OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La jumatatea lui octombrie a acestui an am avut prilejul sa asist la un spectacol cu un caracter aparte pe scena dansului contemporan romanesc. Genul de experiment – caci astfel poate fi categorisit – socant, tulburator, pentru iubitorii dansului clasic, dar si pentru cei familiarizati deja cu nonconformismul scenic. Coregrafii, trei artisti tineri si entuziasti, si-au prezentat conceptiile in urma participarii la un proiect de sustinere a mobilitatii dansului contemporan. Terrains fertiles a fost organizat prin colaborarea unor institutii din trei tari: Primaria Bucuresti si ArCuB, compania IXKIZIT din Franta si Asociatia Im_Flieger din Austria, avind ca parteneri Institutul Francez din Bucuresti si Centrul National al Dansului din Bucuresti, cu sprijinul Uniunii Europene prin programului Cultura 2000.

Catalina Gubandru, unul dintre cei trei coregrafi, mi-a impartasit cite ceva despre experienta ei in cadrul proiectului si depre felul in care a luat nastere spectacolul ei, Above the Roof. Intentia organizarii unui astfel de program pentru tinerii artisti a fost aceea de a le oferi posibilitatea sa lege noi relatii de colaborare, sa faca schimb de experiente intr-un mediu cultural nou, sa simta, asa cum spune Catalina Gubandru, „spiritul locurilor“ (fiecare dintre cei noua artisti, cite trei din fiecare tara organizatoare, a beneficiat de cite trei saptamini de rezidenta in Romania, Austria si Franta). Terrains fertiles, generos din punct de vedere al conditiilor oferite (buget, spatiu de lucru), si-a propus ca finalitate nu crearea de spectacole, cit oferirea unui cadru de lucru adecvat – oportunitate de care cel putin artistii romani nu au parte prea des – si a sansei de maturizare artistica a tinerilor coregrafi si dansatori.

Spuneam la inceputul acestor rinduri ca experimentele celor trei romani au avut darul de a soca, de a contraria publicul bucurestean la prezentarea lor in cadrul Centrului National al Dansului. Catalina Gubandru mi-a povestit care este esenta lui Above the Roof, concretizarea artistica a acestuia fiind unul din aspectele care stau la baza reactiei privitorilor – mai ales a celor neavizati – in fata spectacolului ei. Ideea a pornit in urma discutiei avuta cu cea care urma sa devina interpreta acestuia, dansatoarea neprofesionista Mihaela Dancs. Ea s-a axat pe distinctia dintre doua lumi care coexista adesea in conflict, a noastra si cea exterioara. Prima, de multe ori neconcretizata, ramine pentru cei mai multi dintre noi doar un soi de dream life ce ofera libertate, intimitate si retragere din spatiul public; a doua, cea cotidiana, este permanenta real life a fiecaruia. Intrebarea de la care a pornit coregrafa este: unde se termina una si incepe cealalta sau, mai bine zis, la ce nivel se poate traduce visul in realitate? Spectacolul este, in aparenta, arid, axindu-se pe simplitate si repetabilitate; desfasurarea sa este permanent insotita de simbolul apei care apare virtual in forma lichida, ca proiectie a ploii, si concret sub forma ghetii. Ales special, el este menit sa sublinieze senzualitatea si dramatismul universului feminin, insa artista considera ca dilema este, de fapt, universal umana. Above the Roof, temporizat de topirea ghetii, se apropie de constructia de tip real time composition.

De ce ariditate, cel putin la nivelul perceptiei superficiale a privitorului? Pentru ca al doilea aspect ce sta la baza experimentului creat (desi poate termenul potrivit ar fi „conceput“, apropiindu-se mai bine de rationalitatea din care se origineaza?) si a nonconformismului sau este actul de onestitate al coregrafei. Decorurile complexe, costumele stralucitoare – si chiar muzica – au lipsit intrucit Catalina Gubandru considera ca publicul nu trebuie sa primeasca exact ceea ce se asteapta de la un spectacol si, mai ales, nu trebuie sa piarda ce are acesta esential printr-o emotivitate reziduala, excesiva, care vine pe calea detaliului, gratie organizarii scenice. Muzica, fiind unul dintre cele mai puternice „vehicole emotionale“, spune coregrafa, este totodata si cea mai in masura sa rapeasca privitorului atentia pe care ar acorda-o intentiei artistice. Daca dansul exista pretutindeni, chiar si in gesturile noastre cotidiene, in ceea ce am putea numi body language, atunci forta sa de sugestie va fi suficienta pentru a ajuta artistul sa propulseze in exterior scopurile coregrafului de a pune accent pe elementul conceptual si nu pe cel emotiv. Aceasta si-a propus Catalina Gubandru cu Above the Roof, constienta fiind de dificultatea cu care se va confrunta din partea publicului roman care a optat pentru un spectacol cit se poate de neconventional.

Desi este o admiratoare si practicanta a dansului sub orice forma de manifestare a acestuia, ea a preferat sa renunte la ceea ce numeste rigiditatea coregrafiei clasice in favoarea neconventionalismului, a interdisciplinaritatii si a libertatii de exprimare oferite de cel contemporan.
Cu speranta ca vom avea din ce in ce mai des ocazia sa avem parte si pe scenele romanesti de entuziasmul si noutatea pe care sa le aduca tot mai multi tineri artisti conectati la spatiul cultural international, voi incheia cu cuvintele coregrafei despre Above the Roof: cit de mult se schimba perceptia timpului cind incerci sa reconstruiesti o stare a „realitatii dorite“, reducind-o la gesturi repetabile in realitate? Repetitia „realitatii imaginate“ este o incercare de a pastra aceasta realitate cit mai aproape de tine. Probabil ca atunci cind simti ca e posibil sa dispara, devine obsesie.