OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am pornit cu ideea ca voi participa la concursul lansat de Ministerul Culturii si Cultelor pentru realizarea siglei institutiei. Ca student la Academia de Arte mi se parea o buna oportunitate si o „oferta de destin“ care nu trebuia ratata. Sa-ti apara in portofoliu crearea siglei acestei institutii e dramul de onorabilitate pe care orice om, si mai cu seama orice artist si-l doreste la un moment dat. Nu pentru bani, ca nu sint (chiar daca orice produs implica niste costuri, si ar fi fost frumos sa se puna problema unui pret, macar simbolic). Pentru legitimare profesionala nici atit (cred ca daca ai niste date, poti crea o sigla foarte reusita, chiar daca nu ai talent, ci doar imaginatie si minte), prin urmare pentru mine, ca artist, nu insemna mai nimic.
Am renuntat, insa, tot atit de repede pe cit de repede ma hotarisem. Pentru ca, incercind sa aflu niste date care-mi erau necesare, nu am gasit nimic. Apoi am uitat de concurs. Pina cind am citit articolul lui Vlad Arghir din revista 22 si raspunsul Ioanei Manolescu, care pledeaza in calitate de consilier personal al ministrului Culturii si Cultelor pentru transparenta, acces la informatie si relatia cu societatea civila.

Nu am de spus decit un singur lucru: norocul meu ca nu am avut date si nu am creat sigla MCC. As fi ramas si fara dramul de onorabilitate pe care-l speram. La un articol onest, lipsit total de referiri jignitoare la persoane, al carui obiect clar era concursul respectiv si carentele demersului din spatele acestuia, Ioana Manolescu raspunde atacind (contrazicind orice retorica minimala), jignindu-l in fiecare alineat pe autor: are prejudecati, „mentalitate de asistat“. Este un discurs plin de furie, care nu justifica si nu repara cu nimic gafele initiale, si nici nu disculpa MCC-ul. Nu Vlad Arghir este cel care nu stie si nu intelege, ci onorabilii functionari de la minister, asa se si explica de ce concursul a fost de la inceput plin de carente.

Toate problemele din jurul acestui fapt se reduc la lipsa crasa de experienta a acestor functionari. Lipsa de experienta se transforma in lipsa de respect fata de interlocutor, lipsa de experienta devine discreditare a a-cestuia, ironizare malitioasa (gradual agravata pina la nedelicatete), lipsa de experienta ca lezare a valorii prin atac direct la persoana (tip CVT), lipsa de experienta care transforma o intentie buna in mod mascat de exploatare si, pina la urma, lipsa de experienta care transforma o institutie (care ar trebui sa fie onorabila) intr-un simplu instrument de lezare a demnitatii individului. Iar a sustine ca existenta unui contract pentru drepturi de autor reprezinta nu stiu ce „implicatii juridice“ care n-ar fi necesare si, mai mult, ca o sigla nu are nimic de-a face cu identitatea institutiei respective, e mult mai mult decit lipsa de experienta. Pacat ca strategia
MCC-ului nu va depasi nici de data aceasta nivelul simplelor intentii. Multumesc lui Vlad Arghir pentru articolul sau, cu care sint intru totul de acord.

Dan Ionut Popescu este student in anul IV la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti – Facultatea de Arte Plastice, Sectia Foto-Video si Procesare Computerizata a Imaginii.