OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia“ a găzduit, pentru al doilea an consecutiv, rezidenţele coregrafice din cadrul programului european „Jardin d’Europe“. Există două as­pecte care trebuie tratate distinct în analiza evenimentului. Pe de o parte, trebuie avu­tă în vedere organizarea, pe de altă parte, calita­tea artistică a „produselor“ prezentate sub for­mă de work in progress. În aceeaşi zi, a avut loc şi prezentarea spectacolului First Steps, re­zultat al colaborării dintre coregrafele Carmen Coţofană şi Mihaela Dancs şi dramaturgul portu­ghez Rui Catalao, proiect inclus tot în programul „Jardin d’Europe“.

Artiştii aflaţi în rezidenţă au fost din Ro­mânia, Paul Dunca şi Florin Flueraş, din Marea Britanie, Matthias Sperling, iar din Japonia/Portugalia, Hajime Fujita.

Florin Flueraş a fost ajutat de Maria Ba­roncea în simularea unor parodii ale iconografiei creştine. Cine a văzut, la Bucureşti, spectacolul lui Herman Diephuis, D’après J.C., a perceput, probabil, propunerea lui Florin Flueraş ca pe o caricaturizare cu tendinţe parodice. Va fi interesant de urmărit cum va rezolva Florin Flueraş, în spectacolul finit, dificultăţile legate de juxtapunerea unor dis­cursuri din categorii logice atît de diferite şi, mai ales, cum va reuşi să găsească latura performativă a unei propuneri care, deocamdată, în varianta prezentată, are aerul unor note explicative inserate într-un articol despre crize identitare.

Creaţia lui Matthias Sperling (iar în acest caz accentuez cuvîntul „creaţie“) a fost o lecţie de filozofie şi de psihologie aplicată prin recurs la arta coregrafică. Probabil modul în care Matthias Sperling caută să găsească o cale de a transcende dualitatea minte-trup (de la Descartes încoace, o constantă a gîndirii occidentale) este tocmai cel care generează un limbaj coregrafic foarte personal. Trecem peste faptul că Matthias Sperling este un foarte bun dansator (el chiar le-a oferit spectatorilor dans, în sensul propriu al cuvîntului). Calităţile sale de dansator sînt, de fapt, instrumente în vederea elaborării unei forme de limbaj născut din tensiunea dintre discursul mental şi cel corporal. Propunerea lui Matthias Sperling a fost analizată, în cadrul prezentării, de invitata sa specială, Ioana Lazăr (psihoterapeut), care a vorbit despre aspectele psihologice ale abordării coregrafice a lui Matthias Sperling.

Spectacolul First Steps merită o analiză separată, avînd în vedere statutul său special (acela de coproducţie) din cadrul programului „Jardin d’Europe“. În această fază a proiectului, se poate spune că produsul artistic poartă amprenta puternică a lui Rui Catalao. Firul dramaturgic este mai vizibil decît discursul coregrafic, fiind contrabalansat uneori doar de talentul interpretativ al celor două dansatoare, Carmen Coţofană şi Mihaela Dancs.

Ca o concluzie, cred că Asociaţia Artlink trebuie felicitată pentru modul în care face ca în România să existe acest fenomen cultural de care avem mare nevoie.