OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Scrierea creatoare (creative writing) este inclusa in mod oficial in programele de studii din universitatile nord-americane. La fel si in Europa Occidentala. in Romania, primele incercari de felul acesta au fost facute de Gheorghe Craciun prin anii ’70 la scoala generala din Zarnesti. Printre elevii sai de atunci s-a numarat si ulterior faimosul acordeonist Fulgerica. insa „patriarhul“ scrierii creatoare este considerat Alexandru Musina, cel care ii invata „meserie“ pe studentii de la Universitatea din Brasov de peste paisprezece ani.

Nu sint multi cei care au condus sau conduc ateliere de scriere creatoare in Romania. La Bucuresti, Mircea Cartarescu, Ioana Parvulescu, Simona Popescu si Romanita Constantinescu. Liviu Papadima, in cadrul Asociatiei Erudio, ii invata sa scrie pe angajatii marilor companii. Nina Vasile se concentreaza in special asupra liceenilor. La Cluj, pionier a fost Augustin Pop, urmat apoi, in plan ramificat, de Ruxandra Cesereanu. Un alt centru reprezentativ in aceasta directie este Timisoara, unde activeaza Daniel Vighi, Viorel Marineasa si Lucian P. Petrescu. La Brasov ii avem pe Romulus Bucur, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu si Mihai Ignat. Alina Cadariu isi desfasoara activitatea la Tirgu-Mures. La manastirea Risca monahul Adrian Urmanov conduce un atelier. Ar mai fi de mentionat Radu Macrinici. Dupa cum se observa, majoritatea indrumatorilor sint scriitori ajunsi universitari, singurii care pot sustine activitati extracurriculare in institutiile de invatamint superior.

 Cum si-au dat maestrii in vileag secretele
Atelierul de creative writing de la Ipotesti a fost consecinta cistigarii unui proiect de catre Ruxandra Cesereanu, membra a Centrului de Cercetare a Imaginarului – Phantasma – din Cluj. Parteneri financiari implicati au fost Uniunea Scriitorilor din Romania (pentru proiect a pledat Gabriel Chifu) si Memorialul Ipotesti – Centrul National de Studii „Mihai Eminescu“, condus de Valentin Cosereanu. La lucrari au participat treizeci si sase de persoane, componenta echipelor fiind urmatoarea: de la Cluj, Ruxandra Cesereanu cu o trupa de studenti, mesteri, printre altele, ai cintarilor folk si rock. De la Brasov au venit masteranzi si studenti condusi in lupta de trioul Alexandru Musina, Romulus Bucur si Caius Dobrescu. Tocmai de la Timisoara a sosit Daniel Vighi.

Din falanga lui a facut parte si Lavinia Balulescu, una dintre cistigatoarele premiului de poezie al Cartii Romanesti de anul acesta. Bucurestiul a avut patru trupe de asalt: cea condusa de Romanita Constantinescu, provenind de la Facultatea de Litere, apoi doi participanti la atelierul de la Risca, precum si doua studente ale Simonei Popescu, plus studentii de la Facultatea de Filologie a Universitatii Hyperion adusi de mine; eu insumi am venit ca invatacel. Ar mai fi de mentionat ca majoritatea celor care au luat parte la eveniment au antecedente mai mult sau mai putin serioase intr-ale scrisului. Asadar, o intilnire intre profesionisti ori, cel putin, intre „recidivisti“ literari.

in prima zi ne stringem in amfiteatrul de linga bisericuta in spatele careia odihnesc parintii si fratii lui Eminescu. Oboseala drumului este biruita de privirile furise, de nerabdarea de a ne cunoaste si masura fortele. Sint invitati sa-si prezinte metodele de lucru si temele de dezbatere sefii de ateliere. Primul intra in arena entuziastul Daniel Vighi. Vorbeste cu patos despre inceputurile scrierii creatoare in Timisoara, despre atelierul Ariergarda. Entuziasmul devine exaltare cind este relatata expeditia de pe Valea Muresului soldata cu vizitarea uitatelor castele de la Odvos si Bulci. Vorbitorul pledeaza pentru sincretismul artistic – scrisul este potentat de imaginile filmate. De altfel, reportajul echipei timisorene a fost difuzat la televiziune.

