OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Va rugam sa inchideti telefoanele celulare

„Furtunul se afla la interior 122. In caz de incendiu sunati acolo“ (foaie A4 pe gurile de incendiu, TNB, sala Studio, aprilie 2000)

Afisul cu textul de mai sus ar avea haz abia daca n-ar fi o farsa de birou. Oricum, 1 aprilie trecuse de zece zile si prostioara mai era inca acolo – ceea ce dovedeste neglijenta si lipsa de continuitate in gindire. Situatia ramine neclara pentru neinitiat (al cui o fi interiorul?).
Vrem sa ajungem la caietele-program: cam tot asa – ca o farsa privata – arata si (in buna parte nu prea) functioneaza comunicarea vizuala in cele citeva programe de teatru din Bucuresti pe care le-am avut la indemina*.
Comunicarea dintre teatru si public nu se limiteaza la spectacol. Din caietul de proiect face parte si materialul info-publicitar (pe linga program: mapa de presa, afis, bilete etc.). Sistemul cere o oarecare coerenta interna si constanta pentru a fi util.

Caietul-program e o tema de constructie vizuala cu citeva functii clare. Ofera o minima informatie: coordonatele organizatorului, ale evenimentului si ale locului, distributia. Situeaza cultural spectacolul (rezumat, recenzii, citate, date biobibliografice, context istoric, ilustratie). Protocolul prevede detalii despre echipa tehnica, sponsori, colaboratori – omisiunile sau o plasare nepotrivita pot avea consecinte imprevizibile.
Dintre beneficiile secundare fac parte caracterul documentar, eventual de „obiect de colectie“ si, oricum, acela de „obiect de prestigiu“ traditional; si nu in ultimul rind valoarea comerciala proprie. Selectia, tonul, ordinea si prezentarea textelor si a imaginilor reflecta personalitatea teatrului. Ca element al strategiei de comunicare, programul stabilizeaza imaginea institutiei si are rol publicitar.

E de neinteles asadar dezinteresul cu care e privita prezentarea propriei munci tocmai la o institutie al carei obiect de activitate e insusi vizualul.
A gindi „plenar si complet, cinstit si corect“** (1)
Caietele de la Bulandra par, dintre cele pe care le-am avut la indemina, cele mai (n-am zice luxoase, dar probabil cele mai) costisitoare. Cel de la Zoon Erotikon este, insa, un obiect fara logica evidenta – in conceptia editoriala, in continut si in structura. Obiectul e suspect de la prima atingere: hirtia copertei e alta decit in interior, ceea ce ar fi in regula, desigur, daca diferenta ar fi clara si clar sustinuta de conceptia grafica – dar nu e: primele doua si ultimele patru pagini arata cam la fel, pe coperta e in plus doar titlul, fara alte informatii.

Ordinea textelor nu pare sa aiba o ratiune anume. Doua pagini de fotografii sint urmate de un eseu (incepind pe pagina din stinga!) biobibliografic despre D.H. Lawrence si de biografia regizorului, culeasa sub corp 8 si cu interliniar minim; doua pagini cu (Fragmente din scenariu) (sic), culese in parte in albastru pe fond negru; urmate de tabele biografice (prea detailate) ale artistilor; distributia pe pagina dubla din mijloc, apoi iarasi tabele biografice. Ordinea biografiilor nu e nici alfabetica, nici a intrarii in scena. O pagina dubla care, sub titlul „Oferta promotionala! Oferta promotionala! Oferta promotionala!“ (sic), ascunde un hipercomplicat regulament pentru eventuale donatii; in fine, o pagina dubla cu lista spectacolelor si patru pagini cu fotografii.
Macheta e si ea nesistematica. Oglinda paginii si pozitia textului variaza. Coloanele au latimi de la 70 mm la doua treimi de pagina. Alternanta dintre paginile cu fond alb sau negru ar fi un (foarte simplu si eficient) procedeu grafic de structurare a continutului – dar aici e utilizat decorativ si creeaza doar confuzie.

Tipodesignul e neglijent si diletant, textul e tratat, si rau tratat, ca element decorativ. Helvetica – o fonta altminteri banala dar confortabila – e o alegere nepotrivita aici. Fontele cu duct uniform nu suporta bine tiparul in negativ, care scade contrastul dintre garnitura normala si cea grasa. Corpul de litera variaza de la pagina la pagina intre 8 si 16 puncte, fara nici un motiv vizibil si fara a pastra macar raportul cu distanta dintre rinduri. Accentuarile sint facute cind cu aldine, cind cu italice, cind cu verzale si ocazional cu linii – sau lipsesc; ghilimelele (gresite: „sus“ in loc de „jos-sus“, cum e regula ortografiei romanesti) si virgulele sint culese la intimplare.

