Horia Bernea a creat un nou muzeu, luîndu-şi drept colaboratori pe Irina Nicolau, Ioana Popescu, Şerban Anghelescu, Speranţa Rădulescu şi alţii. În 1996, MŢR primeşte Premiul EMYA pentru cel mai bun muzeu european al anului.
La aniversarea celor 20 de ani de la crearea MŢR, Ioana Popescu, director de cercetare, spunea că două au fost ideile lui Horia Bernea despre MŢR. Întîi, că expunerea este „permanent născîndă“, adică îşi găseşte mereu formule de prezentare. A doua idee: ţăranul nu poate fi despărţit de relaţia lui cu Dumnezeu, credinţa ţărănească este fundamentală în crearea şi funcţionarea MŢR.
„Horia Bernea“ trimite e-mail-uri
Douăzeci de ani, MŢR a funcţionat neîntrerupt. Din păcate, Muzeul trebuie să intre în reparaţii capitale, într-o consolidare de anvergură. Actualul director al MŢR, Vintilă Mihăilescu, ne-a explicat, într-o discuţie purtată pentru Observator cultural, că această consolidare este necesară: „clădirea veche are un mare grad de risc seismic. Nu putem să riscăm. Dacă se prăbuşeşte muzeul la un viitor cutremur, sîntem răspunzători“. În acest moment, MŢR dispune de fonduri pentru deschiderea şantierului şi începerea lucrărilor de consolidare. Banii au fost deja aprobaţi şi sînt destinaţi special pentru MŢR, printr-o finanţare de la Banca Europeană de Dezvoltare şi de la Guvernul României. Dacă lucrările nu încep şi nu se lucrează conform planului convenit cu Banca Europeană de Dezvoltatre, finanţarea poate fi anulată, iar banii retraşi. Aşa că, direcţiunea MŢR a discutat şi cu arhitecţi, şi cu constructori. Ministerul Culturii este „comanditarul“ lucrării; pasul care se aşteaptă acum este scoaterea la licitaţie a lucrării – abia după aceea se deschide şantierul.
Să fie actuala conducere a MŢR inconştientă? Să distrugă cu bună ştiinţă acest muzeu? Acum cinci ani, Vintilă Mihăilescu a avut, printre obiectivele de început, refacerea sălilor „Ferestre“ şi „Timp“, gîndite de Horia Bernea şi Irina Nicolau. Să-şi fi schimbat la 180 de grade părerile despre mentorii şi creatorii acestui muzeu?
De ce e atîta panică?
Părerea noastră este că, de fapt, această îngrijorare, fără nici un fundament real, ascunde o luptă pentru putere. În luna august a acestui an, Vintilă Mihăilescu îşi încheie mandatul de director al MŢR. Postul este rîvnit de diverse grupări, din afara şi din interiorul muzeului. Iar ideea „distrugerii MŢR“ poate să fie folosită în campania pentru alegerea noului director. Numai că precizările făcute de Vintilă Mihăilescu arată, cît de poate de clar, că nimic din ce a gîndit şi a conceput Horia Bernea nu se pierde prin restaurarea muzeului. Totuşi, situaţia se complică întrucîtva, Vintilă Mihăilescu anunţîndu-ne că nu va mai candida pentru un nou mandat. Din motive personale şi reale, pentru refacerea şi protejarea sănătăţii, Vintilă Mihăilescu ne-a anunţat că „nu e o retragere provocată de situaţia de acum – nu mor caii cînd vor cîinii. Vreau să-mi duc mandatul pînă la capăt, pînă în august 2010, dar nu mai departe“. Aşa că noul director va găsi, la instalare, un şantier, şi va trebui să scoată la lumină, în 2013, un muzeu consolidat şi refăcut.
E normal să fie lansări de carte şi concerte
În ultimii cinci ani, de cînd Vintilă Mihăilescu este director, Muzeul Ţăranului Român a devenit o instituţie căutată de public şi un exemplu de management cultural reuşit. Pe harta culturală a Bucureştiului, MŢR este un reper. Aşa au apărut serile de film, lansările de carte, atelierele de creativitate, expoziile temporare ale creatorilor populari, tîrgurile de promovare ale „produselor ţăranului român“. La Clubul Ţăranului, aproape în fiecare seară se întîmplă cîte ceva, de la dezbateri de carte pînă la piese de teatru sau concerte. Şi asta într-o atmosferă relaxată, cu bere, covrigi sau vin fiert. Atunci cînd editurile vor să prezinte o carte, apelează deseori la MŢR, care este dornic să sprijine astfel de acţiuni. Aici, ca să dăm doar un exemplu, au avut loc cele două ediţii ale Festivalului Internaţional de Literatură, cu săli arhipline. Vintilă Mihăilescu, despre plăcerea întîlnirilor la MŢR: „Am realizat că un administrator al culturii trebuie să înveţe un singur lucru: să spună DA în loc de NU. Nu mi-aş fi imaginat niciodată cîtă creativitate culturală există în România. Dacă această creativitate ar fi acceptată de instituţiile menite să sprijine cultura, peisajul ar fi cu totul altul. 90% din iniţiativele care au înflorit la MŢR nu sînt ale mele. Le-am acceptat pentru că erau frumoase, deştepte, inimoase. Muzeul este o instituţie publică, adică destinată publicului, pe care e suficient să-l iubeşti, pentru că simte şi vine“. În perioada cît muzeul va fi în consolidări, clădirile noi, acolo unde se fac lansări de carte, proiecţii de film şi expoziţii, vor fi deschise publicului în permanenţă. De fapt, noul director, ce va fi ales în august prin concursul organizat de Ministerul Culturii, va trebui să păstreze şi să diversifice toată această deschidere către public a MŢR. Dar, ceea ce va fi cel mai important, să se implice în protejarea exponatelor şi să fie o „mînă de fier“, adică să-i ţină din scurt pe constructorii care refac muzeul.