Urmeaza descrierea celor intimplate la Risca. Initial, atelierul de acolo o avusese ca indrumatoare si pe Nina Vasile care, pe linga rescrierea de texte, practica si meditatia, precum si exersarea tehnicilor de supravietuire, cum ar fi injghebarea de colibe. Bineinteles, scopul activitatilor extraliterare era cautarea de sine, iar nu o robinsoniada. Reprezentative pentru intilnirile de la Risca sint eforturile monahului Adrian Urmanov, cel care lanseaza anual un concurs in vederea selectarii acelora care vor fi invitati sa ia parte la atelierul lui de creative writing pe poezie. Urmanov se distinge si prin tehnica scrierii nocturne, participantilor solicitindu-li-se sa scrie cite poeme pot pe parcursul a una sau doua nopti, dupa care versurile sint prelucrate in comun. Se au in vedere schelete sau radiografii de poeme, de fapt „interfete de comunicare“.

Teoriile autorului poemului utilitarist au facut oarecare vilva cu citiva ani in urma. Ideea de a scrie un poem precum ai face reclama unui produs oarecare, in scopul mai rapidei atrageri a cititorului, este completata acum de cerinta ca poetul in formare sa vina cu o teorie, cu un mecanism de compozitie. La Risca se citeste din optzecisti si nouazecisti, dar sint rescrise exclusiv texte ale douamiistilor.
Literele bucurestene au produs romanul Rubik, ca urmare a atelierului de scriere creatoare condus de Simona Popescu. Intentia era crearea unei povestiri ca si cum ar fi fost vorba de o fata a cubului de jucarie. Romanul colectiv consta din povestiri care „absorb personaje“. Primul titlu al romanului fusese Liftiera si ghergheful, avind-o drept personaj central pe liftiera care ii insotea pe cei doritori sa urce la Laptaria lui Enache.
Al doilea atelier de la aceeasi facultate este condus de Romanita Constantinescu, cea care se considera urmasa regretatei Irina Nicolau.

Cea din urma scrisese impreuna cu studentii sai romanul Arca lui Noe (un fel de „puzzle antropologic“, dupa cum il numeste Ruxandra Cesereanu), o scriere experimentala in care sint incluse, de exemplu, biletele de repros ale mamei catre copiii care nu si-au spalat vasele. Romanita Constantinescu a preluat atelierul si l-a axat pe exersarea tehnicilor naratologice. A rezultat, astfel, cartea Paupera (fabula rasa), publicata la Editura Universitatii din Bucuresti, in care se povesteste despre tanti Vitty, urmasa unei familii aristocrate care isi doneaza statului colectia de arta. Pentru a se feri de prigoana comunista, tanti Vitty se deghizeaza in cersetoare, multi ani ratacind in felul acesta pe strazile Capitalei. Profesoara bucuresteana considera ca scrierea creatoare poate fi folosita si in scopuri didactice, pentru internalizarea conceptelor de teoria literaturii. Nu trebuie uitat nici aspectul pecuniar, caci la fel de bine pot fi invatati cum sa scrie si managerii de top ai marilor companii.

La Cluj, Ruxandra Cesereanu a condus un atelier de poezie. Mai intii s-a practicat „descuamarea tehnicii delirului“, lucrindu-se pe creatiile unor poeti avangardisti si suprarealisti precum Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Sasa Pana, Paul Paun, Gellu Naum, Leonid Dimov. Poemele obtinute astfel erau comentate pina la obtinerea scheletului „delirului“, dupa care acesta era rescris dupa o tema impusa, dar in maniera poetului studiat. Pe parcursul anului universitar 2005-2006, dupa publicarea manifestului delirionist, experimentele au luat o alta turnura, lucrindu-se pe autori contemporani, intre acestia Nora Iuga, Angela Marinescu, Mircea Cartarescu, Magda Carneci, Judith Meszarosz. La atelierul din cadrul Centrului de Cercetare a Imaginarului, Phantasma, a fost scris poemul colectiv Copilul cu sindromul Down, pe o durata de zece ore (respectivul poem este afisat pe blogul Mesmeea). Autorii scriau pe rind, timp in care celorlalti li se proiectau filme in odaita de proiectie de unde, pe vremuri, erau programate pelicule staliniste. Au urmat prozele din Anunturi mortuare in re major (cartea va aparea in 2008), saisprezece „ferpare“ ironice scrise de Claun Grup.

