În centrul
discursurilor artistice prezente la festival nu au mai stat doar eternele
concepte fixe, gen corp, mişcare, identitate, sau, chiar dacă au fost prezente,
faptul că s-au aflat într-o „plasă“ a diversităţii interogative a dat fără
îndoială mai multă vigoare manifestării, iar spectatorilor, cărora li s-a
oferit posibilitatea de a dialoga direct cu artiştii, li s-a pus la dispoziţie
o paletă diversă de opţiuni estetice.
Corpul nu a mai
fost privit ca realitate construită strict pe baza unor factori culturali, el a
fost prezentat, prin discurs coregrafic, ca realitate materială, brută, care se
vinde (Meat Market, coregrafia Marcel Leeman – Elveţia).
Corpul ca
realitate expusă, performativă, fragilă, caricaturală a fost plasat sub semnul unor interogaţii
care vizau aspecte precum contextul performativ, valabilitatea schemelor
conceptuale tradiţionale, polarizarea sexuală sau pur şi simplu, condiţia
performerului (’50/’50, coregrafie şi interpretare Mette Ingvarsten).
Un cîştig pentru publicul spectator a fost prezenţa unor creaţii precum Expensive Darlings (coregrafia Maja Delak din Slovenia) sau An attempt to understand my socio-political disposition through artistic research on personal identity in relationship to the Palestinian – Israeli conflict (concept şi interpretare Tarek Halaby), în care e investigată condiţia femeii artist, cu toate aspectele aferente asumării acestui statut, respectiv condiţia artistului cu un background influenţat de originile sale palestiniene, „implantate“ în spaţiul democraţiei americane sau în contextul cultural european.
Ambele spectacole
au avut accente metacoregrafice, liniile lor fundamentale fiind trasate prin
plasarea discursului dincolo de modalităţi estetice. Ţinta lor era reprezentată
de cele două tipuri de condiţii, doar aparent diferite, cele două tablouri
fiind realizate concomitent, cu detaşare şi cu implicare, în egală măsură prin
apel la umor şi la rezervorul frustrărilor sau al idealurilor care conduc la
acest tip de abordare a unui produs artistic.
Contextul
coregrafic românesc a fost prezent la festival cu trei spectacole diferite ca
problematică: 8 days a week (coregrafia Eduard Gabia), Cvartet pentru o
lavalieră (concept Vava Ştefănescu) şi
cu premieră, Follow that Summer (concept Mihaela Dancs şi Rui Catalao).
Spectacolul Vavei
Ştefănescu, deja cunoscut publicului din România, a avut loc la Librăria
Cărtureşti, un spaţiu ideal pentru ideea de bază a spectacolului: izolarea a
trei oameni, două femei şi un bărbat, într-o cabină telefonică, în care, timp
de o oră, absenţa spaţiului generează situaţii limită prin care este oglindită,
uneori brutal, însăşi condiţia celor care privesc spectacolul.
Spectacolul
Mihaelei Dancs şi al lui Rui Catalao este o aprofundare a unui proiect
prezentat ca work in progress la Mogoşoaia, în vara acestui an, în cadrul
rezidenţelor coregrafice integrate programului european Jardin d’Europe, şi
tratează problema memoriei, a identităţii individului în raport cu accesul la
sine şi la ceilalţi.
Concluzia, la
finalul eXplore Dance 2008, este că prezenţa, în cadrul unui festival, a unor
spectacole diferite atît la nivel conceptual, cît şi în plan estetic, are toate
şansele să creeze un tablou care să-l aducă pe spectator mai aproape de o artă
care, în România, rămîne încă „de nişă“. Prezenţa constantă a unui număr mare
de spectatori în toate serile festivalului, în spaţiile unde au avut loc
spectacolele (Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian, Teatrul Nottara, Teatrul
Metropolis şi Librăria Cărtureşti), ne poate conduce spre o concluzie
optimistă.

