OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Design de Bucuresti

O serie curios de urita este „Poetii orasului Bucuresti“*, scoasa de Cartea Romaneasca sub patronajul Uniunii Scriitorilor – sau invers, explicatia nu e clar formulata. Paginarea copertei cauta aluzia retro si gaseste doar un cadru monoton; paginile de intrare in carte – ce-i drept, unul din putinele exemple de continuitate cu coperta – confirma impresia. In interior, textul prea aproape de colontitlu da o pagina cu aer meschin, desi formatul mare si marginile late ar fi permis un joc mai liber cu albul.

Dorinta de a scoate volume cu un aspect clar de serie la un pret mic nu justifica macheta neinspirata. Seria are un aer mult mai modest decit ar fi nevoie. Volume dupa acest tipíc sint destule – o data deschise, lipsa unei personalitati vizuale distincte saboteaza coerenta proiectului. Numai un capriciu al operatorului de calculator decide care volum e paginat macar constiincios. Cules in vesnica Times – fonta care vine gratuit impreuna cu toate sistemele de operare si cu toate imprimantele –, seria e o plictiseala fara sfirsit. Macheta are aspectul unui prospect neglijent, executat cu economie de mijloace. E pacat de proiectul, deocamdata, astfel ocupat si prost exploatat.

Ca se poate si mult mai bine – la patru ani diferenta, ce-i drept – o demonstreaza volumul Marianei Marin**. Volumul are acelasi format (170/237) cu al celor comentate mai sus. Principiul de constructie al machetei e acelasi.
Coperta, insa, e una dintre cele mai reusite printre cele pe care le-am inclus in acest serial. E construita cu mijloace foarte simple dar bine exploatate: tiparita la o culoare, cuprinde o (mai veche) fotografie a autoarei, redusa la alb-negru si paginata excentric, pe suprafata careia numele, titlul si editura sint culese negativ. Elementele de text sint culese in doua blocuri dreptunghiulare bine incheiate si bine spatiate (formula simpla, dar greu de cules exact); sint aliniate la stinga si formeaza o diagonala ascendenta cu albul portretului – trei suprafete albe de marime crescinda. E o dinamica deliberata – iar daca progresia suprafetelor nu e cumva in contradictie cu dinamica e o chestiune de gust.

Coperta a IV-a contine doar o fotografie cu contrast puternic; pe cotor, plasate exact (desi volumul are doar 4 mm grosime), titlul si autorul (tot in negativ si din aceeasi litera). Pagina de garda arata, bineinteles, cu totul altfel, iar pagina de titlu nu reproduce decit in mica parte si cu alt caracter design-ul copertei.
In interior, o paginare generoasa, cu margini largi, cu suprafete albe administrate ritmic si consecvent – o raritate. Oglinda paginii e respectata fara exceptii: distantele dintre capul paginii, colontitlu/coloncifru (unite cu o linie subtire), titlu si text sint constante si bine alese. Volumul are doar patru defecte: se termina cu ultima pagina a cuprinsului (accident evitabil: daca s-ar fi economisit undeva doua pagini – fie si cu pretul scoaterii unui poem din volum). Al doilea: confuzia permanenta dintre cratima si linia de dialog/de gindire. Al treilea: coloncifrul sting e cules in drepte, cel sting in cursive – o neatentie la tehnoredactare. Ultimul: tiparul e prost, lucru cu atit mai vizibil cu cit tehnoredactarea e foarte acurata; acoperirea variaza intre capul si piciorul paginii, astfel ca negrul (foarte important) al fotografiilor devine gri in josul copertilor, iar pe multe pagini de text caracterul de litera e alterat (e ba inecat, ba gri). Tipografia a facut bine ca nu si-a pus numele in caseta tehnica.


Fara sovaiala: design

La capatul de sus al spectrului si parca venit din alta tara, mai racoroasa, inca un volum de la Brumar*** – tiparit si produs, pesemne, in luna. Cu mai putine elemente tipografice decit cele doua volume din aceeasi serie despre care am vorbit aici (nr. 6/2000), isi asuma riscuri mai mici si reuseste o tipografie minimala de o eleganta si o acuratete aproape fara cusur. Aproape: inaltimea neuniforma a paginarii (problema de productie sau de machetare?) si cuprinsul: coloana de titluri verzale, rarite, aliniate la centru si urmate de cifre, culeasa la mijlocul paginii, respecta cu incapatinare regula paginarii din rest, fara sa tina seama nici de lizibilitate, nici de formatul orizontal: un exces de simetrie in numele consecventei. Posibile alternative: alinierea la stinga intr-o coloana tot centrala si, eventual, cifre negre si/sau minuscule; sau, la acest format, o solutie la indemina: cifra pe un rind cu titlul si, in loc de aliniere centrala, alinierea la verticala cifrelor. Acest mod de editare ar trebui sa fie masura, de la sine inteleasa, a competentei: la drept vorbind, e nefiresc sa ni se para atit de extraordinar. E doar, in Romania, iesit din comun.

__________
* Poetii Orasului Bucuresti, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1996. Volume de Bogdan Ghiu, Nora Iuga s.a. Coperta colectiei: Dan Stanciu. Fotografia: Ion Cucu.
** Mariana Marin, Mutilarea artistului la tinerete, (Editura) Muzeul(ui) Literaturii Romane, Bucuresti (care e varianta corecta? n.n.). Coperta: Tudor Jebeleanu. (In loc de caseta tehnica: o precizare oarecum inutila privind dreptul de reproducere).
*** Ioan Morar, Sovaiala, Editura Brumar, Timisoara, 1999. Macheta si cinci desene de Mihai Ursachi. Tiparul: Brumar.

Düsseldorf