Un al treilea atelier de scriere creatoare a fost realizat pe muzica psihedelica, pe durata unui semestru, focalizarea fiind pe imaginea „submarinului scufundat si inundat“, ca instrument de sondare a inconstientului. Si aici musai sa amintesc de megapoemul Submarinul iertat, scris la patru miini de Ruxandra Cesereanu in colaborare cu Andrei Codrescu. Din 2008, scriitoarea doreste sa initieze la Cluj un atelier de creative writing pe proza.
Pentru Romulus Bucur importanti sint pasii poemului: cum incepe, cum se sfirseste, cine vorbeste in poem, cum se asigura coerenta lui, de la ce pornim (imagine, asocieri: parafraza, pastisa, intertextualitate), aspectul sonor (aliteratii, asonante, ritm, rima) si chiar povestea relatata la modul liric. Cel care doreste sa obtina un produs artistic viabil trebuie sa se plaseze intre inspiratia divina despre care vorbea Platon in Ion si tehnica matematica expusa de Edgar Poe in Filozofia compozitiei. Precum in exercitiile de kata, creatorul se cuvine sa repete pina cind tehnica se transforma in reflex neconditionat.

Scriitorul Caius Dobrescu considera ca scrierea creatoare poate fi un bun instrument de predare a limbilor straine. Trebuie facuta apoi distinctia intre fictional si nonfictional creative writing. in a doua categorie intra educarea celor care lucreaza in domeniul resurselor umane sau al televiziunii. Americanii au ateliere de Law and Literature, spre pilda. Prin aceeasi metoda se poate imbunatati si contactul dintre diversele etnii conlocuitoare. Expozeul lui Caius Dobrescu este rotunjit de interventia Ruxandrei Cesereanu, care aminteste de proiectele sale de antropologie urbana narativa in care se urmarea transcrierea necenzurata a senzatiilor, a subiectivitatii, in urma discutiilor cu persoane marginalizate social, bunaoara cu cersetorii.
Scriitorul Alexandru Musina distinge si el doua tipuri de creative writing: unul de tip „claca“, in care se creeaza la comun, si altul in care se respecta individualitatea fiecarui participant.

El considera ca in ceea ce priveste scrierea creatoare se poate vorbi atit de o relatie gen magistru-discipol, cit si de una prestator-client. Musina pretinde ca discipolii sai sa mearga la izvoarele culturale (a se citi Sylvia Plath inaintea oricarei alte poete douamiiste romance!). Este subliniat absurdul aliantei „bunici-nepoti“, respectiv alianta douamiistilor cu saizecistii, sarindu-se peste optzecisti. Asadar, la atelierele sale, Musina practica in special rescrierea poeziei optzeciste. Accentul este pus pe „meserie“, pe invatarea scrisului asa cum pictorii copiaza tablourile maestrilor (ut pictura poesis?). Cuvintul-cheie este tehnologia, care se poate invata. Meseria scrisului trebuie exersata zi de zi. indemnul este al lui Heliade Radulescu, dar cu acceptie elitista, caci parintele spiritual al lui Alexandru Musina este Ezra Pound. De altfel, cele doua Programe de pregatire ale poetului contemporan, cel scurt si cel lung (cu durata de un an si jumatate) au la baza consideratiile facute de Pound in O retrospectiva (1917) asupra poeziei imagiste si nu numai. Tehnologia inseamna lectura, rescriere si traducere (domeniul prin excelenta al lui Romulus Bucur).

