OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dublu design

Volumele editurii Humanitas au fost de la bun inceput mai bine concepute si mai ingrijit executate decit ale altora; Humanitas e si una din primele edituri cu o prezentare vizuala cit de cit consecventa. O problema serioasa e insasi sigla: designul binecunoscut e redundant si greu de folosit la dimensiuni mici (iese adesea naclaita la tipar – Dublu CD). Sigla pare sa existe in mai multe variante nonfunctionale fara reguli clare de aplicare. Dar siglele sint o tema la care vrem sa revenim.

Intre Dragostea*, volum publicat in 1991, si Dublu CD**, din 1998, diferentele sint clare – si mai mici decit ne-am fi asteptat. Formatul este identic – o consecventa binevenita, care se prelungeste si in designul paginilor. Primul are pe coperta o ilustratie pe care machetatorul incearca sa o apere de supraimpresiune – cu un rezultat modest: titlul smaluit si inghesuit in partea de sus a paginii linga numele autorului si sigla pierduta la subsol dau o coperta amorfa in ciuda ilustratiei vioaie. Pe coperta IV, o fotografie surprinzator de bine reprodusa a poetului – dar inundata de doua coloane de text aliniate una la dreapta si cealalta la stinga, tiparite una in rosu si alta in negru, ambele doar in Helvetica, e drept, dar folosind toate procedeele de subliniere – ghilimele (cele corecte), verzale, verzale cursive, verzale grase, cursive si patru corpuri de litera: machetatorul si-a dat fie prea putina, fie prea multa osteneala aici.

Dublu CD** are o coperta aerisita si, afara de spatiatura intentionat – dar neuniform – redusa a titlului, reprezinta un progres clar. Designul copertei e in sine consecvent (copertile I si IV si cotorul), caz rar. La ambele volume insa coperta I arata altfel decit paginile de garda, fenomen cu care incepem sa ne obisnuim. Punerea in pagina si tipografia ambelor volume e – lucru rar – corecta si fara manierisme. Ambele volume au un format suficient de lat pentru lungimea versului si pentru corpul de litera. Ambele respecta ceremonialul spatiilor vacante (paginile de intrare, de capitol, de incheiere). Oglinda paginii e consecvent respectata, cu margini exterioare aerisite – dar e plasata din pacate prea aproape de cotor: la versuri atit de lungi, un compromis discutabil. Distanta titlu/text si paginile de titlu ale capitolelor respecta o regula constanta. Versurile au adesea rupturi care respecta si ele, aproape fara exceptie, o schema constanta – un tehnoredactor atit de atent pare sa fie o raritate. O singura eroare de paginare: in motto-ul la Dragostea alineatele sint semnalizate si cu rind gol si cu retragere – citeva cuprind doar doua rinduri si al doilea e prea scurt – o „stare“ de un cuvint sau doua arata rau. Cuprinsul e cules ordonat si ar fi fost clar fara distanta atit de mare dintre titlu si pagina – o vesnica problema, simpla dar rareori bine rezolvata. Volumele nu se vor editie de lux, intentia de-a fi o editie „de uz curent“ e pusa constiincios in practica. Obiectiile care se pot face copertilor tin de, sa zicem, antrenamentul creativitatii. Acesta ar trebui sa fie, credem, nivelul minim admis: dar nu e.
__________

* Mircea Cartarescu, Dragostea, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. Coperta Ioana Dragomirescu Mardare.
** Mircea Cartarescu, Dublu CD, Editura Humanitas, 1998. Coperta Razvan Radulescu. Tiparul executat la Regia Autonoma „Monitorul oficial“.

Din temele viitoare: Reviste de cultura; Sigle, serii, susanele; Bilete de designer (organizarea suprafetelor mici). Pentru cele doua teme din urma, avem nevoie de material. Cu mentiunea „design“, trimiteti pe adresa redactiei siglele dumneavoastra preferate si – de la carti de vizita la fluturasi de reclama – orice tiparitura de format mic va atrage atentia.

Düsseldorf