Arhitectura la Vitruviu
Am sub ochi trei volume publicate la Vitruviu intre 1996 si 1998. Copertile, construite tipografic si nu ilustrativ, sint de aceea o exceptie odihnitoare. Designul respecta consecvent o „imagine de marca“ simpla si deci cu atit mai eficienta: tipar la doua culori; titlul (cu – in fine! – alte caractere decit ubicuul Times: Century, Madison) si autorul (diverse verzale grotesti) culese fara mofturi vizuale; sigla editurii (din pacate inexpresiva) plasata totdeauna la piciorul paginii si sigla colectiei (heptagon stelat, un semn clar si viguros) sub titlu. Exceptia de la aceasta regula e (ghinion) cu atit mai vizibila: la volumul din seria de editii bilingve*, sigla colectiei (heptagonul) sta sub titlu. O exceptie mai grava o constituie titlurile acestui volum (sau ale intregii serii?), in romana si germana: culese la 90°, din aceeasi litera ca si numele autorului dar smaluita la sub 60% – trei procedee diletante, care nu rezolva problema unei coperti bilingve.
Clapele volumelor contin biografia autorilor si/sau liste de titluri; tipografia e inghesuita si, cum hirtia copertei e alta decit a paginilor, litera de rind arata altfel – o grotesca in locul literei din rest ar fi stabilit un contrast clar si ar fi evitat impresia de eroare. In plus, textul e ba aliniat la centru, ba in bloc. O alta inconsecventa e latimea clapelor la volumul lui Al. Lungu, in care cantitatea de text si spatiul au cerut si un corp prea mic si o culegere in bloc prea densa. Contrapagina de garda, care conform traditiei ar trebui sa cuprinda caseta editoriala completa, e tiparita cu un corp la fel de mare ca si pagina de titlu de alaturi – datele tehnice ar cere cel mult corp 7 si, oricum, o paginare la fel de corecta ca si restul volumului. In volumul lui Lungu, caseta tehnica s-a cules in acelasi corp de litera prea mare, dar paginarea e mai ingrijita – ceea ce, aici, lasa la vedere o greseala: romanescul „fondator“ s-a tradus prin „Fundator“: cuvintul este, ca latinism, inteligibil in germana – dar nu exista. Desigur, nu e treaba designerului sa corecteze traducerea; asemenea gafe sar in ochi vrind-nevrind; turbura primul contact vizual si fac volumul (in acest caz, pe nedrept) suspect.
Volumele lui Mazilescu si Lungu au cuprinsul paginat neconventional: in locul obisnuitei liste, textul e cules la rind, cu titlurile despartite intre ele de cite-o bulina neagra; ideea ar fi cerut o atentie speciala in microtipografie: coloana mai ingusta, spatiu interliniar generos, corp de litera mai mare, minima preocupare pentru spatiere si un contrast clar intre cifre si litere (albe/negre sau cursive/drepte) – asa cum se afla, e foarte greu de urmarit. Coperta, pagina de garda, pagina de titlu au o tipografie diferita dar sint paginate similar – oricum un punct in plus fata de majoritatea celorlalte volume pe care le am la indemina, unde intrarea in carte se face pe trei carari.
In interior, peisajul e in fine fara cusur la toate trei volumele: paginatie cu spatii albe administrate echilibrat, tipografie clara, cu spatii interlineare adaptate latimii de coloana. Un alt exemplu de ceea ce ar trebui sa fie o minima normalitate – si concluzia ca o idee simpla, dusa constiincios pina la capat, da un rezultat mai bun decit cinci idei intrerupte.
Note:
Toate trei: editura Vitruviu, Bucuresti
culegere si paginare adisan computer srl (sic: minuscule – n.n.). Tiparit la Curtea Veche S.R.L.
* Alexandru Lungu, Ochiul din lacrima/Das Auge aus der Träne
(dintr-o serie de editii bilingve – n.n.), 1998. Grafica Matei Serban
** Mihai Ursachi, Poezii, 1996. Coperta Ileana Proche.
*** Virgil Mazilescu, Poezii, 1996. Coperta Ileana Proche.
Din temele viitoare: Reviste de cultura; Sigle, serii, susanele; Bilete de designer (organizarea suprafetelor mici). Pentru cele doua teme din urma, avem nevoie de material. Cu mentiunea „design“, trimiteti pe adresa redactiei siglele dumneavoastra preferate si – de la carti de vizita la fluturasi de reclama – orice tiparitura de format mic va atrage atentia.
Düsseldorf

