OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stim noi mai bine

O clara disfunctie e vizibila in zona creativitatii. Cum editura are de-a face, nu-i asa?, cu arta, tipul dominant de creativitate cu care designerul se dezlantuie asupra obiectului carte este deseori oarecum suprarealist, in traditia unui nonconformism desuet: designerul isi scoate inteligenta si gustul din joc in favoarea unei libertati si a unei spontaneitati balcanice – bazate pe o experienta, din pacate, foarte redusa si nefiltrata. Rezultatul – asociatii fortuite de idei, forme si obiecte eterogene in contexte eterogene, inadecvare la tema – e orice altceva decit poetic.

Din „suprarealismul“ acesta lipseste intuitia unei ordini superioare. „Artistul“ la computer bijbiie cu soricelul dupa forma care, absenta din subconstient, nu se infiinteaza nici in macheta. Dicteul esueaza in lapsus veleitar sau manierist in cel mai bun caz. Rezultatul, fireste, e echivalent cu acela al unor sedinte de ergoterapie. Multi dintre autorii de macheta au o educatie de artist plastic, unii au o activitate mai mult sau mai putin sustinuta. La urma urmei, unul dintre putinele lucruri pe care artele plastice le au in comun cu designul este tocmai o evolutie bazata pe experienta metodica a unui instrumentar vizual. Alti designeri vin din meserii tehnice – de regula din zona informaticii –, unde rigoarea in proiectare ar trebui sa fie chiar o „deformare profesionala“. Designul este, desigur, mai degraba inginerie si arhitectura, este aproape exclusiv disciplina – si doar ocazional experiment. Designul comunica la parametri culturali instalati deja – nu este un mediu de cercetare formala, ca arta plastica. Este de aceea cu atit mai ciudat ca, la cartile pe care le-am vazut, intuitia formala si bunul-gust se simt atit de rar, ca obisnuinta muncii de conceptie e atit de rara; la fel continuitatea in proiect si consecventa in executie. Designul nu se epuizeaza, insa, in idee – cu atit mai putin intr-una ramasa in stadiul primitiv al spontaneitatii necenzurate nici de modestie, nici de obligatoriile exercitii de morfologie. Ultima faza, acordul fin, e plicticoasa si lipsita de glorie, e caracterizata de un proces de familiarizare cu detalii tehnice vesnic noi, de erori necesare si de pasi mici. Disciplina profesionala lipseste – si lipsa ei reflecta, cu siguranta, carente si in zonele „inalte“. Esecul risca sa ramina cronic, in lipsa unui factor formativ eficient, care in Romania inca nu s-a ivit. Despre rolul pietei, al unui public competent, am mai vorbit.

Invatamintul e un alt punct de interventie in cercul vicios al starii de fapt. Facultatea de design din Bucuresti functioneaza in cadrul Institutului de Arta – o prima ciudatenie. O a doua: design inseamna acolo tot: design industrial si design editorial sau publicitar, multimedia, ilustratie – o duzina de discipline eterogene dintre care fiecare ar implica, de fapt, pe linga exercitiul specific, notiuni din alte citeva meserii. O alta: lipseste o utilare tehnica serioasa si cea care exista nu se bucura de foarte mult succes. Inca una (sau o consecinta a celorlalte): numarul mic de studenti e un avantaj destul de rar in lume; dar, din anul doi, ni se spune, dintre cei putini, multi nu mai dau pe la scoala – o nota proasta si pentru studenti si pentru facultate. Un asemenea studiu risca sa produca obraznicia simpatica (sau nu, depinde cit e ceasul) pe care o dispretuim cu totii – la ceilalti. Iar imaginatia celor aflati in miezul lucrurilor se epuizeaza uneori, ni se pare, in degustarea unui statut profesional pe care nu e sigur ca l-au cistigat deja realmente. Nu le vine ideea simpla ca le lipseste controlul asupra lucrurilor pe care le stiu – si asta se vede limpede din ceea ce fac. Nici ideea ca s-ar putea pune si alte intrebari decit cele al caror raspuns il stiu deja destul de bine – pe jumatate. Si au toate sansele sa nici nu le vina sau sa le vina pe o cale inutil de brutala, la care nu oricui ii e dat sa reziste. Dupa, si in obisnuita lupta cu circumstantele, placerea cu care luam in mina o carte cit de cit reusita e, desigur, cu atit mai mare. De altfel, o privire in librarii dezvaluie, ni se pare – nu avem date statistice – o productie de carte foarte variata – si de o calitate in vizibil progres in ultimii ani. Dar bilantul ni se pare prea scazut si evolutia prea lenta. Nu ca ar avea vreo importanta...

––––––––
Din temele viitoare: Reviste de cultura; Sigle, serii, susanele; Bilete de designer (organizarea suprafetelor mici). Pentru cele doua teme din urma, avem nevoie de material. Cu mentiunea „design“, trimiteti pe adresa redactiei siglele dumneavoastra preferate si – de la carti de vizita la fluturasi de reclama – orice tiparitura de format mic va atrage atentia.

Düsseldorf