OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am fost invitat recent la un festival de literatura din Iasi si – pentru prima data de la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana – am trecut printr-o vama romaneasca. Marturisesc din capul locului ca n-am mai vazut un control atit de riguros in ultimii 17 ani la frontiera moldo-romana. Vamesii euro-romani se uitau in fiecare geanta, poseta, cutie, iar maruntaiele mijloacelor de transport venite din RM erau scotocite cu rivna. Erau deschise portbagajele, pipaite cauciucurile, desprinse plafoanele.

Tot ce se putea era desfacut din suruburi. Un vames vigilent m-a rugat chiar sa-mi ridic pantalonii ca sa se convinga ca nu am ascuns ceva in sosete. Abia dupa o ora ni s-a permis sa iesim din vama.
Am reflectat apoi indelung care sint cauzele acestei nemaivazute mobilizari. Mi-am amintit imediat de un reportaj despre tigarile de contrabanda, despre un cetatean moldovean cu ochii tristi, care fusese prins cu mita-n sac la o vama romaneasca. M-am gindit, asadar, ca vamesii au o justificare, ca ei lupta cu marfurile trecute in mod clandestin si ca, la urma urmei, isi fac meseria, aparind noua frontiera a Uniunii Europene. Pe de alta parte, vamesii euro-romani mi s-au parut excesiv de zelosi, exagerat de vigilenti, cel putin in ceea ce ma priveste. Caci, ma intreb, citi scriitori au fost prinsi cu tigari de contrabanda pina acum? Sint convins ca nici unul.

Dar si mai mult m-a descumpanit si m-a nelinistit altceva. Uitindu-ma la vamesii euro-romani, am avut o vaga senzatie ca trec hotarul dintre doua lumi foarte diferite si ca spatiul pe care il reprezint alimenteaza o sumedenie de suspiciuni. „Nu cumva controlul riguros e consecinta faptului ca sintem considerati mai saraci, mai imprevizibili, ca sintem vazuti ca un pericol constant?“, m-am intrebat. Si daca sintem vazuti asa, ce sanse exista sa mai intram in UE? Si nu cumva, indiferent de receptarea altora, sintem intr-adevar saraci si imprevizibili?
Peste citeva zile, ma intorceam din Romania impreuna cu citiva scriitori basarabeni si straini, participanti la sus-pomenitul festival international de literatura. indata ce am trecut frontiera, am remarcat dorinta oaspetilor din strainatate de a-mi cunoaste patria. Dar nu despre curiozitatea oaspetilor straini vreau sa vorbesc, ci despre un lucru ciudat, acela ca strainii bagau in seama si luau in discutie niste amanunte cu care ochiul basarabeanului s-a obisnuit intr-atit, incit nici nu le mai observa. Am redescoperit astfel patria datorita scriitorilor germani, maghiari, bulgari.

La vama moldoveneasca, bunaoara, strainii m-au intrebat de ce nu este apa la toaleta. „intr-adevar, de ce nu este? De ce un om care vine prima data in RM trebuie descumpanit chiar la intrarea in tara?“, m-am intrebat, si n-am gasit un raspuns. in centrul Ungheniului, autobuzul nostru a facut slalom printre niste gropi inexplicabile pe care oaspetii straini s-au grabit sa le filmeze. Am realizat ca gropile erau uriase abia dupa ce am fost intrebat, care e cauza aparitiei lor. „De ce strazile unui centru raional arata ca dupa un bombardament?“, m-am intrebat si n-am gasit o explicatie. Peste un timp, oaspetii straini au remarcat un tanc sovietic cocotat pe o colina. A fost filmat, fireste, si acesta. „De ce a fost pastrat acest tanc sovietic?“, m-au intrebat oaspetii, si din nou n-am avut ce sa le spun.

Iar cind au aflat ca satele din Moldova nu au canalizare, scriitorii germani, elvetieni si maghiari au ramas tablou. Le-am zis ca guvernul nostru harnic intentioneaza sa faca pina in 2025 canalizare in toate satele. „Pai, e o vesnicie pina atunci!“, a exclamat, stupefiata, o poeta elvetiana, si am simtit ca mi-e jena.
„Cum e posibil sa traim in 2007 ca in Evul Mediu?“, m-am intrebat, imboldit de nedumerirea strainilor. „Doar nu sintem in Antarctida sau in Africa, ci in Europa!“ Si mi-au mai trecut niste ginduri prin cap. Bineinteles ca guvernantii moldoveni si anemica societate civila autohtona sint vinovati de aceasta stare de fapt. Dar poate ca si vest-europenii ar fi trebuit sa controleze cu mai multa constiinciozitate cum sint cheltuiti banii dati Moldovei. Si s-a investit oare suficient? Si oare e normal sa existe acest ev mediu in mijlocul Europei? Nu e aceasta saracie moldoveneasca si o problema a europenilor?