OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Multi oameni, saturati de tensiunile civilizatiei, tinjesc dupa lucruri naturale, gindind ca naturalul e pozitiv si artificialul – daca nu e malefic, e cel putin reprobabil. Atitudinea lor nu e deloc noua. In Antichitate, sofistii au fost primii, pare-se, care au denuntat civilizatia ca artificiala – sau cum spuneau ei, drept o „conventie“ – thesis. Acesteia ii opuneau natura: physis. Criticind conventia si artificialitatea institutiilor omenesti, un sofist, pe nume Antiphon, scria: „Legile sint intelegeri artificiale, ele nu au caracterul inevitabil dat de dezvoltarea naturala. Prin urmare, daca cineva incalca legile fara sa fie descoperit, nu are de suferit, in timp ce orice incercare de violare a rinduielilor naturii este daunatoare, indiferent daca e sau nu descoperita de altii, caci aceasta dauna nu este doar o problema de imagine sau de reputatie, ca in cazul celui care incalca legea, ci una ce tine de realitate“.
Dar care este realitatea? Nici Antiphon, nici altii nu si-au dat osteneala sa ne-o clarifice. De pilda: oamenii sint „animale sociale“, deci natura lor e sociala; or, societatea trebuie sa aiba reguli. Prin urmare, regulile sociale sint physis sau thesis? Daca sint thesis, cum voia Antiphon, cum poate fi natura omului sociala, adica conventie? Iar daca regulile sint physis, de ce variaza ele asa de mult, sugerind conventia? Sau cumva, existenta in sine a regulii este physis, in vreme ce particularizarea sa este thesis ? Legea ca atare e naturala, dar o anumita lege particulara, dintr-un stat anume, este conventionala? Dar „legea ca atare“ nu exista – de vreme ce doar particularizarile ei au corp. Rezulta ca „naturalul“ – o fi el pozitiv si de lauda – nu exista efectiv.

Sau, imbracamintea: e ea physis sau thesis? Nuditatea e naturala, nu-i asa? Pe plaja, poate. Dar iarna? Dar la un strip-tease? Daca strip-tease-ul e natural – da. Daca nu, nu. Sau sa spunem ca o imbracaminte strict functionala (sau o nuditate strict functionala) este naturala, in timp ce orice exces (sau lipsa) este un produs al artificialitatii? Atunci, salopeta este naturala, fiindca e functionala, in timp ce rochia de seara este artificiala. Dar care femeie se duce in salopeta la o receptie? Si cine poate pretinde, in acelasi timp, ca gestul ei este natural? Sau cumva naturaletea inseamna adecvarea la scop, indiferent care? Poate, dar receptia insasi tine de natural? Caci daca nu, rochia de seara este doar un mijloc natural pentru un scop artificial. Iar daca receptia este naturala, atunci de ce n-ar fi si gurmandiza?
Si apoi: mincarea e naturala, fireste; dar mincarea gatita? Dentitia omului nu e facuta pentru devorarea carnii crude, asadar muschiuletul la gratar e si el natural. Dar biftecutul „stroganoff“ cum e? Vegetarienii sustin ca numai vegetalele (uneori nici macar gatite) sint naturale pentru om si ca, asa fiind, sint singurele sanatoase si morale. Totusi, biologic vorbind, omul nu arata a ierbivor; daca ar fi asa, vegetarianismul nu ar avea nevoie de propaganda sa: vacilor nu trebuie sa le prescrie nimeni pasunea. Atunci vegetarianismul este thesis? E cu siguranta „teza“! Dar, vegetala sau nu – ce este, ce mai este in fond natural in hrana?

In zilele noastre, in multe tari occidentale, se poarta un intreg razboi impotriva hranei modificate genetic, iar produsele „organice“, adica crescute fara ingrasaminte chimice, sint la mare pret. Obsesia acestui „natural“ e asa de mare, incit unii activisti ecologisti condusi, ca in Anglia, de un lord excentric isi fac, din cind in cind, un punct de onoare in a distruge periodic cimpurile cu rasaduri modificate genetic, dupa care se predau politiei si merg cu sentimentul datoriei implinite la inchisoare.
Dar aproape nimeni nu indrazneste, in numele lui physis, sa lupte impotriva celor care practica insamintarea artificiala a femeilor sterile, iar conceptul artificialelor mame-surogat nu prea trezeste indignari. Si totusi, oare toate aceste practici sint in mai mare masura thesis decit ingineria genetica aplicata cartofului? Mai mult, stirea ca doi barbati homosexuali (foarte bogati) vor avea doi copii, zamisliti prin insamintarea unei femei necunoscute cu sperma lor si purtati in pintec de o alta femeie, nu a instigat la cruciada impotriva lui thesis si nici macar bisericile nu au protestat. Si totusi, totul pare a fi aici impotriva naturii. Sa fie artificialul nociv numai in primul caz si inocuu in al doilea? Dar cine a masurat efectele pe termen mai lung ale aparitiei copiilor in epubreta?

Cine poate sti daca masculinitatea biologica a tatalui si feminitatea mamei (mai degraba decit invers) nu sint necesare echilibrului psihic al copilului, tocmai fiindca sint naturale? Sa fie physis numai salata crescuta pe balegar, iar mama-femeie un artificiu de gender? Iar daca asemenea familii devin posibile, de ce ne-am mai impotrivi ca o persoana – barbat sau femeie – sa obtina copii clonati de la ei insisi? Sa fie mai thesis familia monosexuala decit familia homosexuala? Sa presupunem totusi ca procedeul nu e nociv, nici pe termen mai indepartat. Atunci, dupa principiul lui Antiphon, el e si natural, fiindca numai „orice incalcare a principiilor naturii este daunatoare“!
Sau lucrurile stau pe dos: a sustine ca numai cuplurile heterosexuale trebuie sa aiba copii, produsi ca in paleolitic, tine de conventie, mai rau, de morala revoluta a unei societati patriarhale, sexiste, – ar fi vorba deci despre ceva profund artificial! Natura poate fi ea insasi artificiala, cind nu ne convine! Pe de-alta parte, a creste pui umflati cu hormoni e imoral, fiindca are la origine dorinta de a majora profiturile marilor trusturi multinationale. Asadar principiile pietei si ale capitalismului global ar fi artificiale si deplorabile, iar stiinta care se pune in slujba lor ar fi fiica Diavolului. In schimb, a creste copii in eprubeta pentru cupluri homosexuale ar reprezenta o eliberare a conditiei umane naturale, autentice, ar elimina discriminarea femeilor, iar stiinta care permite procedura mamelor-surogat ar fi doldora de virtuti si o mare binefacere pentru umanitatea viitorului.
Sau, de fapt, nu mai stim unde sta limita dintre artificial si natural? Vreau sa zic „limita naturala“ dintre artificial si natural. Antiphon parea sigur ca stie ce e physis si ce e thesis. Noua ni se invirte capul numai cind ne gindim fie si putin asupra temei!
Si de fapt, cum sa descoperim presupusa „limita naturala“ dintre natura si cultura, cind nu stim ce e natura? Sau cind nu mai stim? Sau cind – in pofida certitudinilor lui Antiphon sofistul si a tuturor urmasilor lui, mai vechi sau mai recenti – de fapt n-am stiut-o niciodata!