OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Curierul de Fizica, publicatie a Societatii Romane de Fizica editata de Fundatia Horia Hulubei, a intrat in al XIV-lea an de existenta. Membri fondatori: Suzana Holan, Fazakas Antal Bela. Redactor-sef: Dan Radu Grigore. Redactori: Sanda Enescu, Mircea Morariu, Marius Barsan. Revista isi propune sa se adreseze intregii comunitati stiintifice/universitare din tara si din diaspora. Cele 24 de pagini format A4 contin materiale referitoare la activitatea comunitatii stiintifice a fizicienilor din Romania si din strainatate, interviuri cu personalitati din domeniu, informatii administrative sau legate de proiecte de cercetare, burse etc. Numarul 43 cuprinde – pe aceasta linie – numeroase texte de un real interes, intre care amintim: un foarte bun interviu realizat de George J. Rotariu (laureat al Societatii Nucleare a SUA) cu matematicianul rus de reputatie internationala Vladimir Arnol’d, prima parte dintr-o sistematica prezentare a Elitei cercetatorilor din Romania semnata de Petre T. Frangopol (caruia ii este republicat si un masiv text polemic despre disfunctionalitatile grave din zona cercetarii stiintifice romanesti: Informatii destinate Guvernului Romaniei, aparut initial in suplimentul aldine din 7 septembrie 2002), textul lui Nicolae-Coriolan Panoiu Despre sistemul de cercetare american, o consistenta prezentare a Institutului de Cercetare a Materiei Condensate din Timisoara la 10 ani de existenta, ampla recenzie (nesemnata) a unei carti despre Managementul unei teze de doctorat, volum al prof. Gheorghe Atanasiu de la Politehnica timisoreana... Merita mentionate si textele despre activitatea studentilor romani in strainatate (intre acestea: De ce Romania? de Iulia Ghiu), prezentarea unor proiecte de cercetare si – in cadrul sectiunii Varia – informatiile legate de noutatile stiintifice din revistele franceze. Sa mai spunem ca, incepind cu numarul 42, revista poate fi citita si pe Internet, la site-ul Fundatiei Horia Hulubei (www.fhh.org.ro).


de ici, de colo

Un sumar dens si variat, cu multe lucruri demne de interes, ne propune (si) numarul 2/2003 al revistei Flacara. In debut – sapte pagini de documentar ilustrat despre tragicul accident al navetei spatiale americane Columbia, urmat de alte doua avind ca subiecte tragica disparitie a lui Dumitru Tinu (Moartea unui ziarist), drogurile sintetice – despre care aflam ca „detroneaza heroina“ – si, in exclusivitate, Columbia exotica si terorizata. Dupa cum se vede – cam multe subiecte sumbre... Nu este insa si cazul consistentului dialog purtat de Remus Andrei Ion cu actorul Stefan Iordache despre punerea in scena a romanului Lolita. Titlul interviului – „Libertatea a devenit aproape o povara pentru ca ne-a luat metafora“ – poate parea excesiv, insa raspunsul din care a fost decupat e mult mai... valabil si, in paranteza fie spus, onest): „Marele cistig al revolutiei – cred ca a fost o revolutie, pentru ca au murit oameni – marele cistig este libertatea. Poate ca este si singurul cistig in ceea ce ma priveste pe mine. Putem face acum orice in teatru si in film. Nu mai exista acel pindac cu urechea ciulita, sa nu spui aia, sa nu spui aia... Acum poti sa faci si sa spui orice, bineinteles in masura bunei cuviinte [...]. Aceasta libertate, care s-a rasfrint si asupra teatrului, si asupra filmului, a devenit aproape o povara pentru noi, pentru ca ne-a luat metafora, pe care cenzura o nascuse. Acum trebuie sa fim exact cum a scris Shakespeare, sau Bulgakov, sau Nabokov, fara sa ne scarpinam dupa ureche pentru ca sa inteleaga cei din sala ca am spus altceva. Teatrul se intoarce la teatru, filmul la film, la adevar, de fapt. Asta am cistigat“. „Dosarul Lolita“ continua cu un text „sintetic“ semnat de acelasi Remus Andrei Ion. In ce priveste capitolul „interviuri“, ar mai fi de semnalat cele avindu-i ca protagonisti pe arhitectul Augustin Ioan (despre Catedrala Patriarhala) si, respectiv, pe... presedintele Automobil Clubului Roman, Constantin Niculescu. Si, cu acestea, sintem inca departe de a fi epuizat punctele de interes care fac din acest numar al Flacarei un bun prilej de lectura.

