OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un Craciun improvizat

Unul dintre cele mai interesante volume din restrinsa noastra selectie ni se pare blindul ceas al reintoarcerii*. Publicat in 1994, are toate calitatile si toate defectele editiilor de acest gen de mai tirziu. Pare sa fie rezultatul unei constelatii unice si al unei intreprinderi editoriale oneste, dificile si – am vrea sa-i stim povestea – cu siguranta dramatice.

Sa o spunem de la inceput: volumul are farmecul pe care numai o uritenie asumata suveran il poate avea. Uritenia aceasta consta, ca orice uritenie desavirsita, din elemente care, luate in sine, sint trasaturi ale frumusetii si din altele care nu au nimic deosebit. Coperta, construita pe o ilustratie, e culeasa cu trei versiuni de Times pentru cinci rinduri. Blocul de text e cules, inutil, intr-un chenar de alta grosime decit linia care desparte, tot inutil, numele autorului de titlul – scris, manierist, cu minuscula. Titlurile poemelor sint si ele culese cu minuscula – manierismul e in contradictie cu folosirea frecventa a culegerii integrale in verzale. Pe coperta IV o greseala de tipar e acoperita cu un petic minuscul, din aceeasi hirtie, pe care s-a tiparit cuvintul „publicare“ – fusese cules fara „b“. Pagina de garda ezita inspre oarece asemanare cu coperta I – acelasi Times semigras. Autorul si titlul volumului sint insa culese aliniat la stinga, iar „seria de poezie“ e tiparit negativ (si inecat) in capul paginii, intr-o caseta excentrica fara vreo aliniere cu altceva. Pagina de titlu e machetata cu totul altfel si este culeasa in intregime in Peignot** care, din pacate, serveste in restul volumului drept caracter de titlu, de colontitlu si de coloncifru. Conform unei reguli clasice, cuprinsul e cules din fonta titlurilor – aici, in corp opt-noua, ceea ce pentru Peignot e lovitura de gratie, dupa calitatea tiparului.
In interior, paginarea e consecventa si alinierea e corecta (doar o singura pagina e montata strimb). Oglinda paginii e generoasa, cu margini largi spre cotor. Prin hirtia prea subtire se vede textul de pe contrapagina, dar din fericire registrul e cit de cit corect: indiciu de profesionalitate altminteri rar. Cuvintul inainte si postfata, de cite o pagina, sint culese si paginate diferit – un efort nemotivat.

Cele opt ilustratii ale volumului – pline de farmec: volume vag figurative cu accente de-o plasticitate ambigua – sint reproduse intr-o cerneala gri-verde usor irizata – un efect bine ales. Reproducerea de pe coperta are dungi si pete; prin comparatie, cele din interior sint destul de bine, desi neuniform, reproduse. Pentru desene s-a ales o hirtie mai groasa, mai galbuie, cu un aspect de hirtie de desen, care li se potriveste. Dar, mai inguste, din cine stie ce motiv tehnic, decit formatul cartii, paginile – procedeu care nu se mai foloseste din anii cincizeci – sint lipite manual de foile inaintea carora stau; lipite – nu in, ci – la 10-15 mm de cotor, ascund ocazional primele litere ale textului, in ciuda marginii largi. Calitatea tiparului e, pentru partea de text, slaba. Hirtia cu resturi de la reciclare (nici macar destul de proasta ca sa aiba farmec) e si prea transparenta si prea absorbanta. Acoperirea cu negru la imprimare e atit de neuniforma, incit altereaza litera si distruge liniaturile si asa inegale. Legatoria a sifonat paginile, coperta e lipita strimb. In fine, foile s-au desprins complet din legatura la cinci ani de la productie – cleiul de brosaj nu a fost suficient de bun nici macar pentru pomenita corectura.

Cu siguranta ca editura nu si-ar mai permite azi sa scoata pe piata un volum de aceasta calitate – dar e interesant de unde a pornit, si cum va fi continuat, una dintre, banuim, primele edituri mici computerizate din Romania. O afacere de familie – caseta editoriala ii numeste pe Viorel, Gabriel, Dana – si Tipografia – Marineasa. Simtul pentru obiectul-carte e evident, dar acum sase ani nu se vor fi gasit resursele pentru a suplini lipsa de experienta in rezolvarea problemelor de productie.

* Ioan Craciun, blindul ceas al reintoarcerii, Editura Marineasa, Seria de poezie, (Timisoara), 1994. Ilustratii: Dan Ursachi. Consilier editorial: Viorel Marineasa. Redactor: Gabriel Marineasa. Tehnoredactare computerizata: Dana Marineasa. Imprimat la tipografia Marineasa.
** Cunoscut si ca Exotic, e un caracter art-déco tehnoid, specific anilor treizeci, proiectat de Adolphe Mouron Cassandre pentru afis; este cel mai popular exemplu de fonta ornamentala dimorfa si pare de-o rara hidosenie azi; ca una dintre primele digitalizari puse in circulatie la sfirsitul deceniului trecut, e si hiperbanalizat.

Düsseldorf