Adio, Benone, si nu ma intreba de ce!
Seara se incheie cu un mic atelier adhoc in cabana clujenilor, la care participa si subsemnatul. Ruxandra Cesereanu propune strategia din experimentul Sophiei Calle la Bienala de la Venetia 2007, Prenez soin de vous: o femeie primeste o scrisoare de despartire in care este sfatuita sa aiba grija de ea. La rindu-i, ea trimite misiva catre 107 femei, pentru a fi interpretata. Raspunsurile vor purta pecetea profesiei fiecarei respondente. Bun, carevasazica eu compun o scrisoare de despartire pentru un Benone, iar clujenii incearca sa o dezambiguizeze producind texte. Rezultatele sint hazlii, teribiliste si pline de viata. insasi Ruxandra Cesereanu scrie un text mustos. Sint somat sa comentez textele sub raport sitilistic, ca la un cenaclu. La sfirsit construim un cadavre exquis: o scrisoare de explicitare comuna. Toti scriem cite o fraza care o continua logic pe cea precedenta. „Cadavrul delicios“ are verva – in consecinta, va fi postat pe blogul Ruxandrei Cesereanu.

Alergind intre poezie si proza
De joi incepe practica. Misiunea mea de cronicar si ucenic consta in frecventarea celor doua ateliere tinute in paralel. Asta inseamna goana si observare rapida. Dimineata cursantii au de ales intre Romulus Bucur, poezie, si Romanita Constantinescu, proza. Romulus Bucur ofera inceputuri de poeme din Lars Gustafsson, Apollinaire si Pavese etc. Se pot rescrie sau compune altele. Dupa un timp, rezultatele sint comentate de toti. Cerintele sint: gradarea intensitatii poemului, simplitate, raportarea la cititor. Pentru dezinhibare este plimbata o hirtie pe care fiecare isi scrie parererea despre textele celorlalti. Se ofera apoi finaluri model. Procesul este identic. Abia in final se va construi mijlocul creatiilor care stau sa se nasca.
Ma strecor afara din Sala Tronului si o iau spre marele amfiteatru. Trec printre casa lui Eminescu si cea unde a creat Horia Bernea. Cind ajung, experimentul dirijat de Romanita Constantinescu este in toi. Se lucreaza la construirea unei povestiri pe tiparul celor Zece negri mititei. Cadrul este un feribot. Personajele sint numeroase. Se negociaza incontinuu frazele, cuvintele. De scris, scriu toti, dar pentru textul final se aleg de comun acord cele mai bune fraze. Povestirea se fabrica in etape scurte, cu minutiozitate. O mireasa dispare, sint cautate cadavre. Pe vapor se incinge o tarantela. De aici si paranteza despre dansul mortului in Oltenia, unde „se joaca mortul“ cu sicriul la vedere.

Cu Adam in cap si cu spaima in suflet
Dupa-amiaza intra in scena Daniel Vighi si Caius Dobrescu, amindoi cu proza. Ma infiintez la profesorul timisorean. Daca in prima zi pretinsese ca nu prea stie ce are de facut, acum se dovedeste extrem de exact in cerinte. Vorbeste despre ritmicitatea scrisului, despre realitatea traita si expusa prin cuvinte. Cadrul povestirii este desenat cu precizie: castelul din Bulci, care in timpul comunistilor a devenit spital TBC. Participantii trebuie sa scrie in decurs de o ora si jumatate o povestire despre Adam, polonezul care a fost gardian la un lagar hitlerist, apoi s-a ascuns la Bulci. Mai precis, momentul de start este dimineata de 10 aprilie 1962, ora 10. Peste doua ore personajul va fi arestat de autoritati. Intriga se va intinde pe cele doua ore din intervalul mentionat. Precizate sint si modelele epice acceptate in imaginar, dar si cele neacceptate. Se enumera apoi citeva formule scriptice, persoanele si timpurile la care se poate face naratiunea. Dintre aceste formule oferite fiecare va trage la sorti una. Istoria completa a atelierului este oferita pe site-ul www.danielvighi.ro. Fiecarui participant i se permite sa iasa „cu Adam in cap“; important e sa se inapoieze cu o povestire pe care o va citi spre judecare.