Intentia machetatorului pare sa fi fost alinierea la stinga a textului; efortul de-a obtine un „steag“ (linia descrisa de capetele de rind) cit mai drept, in loc de o sinusoida eleganta, e ilogic, rezultatul e un bruiaj vizual suparator. Alte texte sint aliniate central, fara motiv – dorinta de-a umple spatiul nu e o scuza valabila. Fiecare dintre fragmentele de text separate de rinduri libere are mai multe alineate – fara spatiu initial: o structura neclara. Pe unele pagini, coloana e atit de lata si interlinia atit de ingusta, incit textul e greu lizibil. Lista personalului tehnic poate fi urmarita doar cu rigla. Sistemul de titluri e confuz – titlurile stau ba la stinga, ba simetric la interiorul sau la exteriorul paginii duble. Titlul: (Fragmente din scenariu) e pus – de ce? – intre paranteze si e cules in corpul si litera textului de rind.
Regia fotografiilor e nula. Materialul fotografic selectat asculta de cel putin doua conceptii diferite care nu reusesc sa intre in armonie: cadre care se pierd in fond dupa un principiu de abstractizare interesant dar inconsecvent aplicat; si altele, compuse intr-un singur plan si pe care reproducerea minuscula le face si mai neclare decit sint. Imaginile au dimensiuni, proportii, pozitii si chenare diferite. Amestecul de imagini color cu imagini alb-negru e nereflectat. Toate fotografiile sint prelucrate si/sau reproduse prost; sint neclare sau cu sarf tehnic exagerat; au contraste diferite; si au alta calitate a negrului decit fondul paginii (eroare de separatie). Dar, ce e drept e drept: urmele bunelor intentii sint, si aici, cit se poate de vizibile.

__________
* Caiete de sala la:
Zoon Erotikon, Bulandra; 190/205 mm, cvadricromie, caiet de 24 pagini + coperta; „conceptie grafica, prelucrare imagini tehnoredactare“: Andu Dumitrescu; fotografii: Matei Caltia,
Turandot, Bulandra; 240/209 mm, cvadricromie, caiet de 20 pagini + coperta; „grafica si machetare“: Tudor Predescu, Luminita Raut; fotografii: Tudor Predescu; tipar: RH Printing (sponsorizare?)
Patul lui Procust, Bulandra si Theatrum Mundi; A4, alb-negru, caiet de 16 pagini; „grafica“: Valeriu Giodic; „realizator program“: Luminita Raut; fotografii: Arhiva Artexpo, Dan Predescu, Lukas Beck
Macbett, O zi din viata lui Robinson Crusoe, Regina mama, TNB; A4, alb-negru, caiete de 16-32 pagini; „editor coordonator“ Liviu Dorneanu, „editori“ sau „redactori“ Violeta Scoradet, Carmen Mocanu; fotografii: Paul Antoniu, Mihail Cratofil, Stefan Dadai, Ioan Oprea; tiparul: „©Artprint®“ (ca Artprint e marca inregistrata ar fi de inteles, dar tiparul nu comporta copyright – ©: drept de autor)

Saragosa – 66 de zile, Odeon; A4, cvadricromie, caiet de 8 pagini; „editor“: Corina Constantinescu, „asistent editor“: Roxana Busu; fotografii: Dragos Cristescu; design: Florin C. Vasile; tiparit la Imprimeriile MediaPro.
Sonata Fantomelor, Teatrul Mic; afis-program, 670/480mm, impaturit, cvadricromie; Design: Maria design (? caseta tehnica lipseste)
Vtol Dance Company, TNB; fluturas A5, cvadricromie. Datele tehnice lipsesc (si bine fac)
Avea doua pistoale cu ochi albi si negri, Odeon; A5, cvadricromie, 8 pagini impaturite; „caiet (? n.n.)-program realizat de Alice Saceanu (si) Costin Simion“; „caseta tehnica“ enumera echipa de productie a teatrului.
**Citat din scenariul la Zoon Erotikon
(Va urma)

Düsseldorf