Atractiva, informata, vioaie, InfoBrit, revista British Council Romania, se mentine la cota de interes cu care ne-a obisnuit. In paginile 10-11 ale numarului pe ianuarie-martie 2003 e publicata o retrospectiva „jucata“ a anului 2002 vazuta prin prisma principalelor evenimente culturale romano-britanice organizate cu sprijinul Consiliului. Un bilant bogat si deosebit. Rasfoind paginile publicatiei, am retinut sectiunea de arta si spectacole, unde Alex. Leo Serban prezinta, scurt si la obiect, editia a saptea a Festivalului filmului britanic, apoi (deja) traditionalul grupaj de „noutati in biblioteca“ (anume: carti, casete audio, DVD-uri, CD-uri, reviste...), dialogurile cu publicul de la British Council purtate de Augustin Ioan si echipa lui de arhitecti despre proiectul Catedralei Patriarhale, prezentarea activitatii din Romania a lui Gillian Cowell, director pentru Educatie si Stiinta Guvernarii al British Council, o convorbire cu Ana Maria Sandi, coordonator de programe educationale pentru Romania in cadrul Bancii Mondiale, un material despre bursele Rolls Royce-Chevening administrate de British Council, mesaje de la cititori, Internet s.a.m.d.

Periodicul bacauan de atitudine culturala Cartea se ocupa, in primul numar pe 2003, de romancierul rural local Toma Spataru (pe numele adevarat: preot Constantin R. Crisan), afirmat in perioada „obsedantului deceniu“. Despre viata si activitatea acestuia vorbeste, intr-un interviu publicat in paginile 3-4 ale revistei, Vlad Sorianu (Toma Spataru – un nedreptatit). Marturisim ca nu cunoastem opera acestui autor „nedreptatit“. Totusi – pina la eventuala proba contrarie a lecturii – ne mentinem rezervati fata de afirmatii cum ar fi: „Daca romanul Zbateri si urmatoarele 3-4 volume (care ar trebui tiparite si ele) ar fi aparut in perioada 1958-1962, altul ar fi fost canonul literaturii noastre despre satul romanesc si, poate, canonul prozei noastre in general. Nu e locul aici sa fac paralelisme, dar Zbateri era comparabil, la vremea aceea, doar cu Morometii, vol. I. In rest, tot ce se scrisese despre tarani [...] nu se putea compara cu Intimplarile din Mindruta. Daca ar fi fost publicat pina in 1985, cind a decedat, s-ar fi impus ca prozator de valoare si ar fi lasat o opera care nici asa nu este neglijabila“ – afirmatii pe care le banuim de „patriotism local“. Insa si exagerarile sint, uneori, benefice, avind meritul de a atrage atentia asupra unor autori necunoscuti sau uitati, oricum nedreptatiti. Trebuie sa recunoastem ca paginile documentare si memorialistice despre Toma Spataru si istoria epocii pe care acest numar din Cartea le gazduieste nu sint lipsite de interes. Dar iata si principalele texte din grupaj: Un mare iubitor al satului romanesc de preot prof. Ioan Mera, Conversatie despre un om fara noroc (marturie inregistrata pe banda a inginerului Ioan Belciu), Un roman de exceptie: Zbateri de Ioan Vicoleanu, corespondenta Toma Spataru-Ioan Belciu, biobibliografia Toma Spataru alcatuita de Eugen Budau si un fragment inedit (Pintilii) din volumul II al romanului Zbateri, aflat in manuscris. Ar mai fi de semnalat opiniile lui Octavian Voicu si Viorel Savin despre revista literara bacauana Ateneu, ajunsa la patruzeci de ani de existenta.

Raminind la publicatiile culturale bacauane, semnalam aparitia unui nou numar (15) al elegantului periodic Vitraliu editat de Centrul Cultural International „George Apostu“. Din sumar: fisa de dictionar despre Maruca Cantacuzino-Enescu realizata de Eugen Budau, pagina „la aniversara“ dedicata proaspatului centenar Ion Irimescu (Ion Irimescu – un veac de singuratate de Valentin Ciuca), proza memorialistica O clipa la Paris de Ovidiu Genaru, eseurile lui Al. Husar si Alexa Visarion despre comicul lui I.L. Caragiale, poemele Sylviei Plath traduse de Elena Ciobanu, textul Marilenei Donea despre V.A. Urechia si istoria culturala a Bacaului, fragmentele de jurnal ale lui Sergiu Adam... In centrul revistei se afla insa un grupaj despre Decernarea Marelui Premiu „George Apostu“, care in acest an a revenit esteticianului Marin Aiftinca. Alaturi de discursul de receptie al acestuia, este publicata si o interventie eseistica a sa cu prilejul celei de-a noua editii a Simpozionului National de Estetica, organizat sub egida Centrului „George Apostu“ si prezentat pe larg in cadrul Vitraliului. Acelasi prof. univ. dr. Marin Aiftinca este prezent intr-un interviu acordat lui Cornel Galben (p. 2-3). In ansamblu, in pofida unor inegalitati si scaderi, publicatia isi pastreaza tinuta sobra (pe care am mai remarcat-o), precum si caracterul de panorana a vietii culturale din „orasul de pe Bistrita“.