Ies si eu cu Adamul capului meu si ma indrept catre celalalt atelier, unde Caius Dobrescu vrea sa gaseasca esenta intellectual thriller-ului (Eco, Dürenmatt). Cursantilor li se cere sa aiba in vedere contractul cu cititorul ingenuu sau sofisticat. Se discuta si despre falsa tensiune din pulp-fiction, unde mecanismul narativ e la vedere. Verbul de baza in redarea tensiunii si a senzationalului este to sniff, adica a amusina. Cei prezenti vor scrie scurte episoade pornind de la citeva situatii de baza: descoperirea dovezii incriminatorii (genul forensic), fuga pe scari, ciocnirea intre doua masini, black-out-ul etc. in final, textele sint citite si comentate de cei prezenti.
- Disciplina si cadenta versus plonjari in valurile inconstientului
Vineri sint de fata la atelierul de poezie al lui Alexandru Musina. Se incepe cu un adevarat curs de poezie moderna, in care se pune accentul pe „precizia psihologica“ ceruta de Ezra Pound. Se aminteste ca Rimbaud vedea poetul ca fiind Savantul Suprem. Discutate sint si opiniile lui Hlebnikov cu privire la limbajul transrational, dar si cele ale lui Pound referitoare la creativitatea implicita a limbii si a mediului.

Scriitorul trebuie sa stie sa asculte. Cursantii primisera cu o zi inainte poemele care trebuiau rescrise, dar si Breviarul poetului tinar, scris de seful de atelier, alaturi de O retrospectiva, textul lui Pound – cadou. Se remarca abaterea semnificativa de la poemele propuse, semn al dificultatii de a accepta disciplina care se impune pentru a invata „meserie“.
Accesul la atelierul condus de Ruxandra Cesereanu a fost restrictionat, intrucit intentia a fost realizarea unei semitranse pentru a scrie texte pe muzica. Participantii si-au cautat un plasament energetic in amfiteatru si au scris texte de orice tip, pe o perioada de o ora. Intentia supraliterara a fost marcata de fundalul sonor asigurat de muzica formatiei Van der Graaf Generator. Abia in a doua parte a zilei am avut ocazia sa asist la comentarea textelor produse, unele extrem de incitante.

Istovire creatoare. Despartire printre nuferi
Lucrarile si dezbaterile s-au incheiat cu un cadavre exquis (de buna seama aveugle), in sensul ca fiecare participant a contribuit la poem fara sa vada ceea ce au scris cei de dinaintea lui. Tema poemului, votata de majoritate, a fost istovirea. Ultimul pas al atelierului de creative writing de la Ipotesti a fost redactarea unui document adresat presei si Ministerului Educatiei Nationale, prin care se propunea includerea scrierii creatoare in curricula universitara.

Simbata, inainte de plecarea in trepte a grupurilor, ne decidem pentru o drumetie pina la lacul lui Eminescu. Drumul ni se pare lung dupa zilele de incordare creatoare. Trecem pe linga o biserica si Caius Dobrescu exclama: „ce cimitir placut!“. Dibuim, in sfirsit, cararea pietruita ce taie padurea inspre lac. Asa cum remarca cineva, junele Eminescu trebuie sa fi stiut vreo scurtatura, nu degeaba spunea el pe linga plopii fara sot, iar nu printre ei. Padurea e inca verde, dar in frunzis au aparut si petele roscate. Elevii din Botosani au fixat pe copaci cuiburi pentru pasari, precum si o tablita cu drepturile zburatoarelor.
il retin pe cel mai important: dreptul pasarilor de a zbura in stoluri. Odata ajunsi pe malul lacului, Alexandru Musina se intinde la nici un metru de frunzele nuferilor si se mira cum putea iesi dintre trestii mult adorata iubita eminesciana. Caius Dobrescu priveste spre insula din mijlocul lacului si declara ca ar bea o cola. isi revine rapid si il intreaba pe Romulus Bucur daca se poate juca baschet folosind miscari de tai-chi. Chestionatul raspunde ca tai-chi-ul este sustinut de chinezi pentru a fi inclus pe lista sporturilor olimpice. Ruxandra Cesereanu fura sufletele celor prezenti cu ajutorul aparatelor de fotografiat. Deasupra grupului un roi de tintari se zgribuleste in zeci de forme.