Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   August   |   Numarul 486   |   DANS. Jardin d’Europe – discursuri despre corp şi minte

DANS. Jardin d’Europe – discursuri despre corp şi minte

Autor: Gina ŞERBĂNESCU | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia“ a găzduit, pentru al doilea an consecutiv, rezidenţele coregrafice din cadrul programului european „Jardin d’Europe“. Există două as­pecte care trebuie tratate distinct în analiza evenimentului. Pe de o parte, trebuie avu­tă în vedere organizarea, pe de altă parte, calita­tea artistică a „produselor“ prezentate sub for­mă de work in progress. În aceeaşi zi, a avut loc şi prezentarea spectacolului First Steps, re­zultat al colaborării dintre coregrafele Carmen Coţofană şi Mihaela Dancs şi dramaturgul portu­ghez Rui Catalao, proiect inclus tot în programul „Jardin d’Europe“.

Din punct de vedere organizatoric, evenimentul a evoluat, în comparaţie cu ediţia de anul trecut. Asociaţia Artlink a dovedit că ştie să de­termine o creştere a interesului pentru dan­sul contemporan. Dacă, anul trecut, printre spectatori se aflau, în principal, membrii activi ai comunităţii dansului din România, acum publicul a fost mult mai divers şi mai numeros.
 

Artiştii aflaţi în rezidenţă au fost din Ro­mânia, Paul Dunca şi Florin Flueraş, din Marea Britanie, Matthias Sperling, iar din Japonia/Portugalia, Hajime Fujita.

Prezentarea lui Florin Flueraş, a brave search for ultimate reality, a fost realizată sub forma unui work in progress care, aflăm de la autor, va fi definitivat în septembrie 2009. Ceea ce am putut vedea nu a ieşit prea mult de pe traiectoria cu care ne-a obişnuit Flueraş. Încercînd să trec dincolo de o judecată de gust, trebuie să recunosc, însă, că nu pu­tem să ne agăţăm la nesfîrşit de ideea că pu­blicul românesc nu e pregătit încă pentru tipul de experiment propus de Florin Flueraş. Din principiu, nu analizez radical creaţii cu sta­tut de work in progress. Totuşi, orice va­riantă incipientă spune foarte multe despre cum se va dezvolta o propunere artistică. Ceea ce ne-a prezentat Florin Flueraş a fost un melanj de variante discursive diverse, fără coerenţă (poate aşa se şi vrea, de vreme ce autorul ne spune răspicat că încercarea de a înţelege ceea ce vedem ne blochează posibilitatea de a percepe… Sau, cel puţin, aşa s-ar traduce ceea ce Florin Flueraş a comunicat, în limba engleză, în cadrul prezentării).
 

Florin Flueraş a fost ajutat de Maria Ba­roncea în simularea unor parodii ale iconografiei creştine. Cine a văzut, la Bucureşti, spectacolul lui Herman Diephuis, D’après J.C., a perceput, probabil, propunerea lui Florin Flueraş ca pe o caricaturizare cu tendinţe parodice. Va fi interesant de urmărit cum va rezolva Florin Flueraş, în spectacolul finit, dificultăţile legate de juxtapunerea unor dis­cursuri din categorii logice atît de diferite şi, mai ales, cum va reuşi să găsească latura performativă a unei propuneri care, deocamdată, în varianta prezentată, are aerul unor note explicative inserate într-un articol despre crize identitare.

Prezentarea lui Paul Dunca, Lady Elizabeth, a fost mai mult o lecţie de istorie decît un performance, latura perfomativă fiind contrabalansată de informaţiile strict istorice pe care coregraful ni le-a furnizat despre Elizabeth Asquith, devenită prinţesă Bibesco prin căsătoria cu Antoine Bibesco. Dacă putem să ne raportăm la parastasul înscenat cu umor pentru Lady Elizabeth sau la asumarea ei ca personaj de către Maria Mora, atunci putem spune că performance-ul în cauză are o tentă de site specificity atît de pregnantă, încît ne temem că el nu va putea fi prezentat în alt context decît în proximitatea cavoului familiei Bibesco de la Mogoşoaia.
 

Creaţia lui Matthias Sperling (iar în acest caz accentuez cuvîntul „creaţie“) a fost o lecţie de filozofie şi de psihologie aplicată prin recurs la arta coregrafică. Probabil modul în care Matthias Sperling caută să găsească o cale de a transcende dualitatea minte-trup (de la Descartes încoace, o constantă a gîndirii occidentale) este tocmai cel care generează un limbaj coregrafic foarte personal. Trecem peste faptul că Matthias Sperling este un foarte bun dansator (el chiar le-a oferit spectatorilor dans, în sensul propriu al cuvîntului). Calităţile sale de dansator sînt, de fapt, instrumente în vederea elaborării unei forme de limbaj născut din tensiunea dintre discursul mental şi cel corporal. Propunerea lui Matthias Sperling a fost analizată, în cadrul prezentării, de invitata sa specială, Ioana Lazăr (psihoterapeut), care a vorbit despre aspectele psihologice ale abordării coregrafice a lui Matthias Sperling.

Instalaţia realizată de Hajime Fujita, The Other/I don’t know you, a avut ca punct de pornire tot un concept filozofic consacrat, cel de alteritate. Instalaţia sa este o sinteză de spiritualitate japoneză şi europeană, prin care se caută o modaliate de a accede la unitate prin conştientizarea diferenţei.
 

Spectacolul First Steps merită o analiză separată, avînd în vedere statutul său special (acela de coproducţie) din cadrul programului „Jardin d’Europe“. În această fază a proiectului, se poate spune că produsul artistic poartă amprenta puternică a lui Rui Catalao. Firul dramaturgic este mai vizibil decît discursul coregrafic, fiind contrabalansat uneori doar de talentul interpretativ al celor două dansatoare, Carmen Coţofană şi Mihaela Dancs.

Ca o concluzie, cred că Asociaţia Artlink trebuie felicitată pentru modul în care face ca în România să existe acest fenomen cultural de care avem mare nevoie.



 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
Fără epic (II)
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Fără epic (II)
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai recente comentarii
Codruta CRETULESCU ?
iată câteva lucruri care nu-mi plac
Raspunsuri
Felicitări
Marius Oprea
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire