OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am o vecina ingrijorata de la o vreme de faptul ca fiul ei poate sa nu mai devina student. Ma intreaba de fiecare data ce sanse are acesta si ce mai are de gind sa faca guvernul lui Tarlev. Habar nu am daca fiul doamnei va reusi sau nu. Ceea ce stiu este ca guvernul a luat decizia de a micsora numarul candidatilor in institutiile de invatamint superior: acestia vor fi cu 17% mai putini decit in 2006. Sint deja citiva ani de cind guvernul limiteaza numarul celor care se duc la universitate, pe motiv ca piata muncii nu mai poate absorbi miile de juristi si economisti. Tara are nevoie de brate de munca si guvernul incearca sa salveze situatia, invitindu-i pe tineri in institutiile de invatamint mediu de specialitate, in scolile profesionale.

Sincer sa fiu, am si eu impresia ca in Moldova economisti si juristi sint cita frunza si iarba. E trendy sa fii jurist si economist, nu? Exista si convingerea ca aceste meserii te pot ferici materialiceste. Da, avem suficienti juristi si economisti, chiar daca mai avem probleme cu justitia si economia. Totusi, incercarea guvernului de a lua sub control situatia pe piata muncii si de a limita numarul studentilor ar putea sa se soldeze cu nimic. Si iata de ce. Sa presupunem ca vor fi mai putini studenti si mai multi absolventi ai scolilor profesionale. Ce se va schimba? Mai nimic. Pentru ca ceea ce conteaza cu adevarat este salariul pe care il va primi acel absolvent al scolii profesionale. Daca salariul va fi mic, atunci e sigur ca guvernul se oboseste pentru binele angajatorilor din strainatate. De ce guvernul crede ca cei pe care ii „tuteleaza“ acum nu vor pleca si ei in strainatate ca atitia alti sudori, soferi, lacatusi?

Si cum ramine cu dreptul omului de a alege? De ce, in definitiv, sa devin instalator sau montor, daca vreau sa fiu scriitor? Tara nu are nevoie de scriitori? inteleg, dar nici sa-l obligi pe om sa devina instalator nu mi se pare normal. Sa invete tara de la alte state in care tot nu exista doritori de a minui tirnacopul, dar in care bratele de munca sint totusi gasite, fara a obliga pe cineva. De ce trebuie, de dragul statului, sa devin montor, daca in calitatea mea de intelectual pot cistiga mai mult?
Pentru ca tara e in pericol? OK! Renuntam la universitate, acceptam sa devenim instalatori, dar cu conditia ca si fiii deputatilor, ministrilor si ai altor cinovnici sa uite de universitati si sa devina instalatori. Sa faurim tara impreuna! Asa mai merge.