Autor: 
Categoria: 
Luni și marți au avut loc la Hannover, Germania, convorbiri bilaterale între președintele Federației Ruse, Dmitri Medvedev, și Cancelarul Germaniei, Angela Merkel. Cu participarea a numeroși miniștri din cele două țări, pentru o evaluare a relațiilor bilaterale, eventuale noi schimburi comerciale și punerea în practică a noi proiecte, care să crească nivelul și volumul schimburilor comerciale și economice, dar să și întărească cooperarea ruso-germană. Pe termen mediu și lung. Clar, simplu, bine organizat, treabă nemțească, s-ar zice.
Știm însă bine – mai ales din trecut – că prea strînsele
îmbrățișări germano-ruse au produs dureri de cap celorlalte țări și popoare.
Ale Europei, uneori chiar și altora. Nu ne este indiferent ce se pune la cale
cînd se întîlnesc două mari superputeri.
America este în dificultate, Rusia merge bine oricum –
chiar dacă poporul rus bombăne, dacă e vodki, e suportabil orice –, China
începe să dea semne de slăbiciune, s-ar putea să avem și un urs Panda cu
picioare de lut, nu doar ursul siberian rusesc de acum cîteva decenii. Situația
e fluidă. Brazilia și-a comandat patru submarine nucleare de atac – știre care
ne lasă visători, știind bine că prima dorință a noii președinții braziliene
era să se ocupe de cei 18 milioane de cetățeni care trăiesc sub limita de jos a
sărăciei.
Să revenim la situația din Germania. O fundație germană non-profit, cu sediul la Berlin, acordase anul acesta Premiul Quadriga prim-ministrului palestinian Salam Fayyed, Ministrului de Externe al Mexicului și… prim-ministrului rus Vladimir Putin.
Pravda? (Adevărat?), întreabă Vladimir Putin însuși. Ja, ja, aber… (Da, da, dar…), răspund mediile germane.
Scandal imens în mediile politice și intelectuale
germane, dar și internaționale. Cîțiva membri din juriu și-au anunțat demisia.
Cem Ozdemir, șeful Partidului Verzilor, prof. Edgar Wulform de la Universitatea
din Heidelberg, Jimmy Wales of Wikipedia, printre alții.
Premiul Quadriga – acordat și sponsorizat de o
organizație non-profit – constă într-o mică sculptură ce reproduce cvadriga
cocoțată pe Poarta Brandenburg din Berlin. Se acordă anual – începînd din 2003
– unor personalități care au contribuit esențial la promovarea drepturilor
omului, a bunelor relații internaționale sau au adus ceva nou în știință sau în
cultură. Din 2007 se pun la bătaie și 100.000 de euro, împărțiți
capitalist-tovărășește între cei patru cîștigători. Dintre laureații edițiilor
precedente, nume grele de oameni politici (Kohl, Schroeder, Gorbaciov, Erdogan,
Simon Peres, Tadici, Vaclav Havel), oameni de cultură (arhitectul britanic Norman
Foster, scriitorul francez Eric Emmanuel Schmidt sau artistul danez Olafur
Eliafson), pe lîngă alte nume mai puțin cunoscute, de activiști din Iran sau
Suedia.
Mare scandal mare: anul acesta a fost desemnat și Putin printre cei onorați, pentru contribuția adusă bunelor relații germano-ruse. După 48 de ore de proteste – Eliafson a dat înapoi premiul, Havel a amenințat doar (iar purtătoarea lui de cuvînt a spus că premiul îl meritau disidentul chinez Liu Xiaubo, militantul rus Serghei Kovaliov sau jurnalista Ana Politkovskaia) –, s-a ajuns la o soluție „de avarie“.
S-a evitat astfel un moment sinistru: ca pe data de 3
octombrie, de ziua Unificării Germaniei, să i se dea un premiu lui Putin, fost
agent rezident KGB în Germania de Est și apoi șef al FSB, înainte de a ajunge
președinte al unei Rusii în care, pe 5 octombrie 2006, era asasinată jurnalista
Ana Politkovskaia, o veche și neîmblînzită adversară a lui Putin (după Rusia
lui Putin, Jurnal rusesc și Doar adevărul, cartea de reportaje a Annei Politkovskaia
despre primul război din Cecenia, A Dirty War, va apărea cît de curînd și în
limba română).