Numarul 8 (februarie 2003) al revistei Foaia romaneasca, saptaminal al romanilor din Ungaria, reproduce in paginile sale un interviu difuzat de Rompres cu sculptorul centenar Ion Irimescu („Aceasta o suta de ani o voi primi cu bratele deschise“). Citam citeva fragmente – nu lipsite de umor – rostite la final de cariera: „Cind eram copil, vedeam niste domni mai in virsta, de 80-90 de ani, si ma gindeam ca nu ajung eu la aceasta virsta asa de inaintata. [...] Aceasta suta de ani o voi primi cu bratele deschise, dar imi pare rau ca pe a doua n-o mai pot primi [...]. Cind ajungi la 100 de ani nu mai ai toata vlaga, toata initiativa si dorinta pe care o aveai la 70 sau chiar la 80, cind cunosteai de acum toate secretele artei. Natura isi cere drepturile ei. Mi-a fost frica sa nu-mi stric cartea de vizita. Nu vreau sa ajunga criticii de arta sa spuna «Gata, Irimescu nu mai poate». Nu imi mai iau obligatia pentru a doua suta de ani“. In rest – un sumar generos, tip magazin, pagini despre viata comunitara a romanilor din Ungaria, informatii politice, administrative, istorice, culturale si sportive, divertisment, texte despre activitatile artistice ale liceenilor (Adolescenti pasionati la „Balcescu“), pagini de spiritualitate religioasa, programele televiziunii nationale din Romania si ale emisiunilor radiofonice interne in limba romana.


din presa cotidiana

O nota din Evenimentul zilei de joi 6 martie 2003, semnata cu initialele M.M., readuce in atentie mai vechiul proiect – despre care s-a scris in presa in urma cu citeva luni – al prefectului de Hunedoara de a „clona“ Coloana fara sfirsit a lui Brancusi pentru a instala copia in capitala judetului pe care-l pastoreste. Desi prefectul a fost obligat de sefii sai guvernamentali sa abandoneze ideea, care incalca legislatia in materie de drepturi de autor si de protectie a patriomoniului, ziarul informeaza ca – totusi – copia a fost realizata si ca n-a costat putin. In plus, e mentionata intentia ca replica sa fie oferita… guvernului francez: „La uzinele Umirom Petrosani a fost executata o copie a celebrei Coloane fara sfirsit a sculptorului Constantin Brancusi, in ciuda controverselor iscate. Realizarea acesteia a costat aproape 80.000 de dolari, suma fiind suportata de Consortiul Industrial Gerom, la care este actionar si prefectul de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu. s…t Anul trecut, in momentul in care s-a inceput lucrul la realizarea copiei, se intentiona ca aceasta sa fie donata Guvernului Romaniei care, la rindul lui, sa o ofere cadou guvernului francez. Ideea «clonarii» Coloanei a stirnit insa numeroase controverse atit pe plan local, cit si la nivel central si chiar international. s…t In ciuda acestor reactii, copia a fost realizata, iar acum este depozitata intr-o hala din incinta uzinei Umirom Petrosani, reprezentantii acesteia asteptind «unda verde» pentru a o ridica. «Cu siguranta va fi inaltata undeva. Deocamdata insa asteptam», afirma Michael Meltzer, presedintele CA al Consortiului Gerom“. Ziaristul de la Evenimentul zilei nu face legatura cu recenta dezvaluire a cotidianului Romania libera, preluata si de Observatorul cultural, si anume scrisoarea adresata ministrului roman de Finante, Mihai Tanasescu, de catre Andrew Vorkink, director regional al Bancii Mondiale, prin care acesta din urma refuza in numele institutiei sale propunerea guvernului Romaniei ca la sediul din Washington al BM sa fie instalata… o copie a Coloanei fara sfirsit a lui Brancusi. Ne intrebam atunci daca nu cumva copia e deja facuta! Acum, dupa informatia din Evenimentul zilei, ne punem o intrebare si mai precisa: nu cumva copia propusa BM si cea din depozitul de la Hunedoara sint una si aceeasi?! Daca ar fi asa, ar insemna ca guvernul de la Bucuresti se ocupa cu plasarea „clonei“ realizate din fantezia prefectului Serafinceanu sau cu – altfel spus – recuperarea investitiei acestuia! Asa sa fie, oare?!…