OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Clubul La Scena a pregatit un cadru primitor si atragator pentru participantii la masa rotunda dedicata organizarii primei editii a festivalului de dans eXplore.
Discutia a demarat intr-o atmosfera destinsa, care amintea de discutiile care se nasc intr-un renumit orasel provensal in fiecare iulie, prin cafenele-terase presarate pe stradelele medievale din Avignon, ajuns in iulie 2005 la a 59-a editie.
Ca o scurta introducere la dezbaterea din jurul eXplore dance, e demn de urmarit pe citeva coordonate cum reusesc organizatorii romani sa propuna evenimente si cum o fac omologii lor francezi, care dispun de sprijinul autoritatilor nationale, regionale si locale pentru proiectele pe care le coordoneaza.

Armata organizatorilor din Avignon, gazda de traditie a unui eveniment anual cu impact deosebit, porneste la drum in fiecare an pentru editia urmatoare inainte ca programul anual sa se fi terminat. De altfel, directia artistica invita cu doi-trei ani in avans un mare creator, fie el regizor sau coregraf, care asista „complice“ echipa in efortul ei de programare. In 2004, acest artist a fost renumitul regizor berlinez Thomas Ostermeier. In 2005, controversatul artist belgian Jan Fabre sustine programul evenimentului-gigant. In 2006, Joseph Nadj este nominalizat ca artist-coordonator pentru programarea urmatoarelor spectacole de teatru, dans, circ s.a.m.d. ce vor fi prezentate peste doi ani.

Montarea scenelor pentru salile de spectacol in aer liber, inclusiv imensa scena din Curtea Palatului Papal, incepe in mai, cu doua luni inainte de startul oficial al Festivalului.
Spre deosebire de renumitul eveniment, pregatit timp de 12 luni de o echipa numeroasa, eXplore dance festival a fost conceput, pregatit si derulat pe parcursul a opt luni. Echipa sa a fost formata din trei persoane, care s-au preocupat de organizarea unui atelier de dans, de invitarea si prezentarea celor noua spectacole programate, de promovarea evenimentului si de intreaga logistica inerenta unui astfel de proiect.

In ultima zi de festival, schimburile de opinii au plecat de la tema abordata la prima editie, creatia de dans/performance si artistele tinere din Romania.
Ca o prima precizare, se observa din programul propus concentrarea la care au apelat organizatorii, pentru a oferi evenimente atractive intr-un interval compact de timp si cu un buget extrem de modest. Aparent, in Romania ONG-urile pregatesc la foc mic un retetar al succesului cu resurse smulse parca din desertul arid al finantarilor oferite culturii.
Discutia propriu-zisa a dorit sa surprinda atit impresiile pozitive ale profesionistilor dansului declansate de piesele prezentate de tinerele artiste romance, cit si reactia artistilor invitati in festival si a comunitatii fata de evenimentul derulat in ritm alert pe o singura scena bucuresteana. Omit din analiza, asa cum au facut-o si participantii la masa rotunda, spectacolul lui Astrid Toledo, programat dupa desfasurarea discutiei.

Atitudinea rezervata si chiar sceptica observata la anuntarea oficiala a organizarii evenimentului (in aprilie) a fost inlocuita, in cazul acelor artisti care au participat la masa rotunda, de o apreciere – uneori entuziasta – a seriozitatii si franchetei cu care artistele invitate au propus publicului si specialistilor numeroase creatii noi, chiar premiere pentru scena bucuresteana.
Tema cuplului s-a conturat cu claritate ca o prezenta semnificativa in reflectiile si cercetarea coregrafica a artistelor, dupa cum au evidentiat atit criticul de dans Liana Tugearu, cit si artistii participanti la masa rotunda (Ioana Macarie, Mihai Mihalcea).
Non-dansul, non-miscarea au fost subiecte care au alimentat schimburi de opinii bine argumentate intre cei prezenti, pornind de la intrebari-cheie precum dialogul artist-public, reflectarea operei artistice de catre criticii si teoreticienii specializati, modalitatea de prezentare a reflectiei creatorului si a modului in care acesta percepe activitatea sa in ansamblul scenei culturale pe care evolueaza.

Desigur, toate aceste problematici au fost partial analizate pe parcursul celor 90 de minute ale reuniunii. Meritul mesei rotunde a constat in lansarea acestor intrebari si precizarea unor reale preocupari ale artistilor si ale celorlalti profesionisti din lumea dansului in ceea ce priveste tendintele care se manifesta pe scena coregrafica autohtona, stilurile de lucru diverse, modul in care artistul reuseste sa comunice cu publicul si cu profesionistii artei.
Din pacate, nu am putut dialoga cu toate artistele invitate in festival, din cele sase coregrafe numai doua au fost prezente la discutie. Comunicarea cu spectatorul amator sau profesionist continua de obicei mult dupa ce reprezentatia a luat sfirsit si adeseori abia incepe dupa lasarea cortinei. De aceea, imi doresc ca la urmatoarea reuniune a tinerilor artisti sa am posibilitatea de a afla direct de la artiste raspunsuri la unele dileme pe care le-au declansat propunerile lor performante.
De mentionat moderarea excelenta a discutiei de catre doamna Laura Grunberg, membra a asociatiei feministe UNA. La finalul mesei rotunde, s-a lansat invitatia de a relua reflectiile schitate la clubul La Scena pe parcursul a mai multor discutii informale dedicate artei si profesionistilor din cultura, cu precadere din domeniul coregrafic.