OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Desi nu sintem, teoretic, in an electoral, primavara 2002 se caracterizeaza prin reconturarea scenei politice, atit la nivelul orientarilor si programelor de actiune, cit si la cel al actorilor politici, aflati, unii dintre ei, in plina ebulitie. Efervescenta creatoare de programe si planuri de actiune – mai efemere decit toate modele la un loc – a PSD din ultima vreme este revelatoare in acest sens. Dupa ce a agitat spiritele, punind ca prioritate a guvernarii revizuirea Constitutiei, PSD a inaugurat colectia de primavara cu ultima tendinta, intitulata sugestiv si atit de original „plan de actiune“ in vederea aderarii la NATO. PSD este, fara doar si poate, in cautarea unui nou profil – cautare inceputa, fireste, o data cu absorbtia oficiala a PSDR si cu schimbarea titulaturii intr-una cu valente curat europene. Asa cum vrea de altfel sa apara, macar la nivelul organismelor europene si al reprezentatilor lor. Se pare ca partidul de guvernamint reuseste sa atinga prin demersurile sale coarda sensibila a emisarilor europeni, de vreme ce guvernul lui Adrian Nastase a reusit sa o imbuneze pina la induiosare pe glaciala baroneasa Nicholson.

Daca discursul pentru urechile europene reuseste sa-si atinga tinta, nu acelasi lucru se poate spune despre felul cum negociaza PSD-ul relatiile cu partenerii de guvernare sau cu partidele din opozitie. Pentru ca mai nou, agitatia de pe scena politica romaneasca tinde sa cuprinda si alti actori decit partidul de guvernamint. Astfel, liberalii se confrunta cu anumite framintari care au debutat, cel putin la scena deschisa, cu retragerea lui Theodor Stolojan de la candidatura pentru Cotroceni in 2004. Gestul sau – trecind peste motivatia bizara pe care a oferit-o fostul prim-ministru si fostul candidat la presedintie, anume ca decizia sa a fost declansata de semnalele date de Emil Constantinescu in directia unei reveniri pe scena politica – a pus pe jar conducerea liberala. In urma cu o saptamina, in cadrul unei intilniri a internationalei tineretului liberal, organizate la Sinaia, Valeriu Stoica afirma apasat dorinta partidului sau de a propune in continuare un candidat propriu la alegerile din 2004, expunind in acelasi timp si un portret robot a ceea ce inteleg liberalii acum prin conceptul de „candidat la presedintie“. In cadrul aceleiasi intilniri au rabufnit insa disensiunile existente intre liderul liberal si unul din vicepresedintii sai, Dinu Patriciu, care a avertizat ca PNL are nevoie nu numai de o schimbare de optica in ceea ce priveste profilul candidatului pentru Cotroceni, ci si de o reconsiderare a calitatilor si orientarilor conducerii liberale. Percepind luarea de pozitie a lui Patriciu drept un atac direct, Valeriu Stoica a ripostat. El si-a exprimat dezacordul cu tactica unor lideri liberali de a sabota din interior partidul.

Aparitia la scena deschisa a disensiunilor interne coincide cu adoptarea, de ceva vreme, a unei noi atitudini fata de partidul de guvernamint. Dupa ce a atacat violent guvernul Nastase pe tema revizuirii Constitutiei, Stoica si-a exprimat neincrederea cu privire la sinceritatea si capacitatile efective ale executivului de a opera si executa calendarul de actiuni propuse in vederea aderarii la NATO. Radicalizarea discursului PNL, din ce in ce mai evidenta in ultimele saptamini, nu este singurul element de noutate in peisajul politic romanesc. Poate mai suparatoare – pentru PSD, fireste – decit opozitia radicala a PNL sint pentru PSD declaratiile si cererile din ce in ce mai imperative ale unui partid mic, dar aflat in guvern, anume Partidul Umanist. Disensiunile dintre Adrian Nastase si Dan Voiculescu mocnesc de multa vreme. Iata ca saptamina trecuta anumite evolutii au determinat iesirea la rampa, mai virulenta decit oricind, a umanistilor lui Voiculescu. PUR doreste sa-si infiinteze propriul grup parlamentar. Partidul lui Nastase insa nu consimte, astfel ca umanistilor li s-a refuzat cererea depusa la Camera Deputatilor. Suparat, Dan Voiculescu a avut un schimb de „amabilitati“ cu Valer Dorneanu, presedintele Camerei, dupa care a inceput sa ameninte cu iesirea de la guvernare in eventualitatea in care PSD nu intelege sa abandoneze mentalitatea de „partid unic“.

Nervozitatea umanistilor poate deveni un ghimpe destul de jenant, in perspectiva, pentru PSD. Daca liberalii isi radicalizeaza discursul pentru a face fata si a da un alt contur, de fapt, propriilor conflicte interne – ramine de vazut ce evolutii se vor inregistra la apropiata Delegatie Permanenta –, umanistii, pe de alta parte, se numara printre putinele partide parlamentare care nu au dat spectacole pentru presa si care isi conserva, dupa cit se vede, fortele pentru „cucerirea“ de noi pozitii. Desi aflat la guvernare, PUR a refuzat sa semneze, deocamdata, protocolul cu PSD, tot ca raspuns la refuzul PSD de infiintare a unui grup parlamentar PUR. (Protocol pe care UDMR s-a grabit sa-l parafeze, atras de promisiunile social-democratilor. Dupa semnare insa, PSD si-a adus aminte brusc ca sintem intr-un stat democratic, ca principiul separatiei puterilor nu poate fi, pe cale de consecinta, incalcat si ca, asadar, ce spune partidul nu este neaparat litera de lege pentru guvern, pentru ca, nu-i asa, vremurile partidului-stat au apus!) In asteptarea semnarii, aminata si rasaminata (intre timp a expirat si al doilea termen), partidul lui Dan Voiculescu exercita presiuni din ce in ce mai mari pentru infiintarea mult doritului grup parlamentar. De altfel, PUR are de jucat mai multe carti decit UDMR-ul, care si le-a irosit pe toate la o singura mina. Pe linga faptul ca este la guvernare, PUR este, prin presedintele sau, si mindrul posesor al unui important post de televiziune, ceea ce, in perspectiva campaniei electorale ce se apropie cu pasi mai repezi decit s-ar putea crede (dupa unii a si inceput!) transforma micul partid intr-un adversar potential destul de redutabil. Pentru social-democrati, un partener pe zi ce trece mai ambitios poate sa constituie, la un moment dat, o piedica. Perspectiva infiintarii unui grup parlamentar propriu la Camera Deputatilor pare, in acest context, sa dea fiori partidului majoritar, hotarit sa nu-i lase pe umanisti sa zboare prea sus.