Teatrul Mic, dar al naibii…
Afisul-program pentru Sonata fantomelor* trebuie judecat dupa alta masura: e facut de un profesionist cu o conceptie clara; exigenta e vizibila: sistematizare, eleganta, claritate, rigoare. Obiectiile intervin la alt nivel.
Redactia a oferit un material concis si pertinent: afara de lista distributiei, un text al autorului muzicii, doua scurte texte critice, doua note explicative (una despre tabloul reprodus pe verso, alta despre titlul piesei).
Afisul: un fotomontaj bine gindit si bine realizat tehnic intre un tablou de Böcklin si un manuscris muzical – ideea sta in directa legatura cu piesa; sigla si numele teatrului; piesa, autorul, regizoarea, directorul teatrului. Pe verso, textele.
Afisul ar trebui sa functioneze ca program de sala – dar o data impaturit cu imaginea in afara, nu se mai vede despre ce e vorba. Neajunsul (programul trebuie impaturit cu textul in afara, ceea ce il face mai putin atragator) ar fi putut fi evitat printr-o plasare a textelor conforma cu impaturirea ceruta de grila tipografica de pe verso.
Constructia riguros echilibrata si o litera interesanta (Futura Narrow, intr-o reusita prelucrare grafica) pentru titlul piesei compenseaza oarecum faptul ca pentru cele sase rinduri s-au folosit patru fonte in sase corpuri diferite – cam mult, mai ales ca in fotomontaj apar si semne tipografice. Din numele teatrului, cules in Helvetica ultra-light (litera cu un design altminteri greoi), designerul a reusit sa faca o figura dinamica: unul dintre putinele cazuri in care smaluirea (de altfel minima) are o justificare. Litera din care e construita sigla „tm“ aduce cu aceea din titlul revistei Scena si cu a siglei de la Dialog – un gen de coincidenta care ar trebui evitat. Cercul dintre picioarele m-ului minuscul ni se pare o idee prea antropomorfa, combinatia de violet cu vernil e stranie – dar sigla nu a fost, probabil, la dispozitie.
Tipodesignul de pe verso e realizat cu un minimum de mijloace. Futura e alegerea clasica pentru orice are de-a face cu arta si cultura. Corpul de litera si distanta interlinii corespund latimii coloanei, distributia e paginata ordonat si accentuata clar, textul e cules, uniform, in Futura Narrow.
Numele sponsorilor (dintre cei douazeci, doar doisprezece sint trecuti cu sigla) apar ordonat insirate in dreapta jos – fara o ordine anume, dar sigla designerului e prima… Ideea nu e rea, e doar o nepoliteta, dar nu sta nimeni sa observe ca si asemenea lucruri au importanta.
Citeva obiectii: sublinierile in XBold sint prea contrastante, combinatia light/book sau book/bold, la corp atit de mare, e mai armonioasa. Apoi, nu e clar care e rostul celor trei fonte diferite pentru patru titluri; mai ales ca versiunea de Futura Narrow, a carei prelucrare digitala arata bine la corp mare si in culoare, devine indistincta la 36p. Alinierea rindurilor intre coloane nu a fost luata in seama, iar distantele dintre capetele de coloana si marginea formatului sint inegale. Lipsa de aliniere e foarte vizibila in partea de sus, ocupata de elemente de text in corp mare.
Gindit cu rigoare functionala si fara mofturi artiste, executat cu cita grija se poate (are doar patru greseli de tipar, dintre care doua de accent in franceza), tiparit ingrijit, acest afis-program e un model pentru designul de uz curent. A-i oferi felicitari ar fi o jignire, a-l critica ar fi un exces de zel. Pe piata din Romania, acest exemplu este insa mult peste o foarte joasa medie. Cu constiinta ca trebuie deci sa il facem remarcat, cautam o formula politicoasa de incheiere si nu gasim decit: „Cu toata stima, la revedere“!
P.S.: Daca pina si acest designer foloseste semnul pentru tol drept ghilimele anglosaxone, in loc de ghilimele romanesti, lupta trebuie abandonata la acest punct. Regula are sa ajunga in manuale, cu sansa ca, voind sa se distinga, alti grafisti sa greseasca, odata si odata, corect.
_________
* Sonata Fantomelor, Teatrul Mic; afis-program, 670/480mm, impaturit, cvadricromie; Design: Maria design (? caseta tehnica lipseste)
(va urma)
Düsseldorf

