OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Curtea Miracolelor

Am examinat in librarie o duzina de volume dintr-o serie de reeditari a Editurii Miracol si am cumparat doar unul la intimplare*; desi ieftine, ni s-a parut pacat de bani. Librareasa ne-a informat insa – neintrebata – ca se vinde bine, ceea ce ne-a surprins si ar fi alarmant daca ar fi adevarat.
E vorba de o serie de reeditari de clasici. Proiectul de a repune in circulatie, in editii de buzunar, autori tipariti rar nu are voie sa fie ocupat si compromis de edituri care nu sint in stare sa il sustina. Seria nu arata nici cea mai vaga urma de competenta, de bun-gust sau macar de bun-simt. Formatul elegant (100/180 mm) e singura mentiune pozitiva posibila. Tot restul intra net in zona penibilului.

Intentia de a scoate mici volume populare s-a lovit de incapacitatea tehnoredactorului de a prelua macar un model consacrat de carte si un text deja editat si de a le combina corect intr-o editie banala: totul e aproximativ, dar cu pretentii. Cartea e plina de erori. Numai pe prima pagina a prefetei am gasit, fara sa cautam, cel putin zece spatii lipsa si alte greseli de culegere. Cuvintul inainte al unui Gheorghe Marin este (am observat fara sa vrem) agramat si plin de ineptii in ton proletcultist – ceea ce nu e treaba designerului, dar o carte compromitatoare nu face bine in portofoliu. Coperta si supracoperta sint paginate consecvent, dar prost: coperta e culeasa cu doua fonte ornamentale care nu se potrivesc nici intre ele, nici cu formatul. S-au folosit in total cinci fonte pentru sapte elemente de text. Lucru rar, cotorul cartii si al supracopertei sint imprimate corect, dar datele nu sint complete: sigla editurii lipseste; autorul e tiparit fara prenume. Pagina de garda e, in sine, corecta – dar are (ca si la alte edituri) alt design decit coperta. Oglinda paginii ocupa prea mult loc, e prea aproape de cotor si variaza in inaltime: nu exista doua pagini identice. Litera e prea mare pentru format si capetele de vers care n-au incaput sint plasate la inceput de rind. Poemele incep, pretentios, cu o letrina a carei spatiatura e insa complet neglijata. Poemele fara titlu incep, pe linga letrina, cu un rind cules in grase cursive – mai mari insa decit textul. Versurile sint deseori despartite la nimereala.

Volumul are insa si pretentia de-a fi „deosebit“ – este deci ilustrat. Ilustratia are aproape nivelul (dar nu si farmecul) unei scoarte populare cu cerbi si mesteceni. Tiparul neuniform, de calitatea unei fotocópii mediocre, o naclaieste suplimentar. Pozitia ilustratiilor nu tine seama de oglinda paginii. Coloncifrul flancat de un ornament floral incununeaza opera.
Desi unele dintre defectele insirate mai sus sint comune si altor volume, aici acumularea lor face ca aceasta publicatie sa fie, de fapt, dincolo de orice discutie. De-a lungul vremii am mai vazut aparitii de acelasi calibru, care insa nu au ramas multa vreme pe piata – e de sperat ca va disparea si acesta, in favoarea unora, de ce nu?, populare, dar oneste.

______
* Editura Miracol
Esenin, Moscova circiumareasca, Editura Miracol, Bucuresti(?), 1999. Ilustratia: Marilena Sarbu. Tehnoredactor: Vlase Alexandra (sic!). Montaj: Sanda Dulgheru. Tipar: Florin Pasciuc. Tiparul executat la tipografia editurii Miracol.

Düsseldorf