OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dictionar analitic de opere literare romanesti, E-L, coordonator: Ion Pop
Editura Casei Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 1999, 432 p., 56000 lei


Sub indrumarea lui Ion Pop lucreaza la acest dictionar, ajuns acum la volumul al doilea, nume de referinta ale filologiei din Cluj. Desi primul volum a aparut in 1998 (literele A-D), se vede clar faptul ca prezentul lexicon estetic este un proiect mai vechi al autorilor; intilnim astfel in colectivul redactional numele Ioanei Em. Petrescu si al lui Liviu Petrescu, semnatari ai unor articole din dictionar reluate in integrum din alte scrieri. Un dictionar prin urmare acumulator de autoritati, un fel de the best of, asa cum determinantul de analitic din denominatie subintinde.

Un lexicon estetic spuneam, si trebuie aici amintite cuvintele lui Ion Pop din Argumentul dictionarului: „criteriile au tinut intii de toate de valoarea estetica a operelor, dar si de semnificatia lor ca reper in dinamica istoriei literare“. Si, mai intii de toate, un fel de istorie literara deghizata si ordonata alfabetic. Pentru ca intr-adevar cei 30 de autori construiesc „o noua viziune“ asupra literaturii romane. Nu fac aici, desigur, nici o aluzie asupra unui eventual esopism... critic al reputatilor Mircea Muthu, Leon Baconsky, Stefan Borbély, Corin Braga ori Ion Vartic (pentru a cita numai citeva dintre cele 30 de nume cosemnatare), dar putem semnala anumite chestiuni de metoda. Tratatul academic pe care-l avem in fata aminteste, prin conceptia sa (intilnim recenzii despre Letopisetul Tarii Moldovei..., precum si despre, pentru a pastra un „aer de contiguitate“, Levantul) de o Istorie a Literaturii Romane cartografiata de Academia Romana. Nimic rau, rigoarea Clujului se preteaza unui asemenea proiect, doar ambitus-ul lucrarii atrage atentia. Pentru a analiza Luceafarul, Geniu pustiu, Ion, Invataturile lui Neagoe Basarab..., Gorunul scl cuvintul dictionar isi justifica pina la un punct acoperirea. Pretentia de originalitate (honni soit le mot!) este minima in aceste articole-vedeta. Vedeta, in sensul lexicografic, in nici un caz altul, intrucit intrarile de mai sus schiteaza, bine, rau, si o istorie a literaturii romane.

Mai dorim astazi istorii literare? Nu cumva Dictionarul analitic..., pentru ca este un dictionar, ordoneaza lucrurile la modul istorico-literar? Aceasta si este miza operei colective pe care o avem sub ochi; fiecare cronica-recenzie de dictionar este alcatuita din trei sectiuni: date de stricta istorie literara (eg. „La tiganci – nuvela fantastica de Mircea Eliade, elaborata la Paris in iunie-iulie 1959“ etc.), foarte scurte si nu intotdeauna exacte (eg. p. 260: revista Albatros, a lui Geo Dumitrescu et C-ie, ar fi fost suprimata in octombrie 1941, in loc de iunie 1941). O a doua parte contine un comentariu literar propriu-zis, in stricta dependenta de autoritatea celui care-l scrie, iar dintr-o ultima parte bibliografica aflam principalele editii ale operei in cauza (anii de aparitie), precum si referinte critice sau eventuale traduceri (reprezentate tot numai prin anii de aparitie).
Volumul al doilea din Dictionarul analitic... continua ideea si ideile exprimate in primul volum, in maniera subiacenta pe care am formulat-o mai sus; si aici sint prezente opere mari ale literaturii romane, insa accentul se pune cu un deosebit simt pe contemporan. Si sub umbrela contemporaneitatii intra Jurnalul de la Paltinis, Jurnalul fericirii, alaturi, de exemplu, de F, Hanu Ancutei ori La cea mai inalta fictiune. Criterii oricind discutabile; sa mai asteptam urmarea...