O situație penibilă a fost evitată, juriul Quadriga a
decis ca anul acesta să nu se mai acorde nici un premiu, iar festivitățile – ce
urmau să aibă loc la sediul Ministerului Afacerilor Externe german – au fost
anulate. Președinția rusă și Vladimir Putin nu au vrut să comenteze situația
creată, considerînd doar că acest incident nu afectează relațiile germano-ruse.
Povestea cu acordarea/retragerea Premiului Quadriga nu
credem că va atrage prea tare atenția comentatorilor români, aplecați, ca de
obicei, asupra subiectelor interne. Cum este, de pildă, pățania ministrului
László Borbély. Mare scandal la București. În plină vară și vacanță
parlamentară, mare vînzoleală juridico-politică. László Borbély, unul dintre
liderii marcanți și cu ștaif ai UDMR, dar și ministru al Mediului – remarcat și
de noi pentru multiplele sale afirmații/ prestații cumpănite și judicioase – în
actuala echipă guvernamentală, este luat la refec de către autoritățile
Statului. Și pus să dea declarații, acuzat că ar fi luat parte la oarece
potlogării – sună urît, să spunem malversațiuni – cu oameni de afaceri/firme
care ar fi fost favorizate și au primit multe contracte bănoase de la săracul
Stat român, iar acesta ar fi beneficiat de renovarea unei case din Oradea. Pe
daiboj, cum ar veni adică gratis, lucrările oferite de dl Ciocan – omul de
afaceri pus deja sub acuzare – urcîndu-se la vreo 20.000 de euro. Pentru
pălmașii româno-maghiari care trăiesc de la un salariu la altul, suma ar fi
babană, dar pentru afacerlîcurile la nivel înalt ar putea părea un mizilic.
„Uite, dom’le, atîta tevatură pentru niște biete lucrări de reparație la casa
cuscrei dlui ministru!“ Sigur că
ministrul a negat orice amestec în matrapazlîcurile ajunse la DNA, sigur că
liderii UDMR s-au făcut roată în jurul dlui Borbély, considerat „om harnic și
gospodar, serios și competent…“, de parcă competența dovedită la minister sau
în cadrul partidului care ține PDL la guvernare ar avea vreo legătură cu
presupusul trafic de influență. Ar fi „comandă politică“, mormăie liderii
maghiari amenințînd discret cu suspendarea sprijinului parlamentar – nu-l vreți
pe Borbély, nici noi nu vă mai votăm –, chestia asta nu ar mirosi a șantaj, s-o
spunem neted? Sigur că se fac presiuni politice, mîrîie și dl Daniel Morar,
mahărul suprem al DNA (Direcția Națională Anticorupție), ca să se disculpe de
acuze, care, oricum, sînt deja prea bătătoare la ochi. Ca idee, mecanismul pare
să fie acesta: dosarele unuia și altuia stau la dospit, și în funcție de cum se
raportează unul sau altul la comanda politică, sînt puse pe tapet. Tapetul
actualității, cine fluieră în biserică e mazilit, cine stă cu capul la cutie
mai ia o decorație la Cotroceni.
Nu credem că va ieși mare lucru din ancheta și din
acuzațiile aduse dlui ministru László Borbély. Ceea ce ne-a uimit și ne-a lăsat
cu gura căscată – dar ne-a și dat un semn amar al deșertăciunii chestiunilor
lumești – a fost sprintul oferit de soția și de cuscra domnului ministru. De
frica jurnaliștilor, care asaltau cele două doamne chemate să dea declarații la
DNA Oradea, soția și cuscra domnului ministru au luat-o la fugă. Fuga, fuga,
cuscra mai iute de picior, apoi și doamna ministru a forțat și ea, și i-a pierdut
pe drum pe ziariști.
Concluzia ar fi: mai bine și mai sănătos este să te ocupi
de cuscra lui Borbély decît de Putin și de războaiele din Cecenia.
În imagine: Trofeul Premiului Quadriga
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters