OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dincolo sau dincoace de design, e nevoie de citeva cunostinte de baza din domenii conexe. Fara ele, designerul e si la cheremul specialistilor din productie, si la cheremul celor care-i folosesc munca.


Administratie

Nu exista un standard pentru colofon (caseta tehnica)*. Chiar la volumele aceleiasi edituri, nu e socotit nici destul de important pentru a avea o forma si un loc fix, nici destul de neimportant pentru a nu fi regindit – de regula neglijent – la fiecare noua aparitie. Datele – de regula incomplete – sint impartite intre contrapagina de garda, (pen)ultima pagina din volum, pagina de titlu si chiar coperti – ceea ce nu e in avantajul machetei.
Putine edituri deconspira data exacta a unei aparitii, tirajul si editia. Aproape nimeni nu mentioneaza datele tehnice ale hirtiei; la o singura editura am vazut date despre caracterele de litera folosite. In schimb, tot felul de date inutile. Semnatura designerului pe coperta I (desi nu e coautor). Adresa editurii pe coperta IV, unde nu o cauta nimeni; te miri unde, adresa tipografiei, a designerului (reclama deplasata; isi au locul intr-o eventuala lista de sponsori). ISBN-ul nu e un element decorativ al copertei, ci un cod de identitate al cartii. Descrierea biblioteconomica e esentiala pentru bibliotecile mari. Aceste detalii – o corvoada prea umila pentru redactie si pentru tehnoredactor? In fine: confuzia terminologica dintre culegere, machetare, tehnoredactare computerizata; faptul ca numele celui care a conceput macheta nu e, de multe ori, acelasi cu al autorului copertei; ca ilustratorul e, uneori, si tehnoredactor; ca aproape nicaieri nu apare clar autorul proiectului de macheta; ca lipseste redactorul de carte; sint simptome ale rolului ingrat, neclar si incomod pe care il joaca aspectul vizual in editura din Romania.


Productie

Fontele „romanizate“ inconsecvent creeaza probleme estetice si tehnice: greseli la verzalele literelor cu diacritice, automatisme gresite de spationare. Un domeniu sensibil, asupra caruia designerul ar trebui sa aiba mai multa influenta (daca ar avea minime cunostinte in domeniu): selectia hirtiei, calitatea tiparului si a productiei. Sigur, hirtia de calitate buna e scumpa – dar orice hirtie are particularitati si defecte care pot fi exploatate si/sau compensate prin design, la prelucrarea imaginii sau in tipografie. Lipsa de fonduri e pretextul care scuza utilizarea calcului in loc de film litografic – dar nu exista scuza, fiindca rezultatul nu poate fi decit prost si e inrautatit de calitatea tiparirii: montaj inexact, placi sub- sau supraexpuse, granulatie, valturi murdare care lasa dire si urme de praf, innegrire neuniforma. Legatoria este adesea neglijenta: brosuri care se desfac la prima atingere, pete de clei, cotor inecat. Optzeci la suta dintre ghilotinele de hirtie din Romania par sa fie boante, strimbe si ingalate – canturile cartilor sint striate, oblice si patate de cerneala – fie din neglijenta, fie pentru ca au fost taiate inainte de uscarea cernelii de pe coperti.


Pe scurt

Nu pledam nici pentru, nici contra stilului elvetian, sau a tipografiei constructive sau „postmoderne“, nici a formelor spontane si a ornamentului capricios, nici macar pentru o acuratete sterila nespecifica micului dar viteazului popor de designeri – asemenea cazuri de coerenta in munca de conceptie sint, oricum, rare in peisajul editorial din Romania. Dar intre doua evidente – dezordinea unei legastenii neglijate si cautarea formala sistematica – sint multe grade de performanta: abia aici discernamintul este necesar; la asta am dori sa fie utile aceste comentarii.

–––––––––––
* Stabilirea unui numar minim de date obligatorii ar fi sarcina unei asociatii a editorilor. Datele sint esentiale, printre altele, pentru difuzarea cartii, pentru depozitul legal, pentru urmarirea respectarii contractelor etc.

Düsseldorf