţă fără patine eminenţele Societăţii Civile, presa de sezon şi presiunile occidentale a reuşit micul matroz incendiator din Basarabi. Dar, vorba cîntecului: decît să mă mir mai bine nu cred!

Căci, în realitate, iată unde vrea să bată şi ce-l durea: „«Dacă nu s-a făcut ce trebuia să se facă în ’90, în 2009 parcă a ne mai întoarce înapoi este prea mult», a afirmat Băsescu, în opinia căruia s-a făcut ceea ce trebuia făcut din punct de vedere politic, anume condamnarea comunismului“ (potrivit ştirii publicate, la 19 mai, de cotidianul Ziua). În zişii ani ’90, la putere se afla Ion Iliescu, unul dintre cei mai mari campioni ai prezervării vechiului sistem, în echipa căruia s-a fofilat şi a zăcut fără să zică pîs însuşi voinicul de azi. Slavă neamului că au existat atunci nişte lichele la guvernare, căci, azi, lichelele de atunci pot da vina pe ele însele, continuîndu-şi liniştite opera de supravieţuire.

Într-un elan ce aduce aminte de gîndirea şi cacofoniile răpusului dictator, groparul comunismului a recitat, făcînd cu ochiul către bodyguarzi: „Acum a venit vremea istoricilor şi mie mi se pare cel mai important lucru să se scrie adevărat despre istoria celor 50 de ani. Nu sînt un pacifist fără rezerve, dar nu ştiu dacă este mai important să condamnăm decît să scriem adevărul despre epoca comunistă“. Nu l-a pus el, Nicolae Ceauşescu, pe propriul său frate, istoric militar, să coordoneze lucrări care să redea patriei adevărul dosit? Nu l-a inspirat el pe Marin Preda să slobozească opere în care să-i muşte pe sovietici de manta? Ce nevoie mai avem de pedepsirea vinovaţilor, cînd intelectualii de elită, lipiţi la castronul de la Cotroceni, vor da opere nemuritoare despre abuzurile, crimele, umilinţele pe care le-au provocat naţiei române călăii azi iertaţi? Nu este aceasta o graţiere a crimelor comuniste la grămadă?

Întrebat de un exilat din mulţime ce se va alege de soarta foştilor activişti şi securişti care mişună pe culoarele Puterii, Traian Băsescu a aplanat potenţialele iritări cu duhul Constituţiei: „Ştiţi foarte bine că există în Parlament o Lege a lustraţiei care nu poate fi trecută pentru că este anticonstituţională. Din păcate, aşa s-a scris Constituţia“. O, dacă omenirea ar ţine cont de cele zece porunci aşa cum păcătoşii se ascund în spatele unor legi proaste, date tot de ei, exact în acest scop: să eludeze necesitatea şi să-şi scuze neputinţa!... Dacă numărul parlamentarilor comunişti a scăzut la 5% din ce-au fost cînd nu se putea face nimic pentru o democraţie adevărată, cine se mai opune acum modificărilor constituţionale care îngrădesc lustraţia?

În fine, aşa cum redă publicaţia citată, preşedintele cîştigător şi-a încheiat programul cu o altă minciună, de mult denunţată ca atare: „Băsescu a amintit că, din punctul său de vedere, a făcut «ceea ce s-a mai putut face»: deschiderea arhivelor PCR şi predarea arhivelor Securităţii către CNSAS“. În replică, preluăm cîteva informaţii de pe blogul lui Andrei Bădin: „1) 175.000 de dosare de la SRI sînt declarate de «siguranţă naţională» şi nu vor fi predate CNSAS – decizia este din decembrie 2006. 2) Există o declaraţie făcută de Claudiu Săftoiu, pe cînd era şef al SIE, că 27.000 de dosare de la acest serviciu rămîn şi ele de «siguranţă naţională»“. Pe înţelesul tuturor (inclusiv al lui Traian Băsescu), cele mai importante dosare de Securitate NU au fost predate „către CNSAS“ (şi există şanse mari nici să NU fie prea curînd).

Dintr-o altă ştire, publicată de acelaşi cotidian, aflăm şi ce vrea poporul în privinţa principiului „a ne mai întoarce înapoi este prea mult“: „Un grup de reprezentanţi ai societăţii civile, alături de 34 de organizaţii şi sindicate, solicită preşedintelui Băsescu organizarea unui referendum pentru adoptarea «legilor decomunizării» României chiar în ziua euroalegerilor, 7 iunie. Autorii solicitării apreciază că reformarea României postcomuniste şi reconcilierea naţională sînt posibile numai prin decomunizare“.

Că politicianul român manipulează, fură şi minte de tulbură starea vremii nu mai e de mult un secret. E firesc, aşadar, ca politicianul cel mai mare în stat să fie şi cel mai perfecţionat (cu excepţia lui Petre Roman, care-şi permitea să-l întreacă pe Ion Iliescu). Ce e mai greu de acceptat este că membrii elitei culturale a patriei continuă să se prefacă a nu înţelege în ce s-au băgat pentru un pumn de euroi bugetari. În schimbul acestor sume, îşi vor cîştiga şi dreptul de care Adrian Păunescu, după multă trudă, a făcut uz în gardul ambasadei americane pe vremea a ceea ce tot mai puţini numesc revoluţie. Istoric vorbind, ei sînt nişte oportunişti; ca intelectuali de frunte, o mînă de impostori.

Opera şi numele lor vor dispărea sub valurile de spută ale hulei.

Recomanda articolul prin: