OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marturisesc ca niciodata nu am ascultat cintecele duetului Cleopatra si Pavel Stratan de buna voie. Ele ma insotesc mereu in pofida dorintei mele. Societatea basarabeana si-a creat un nou idol, iar eu – in calitatea mea de fiinta sociala – suport consecintele acestei preferinte. Cu toate ca imi displace muzica lui Pavel Stratan, aceasta ma copleseste mereu in viermuiala Pietei Centrale, in spatiile comerciale scaldate intr-o lumina orbitoare, in scara obscura a blocului de locuinte, pretutindeni.

Mai toate ziarele si revistele scriu despre Cleopatra si Pavel Stratan, mai toate posturile de televiziune ne ofera interviuri cu cele doua „vedete“. Desi fac o revista a presei la Europa Libera, am inceput sa citesc ziarele cu un nod in git de suparare. Nu te poti ascunde de Cleopatra si Pavel Stratan! Sint omniscienti! Numele sau chipul lor iti sar in ochi oriunde te-ai afla, e scris cu creta pe liftul impestritat de obscenitati si te imbie de pe afisul multicolor din strada, care le anunta urmatorul concert.

intr-o seara, Pavel Stratan e invitatul emisiunii in profunzime de la Pro TV si, cu toate ca nu prea are ce sa spuna, nu e prea profund, participa timp de o ora la asa-zisa „dezbatere totala“. Degeaba incerc sa-l evit, zapind, chipul lui trist-meditativ apare constant pe toate posturile. Mai mult, gratie ingeniozitatii debordante a companiei Voxtel, primesc SMS-uri care ma indeamna sa „descarc imagini si melodii cu Pavel si Cleopatra Stratan“ de pe un oarecare portal. intr-o dimineata, parintii colegilor de clasa ai fiului meu imi spun, exaltati, ca micuta Cleopatra va invata in aceeasi scoala. in sfirsit, aflu din presa ca, in urma sondajului sociologic on-line „Moldova 2006. Bilantul anului“, celebrul duet s-a clasat pe locul trei in Topul Omul Anului 2006, dupa presedintele Vladimir Voronin si presedintele Parlamentului, Marian Lupu. Ce sa zic? Ma mir ca cei doi politicieni inca nu au fost devansati de familia Stratan.

„Fenomenul“ Pavel Stratan e in mare masura o creatie a mass-media, care nu se sinchiseste sa promoveze cu surle si trimbite senzationalul ieftin, derizoriul, subcultura. La urma urmei, presa e o afacere, nu? Admit ca mass-media trebuie sa-i ofere consumatorului ceea ce el doreste, sa coboare la nivelul lui, sa-i promoveze valorile care se confunda cu kitsch-ul si elementarul. Numai ca la noi nu se face mai mult decit atit. Or, in mod normal, coborirea la nivelul simplului muritor ar trebui contrabalansata macar de o fragila educatie culturala. Am impresia ca invitatii celor mai multe emisiuni sint politicieni si vedete recente care spun prapastii, nu oameni de cultura si intelectuali care formuleaza idei.
in ceea ce ma priveste, am inteles, intr-un tirziu, ca pentru a scapa de ofensiva popularului duet, ar trebui sa renunt la viata sociala, adica sa nu deschid televizorul si aparatul de radio, sa renunt la telefonul mobil, sa nu mai citesc ziare, sa nu mai ies din casa.