OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dulapul lui Max Ernst

Frecventa si natura imperfectiunilor si a deciziilor nereflectate tipice pun la indoiala chiar competenta editorului si/ sau a consultantilor sai. Comunicarea dintre editura si designer e, insa, dificila. In editura lipseste de regula partenerul avizat de discutie pentru designer dar abunda cei care stiu mai bine si care sufera frecvent de crize de autoritate; sau cei carora nu le pasa.
Numarul designerilor specializati in macheta editoriala e mic; daca informatia noastra e corecta, nici unul nu traieste numai din asta: un simptom alarmant. Designerii sau machetatorii nu au cum sa se specializeze de vreme ce trebuie sa lucreze si in publicitate si in design corporativ si in ambalaj, si in design industrial, si in conceptie, si in text – ba chiar, eventual, si la locul de munca. Profesionistii fie se preteaza plictisiti la joc din necesitati zilnice, fie ies depasiti si enervati din el. In fine, accesul la ei al editurilor care platesc prost va fi din ce in ce mai limitat: pe masura ce se profesionalizeaza, vor fi tot mai putin dispusi sa faca munca voluntara, fie si la proiecte de prestigiu. Afara de asta, o relatie de colaborare bazata pe gratuitate e nefireasca si creeaza inevitabil probleme. Profesionalizarii, care e, de altfel, o investitie scumpa, i se pun astfel obstacole in plus – un cerc vicios din care, pina acum, iesirea la indemina a fost dezangajarea.


O modesta propunere

De-o vreme, o buna parte din materialul publicitar este de o calitate superioara majoritatii produselor de editura, desi designerii sint uneori aceiasi. Pe de o parte: editurile nu sint dispuse sau in masura sa plateasca atit cit e nevoie; si fie cunostintele celor care se lasa platiti prost sint pe masura remunerarii, fie constiinta profesionala nu e suficient de evoluata pentru a-i determina sa faca bine un lucru prost platit. Pe de alta parte: agentia de publicitate se misca in alte dimensiuni. Latura ei „editoriala“ e altfel orientata si este – prin forta lucrurilor – structurata intr-o retea de competente productive cu scopuri si raspunderi clare. O structura riguroasa compenseaza multe lacune individuale. Agentia controleaza o logistica de care editura ar avea urgenta nevoie – dar nu si-o poate permite sau nu vrea sa faca efortul; si un buget cu alte prioritati (si/sau de alte dimensiuni) – de care nici macar o editura perfect administrata nu ar putea dispune.
Cum, in Romania, ambelor branse le lipseste inca o organizatie profesionala activa, pare sa nu existe un regulativ al „comertului“ dintre ele si al ambelor cu designerul liber-profesionist. Editurile economisesc costuri tocmai la capitolul design – o decizie din toate punctele de vedere paguboasa pe termen lung: designul e un factor comercial in orice domeniu – inclusiv in cel unde marfa e chiar textul. Agentiile si multi dintre liber-profesionisti isi apara know-how-ul cu inversunare – o rezerva pasagera, de altfel ineficienta (fiindca nu e nici pe departe unanima) si inutila (designerii vor avea, oricum, destul de lucru). Nu ar fi colaborarea o solutie? Fara sa avem cum intra in amanunte, banuim ca ea are deja loc si e tolerata tacit – o baza nu tocmai constructiva, care stimuleaza abuzul, concurenta neloiala, furtul de idei si favorizeaza incompetenta autoritara. O colaborare structurata intre cele doua tipuri de discipline creatoare si de productie ar putea ajuta la evolutia ambelor – si a publicului, in avantajul tuturor.

Din temele viitoare: Reviste de cultura; Sigle, serii, susanele; Bilete de designer (organizarea suprafetelor mici). Pentru cele doua teme din urma, avem nevoie de material. Cu mentiunea „design“, trimiteti pe adresa redactiei siglele dumneavoastra preferate si – de la carti de vizita la fluturasi de reclama – orice tiparitura de format mic va atrage atentia.