OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Piesele incluse in acest volum sint scrise intre 1995 si 2005 si trecute prin doua filtre lingvistice, cel francez si cel roman. In general, de cind traiesc in Franta, incep prin a-mi scrie piesele in franceza. Imediat insa le „transfer“ in romana, ceea ce inseamna rescrierea lor, de fapt. In cursul acestei noi decantari textul se dezvolta, structura piesei se consolideaza… Ceea ce ma obliga sa revin la textul francez… Naveta intre cele doua limbi poate continua multa vreme, cu revelatii dintre cele mai fructuoase, pentru ca textul este „cintarit“ astfel in doua universuri emotionale, in doua coduri de sensibilitate, ceea ce ma obliga pina la urma sa fiu foarte clar si foarte cinstit cu mine insumi, adica sa spun fara sa trisez ceea ce vreau sa spun. Intre limba franceza care este carteziana si precisa, si limba romana care este vulcanica si alunecoasa, scrierea insasi devine un spectacol in fata caruia nu incetez sa ma minunez.

Scriind piese de teatru, nu uit insa niciodata ca eu nu sint decit primul strat al unei constructii care va fi mult mai complicata. Nenorocita mai e, de fapt, meseria asta de dramaturg! Si aceasta pentru ca, de la bun inceput, dramaturgul este in pozitie de cersetor. Cuvintele mele cersesc incarnarea iar lantul incarnarii este lung: regizorul, actorul, scenograful… cite verigi nu se interpun intre demersul meu de la masa de lucru si spectacolul de teatru destinat acestei ultime verigi care este publicul.
Scriind teatru am incercat sa las mereu un spatiu de libertate cit mai mare pentru ceilalti co-autori ai misterului teatral, pentru regizor si actor in special. Cind ma gindesc la atitudinea pe care am avut-o in toti acesti ani (am inceput sa scriu teatru in mod serios prin 1977) fata de textul dramatic, ca o baza literara pentru fenomenul mult mai complex al spectacolului, imi dau seama ca am ramas iremediabil un autor de moda veche. Un autor de moda veche este cineva care crede cu naivitate fatidica in puterea cuvintului si in mesajul emanat din emotia estetica a unei povesti. Cred ca piesele mele pot fi deci citite si astfel, de oameni avizi de povesti, care isi creeaza propriul lor moment teatral in singuratatea lor, asezati intr-un fotoliu cu aceasta carte in mina.

(text inclus in volumul Mansarda la Paris cu vedere spre moarte)