In incheierea acestor comentarii la volume de poezie si inainte de comentariile noastre la comentarii – o placheta de-o rara distinctie desi fara pretentii bibliofile. Volumul are prestanta specifica unei carti aproape patrate (un format neobisnuit: cca. 167/215 mm, spre deosebire de volumul ingust, care e imaginea curenta despre delicatetea volumului de poezie). Coperta e simpla: carton galbui si subtire, cu structura neregulata. Titlul plachetei si numele editurii sint tiparite in bleu-gris, restul, inclusiv sigla (banala dar prestigioasa) a editurii – in negru, culese cu Century Old Style (o fonta clasicista de la inceputul secolului), in verzale elegant rarite. Coperta are o paginare ingenioasa: titlul cules pe trei rinduri e rarit si aliniat in bloc; restul e aliniat central fata de acest bloc, la rindul sau vizibil deplasat la stinga fata de axa paginii si ritmat de spatii verticale proportionale – ceea ce da un anume dinamism copertii. Pe cotorul de 4-5 mm, autorul, titlul (in culoare) si subtitlul („poeme“) – culese cu corp 12 – ocupa spatiul fara sa-l umple. Pagina de garda cuprinde, conform traditiei, doar titlul volumului – cules din aceeasi litera, dar pe doua rinduri si plasat deasupra semi-inaltimii paginii (in centrul optic) si in aliniere orizontala cu piciorul blocului de text de pe coperta I. Pagina de titlu reproduce in alb-negru coperta I, cu diferenta ca editura isi adauga aici adresa si anul aparitiei. Toate aceste decizii de paginare propun titlul volumului drept centru al atentiei. Volumul este impartit in capitole deschise de o pagina dreapta de titlu, cu contrapagina vacanta – iarasi: procedeu clasic, consecvent cu macheta aerisita. In interior, jocul subtil cu asimetria continua: textul e aliniat la stinga, dar simetria paginii duble e axiala – dupa maniera elvetiana, cu distanta egala si foarte generoasa la marginile exterioare, (cca. 45 mm).
In fine, poemele incep la 74 mm de marginea superioara a paginii – fara exceptie. Ritualul colontitlurilor e si el foarte riguros: pe pagina din stinga e locul traditional al celui pasiv – titlul volumului. Pe pagina din dreapta, colontitlul activ: titlul poemului. Ambele apar, fireste, numai cind pagina (stinga sau dreapta) contine continuarea (deci nu titlul) unui poem. Coloncifrul apare numai impreuna cu un colontitlu; e plasat la exterior, pe acelasi rind cu colontitlul si separat de el cu un spatiu larg. Ambele sint culese in verzale din caracterul textului, dar in corp 7 – un accent discret. Poemele sint datate in acelasi corp 7, sub ultimul rind, cu cifre din garnitura de minuscule. Toti acesti parametri sint factori de ordine si de contrast, care sustin asimetria voita a constructiei si fac orientarea in volum foarte usoara, in ciuda faptului ca pagina de inceput a unui poem nu e niciodata (din respect pentru eleganta) numerotata. Cuprinsul e cules din aceeasi fonta cu tot restul, dar in corp 7, dupa regula colontitlului, cu titlurile de capitol in cursive. Cifra paginii (in cifre de rind) si titlurile sint unite prin puncte rarite. Volumul se incheie cu o pagina alba, pe care tipografia si-a pus, elegant (si conform constantei reguli de paginare asimetrica) numele – un bloc in verzale, perfect spatiat, incheiat, ca o plecaciune de adio adresata cititorului, cu cifra anului culeasa, neasteptat, din garnitura de minuscule: MONITORUL OFICIAL SI IMPRIMERIILE STATULUI: BUCURESTI – 1946. Volumul este Geo Dumitrescu, Libertatea de a trage cu pusca, Fundatia Regala, 1946. O libertate inca neatinsa.
Düsseldorf

