Autor: 
Categoria: 
În vreme ce articolul meu de
săptămîna trecută, în care încercam o analiză
spectrală a presei noastre de după decembrie 1989, pleca la tipar,
pe 3 mai, Ziua Mondială a Libertăţii Presei, tocmai era făcut
public Raportul FreeEx. Libertatea presei în România,
2010 – ActiveWatch, Agenţia de Monitorizare a Presei, Bucureşti,
2011, 60 pagini – de Liliana Ganea, Maria Adriana Popa şi Vlad
Ursulean, asistaţi de un larg colectiv de experţi şi colaboratori,
în frunte cu „veteranul“ militant pentru libertatea presei
Mircea Toma. Cred că acest raport merită o atenţie specială
întrucît se referă la cel mai dificil an din istoria
post-decembristă a presei româneşti. Importanţa raportului
nu constă doar în faptul că adaugă un nou reper unei
activităţi de monitorizare iniţiată încă din 1999, ci şi
în bogăţia de cifre statistice şi de exemple care-i sprijină
diagnozele şi concluziile deloc optimiste. Nu lasă nimic pe
dinafară, de la efectele crizei economice asupra presei şi
presiunile politice, legislative, juridice şi economice exercitate
asupra acesteia, pînă la cazurile de încălcare
flagrantă a libertăţii de exprimare şi a libertăţii presei. De
altfel, documentul este structurat în funcţie de principalele
dimensiuni ale relaţiilor dintre presă şi celelalte „puteri“
în următoarele capitole: „Context general“, „Piaţa
media“, „Presiuni politice şi economice. Presiuni ale
autorităţilor“, „ Agresiuni, ameninţări, insulte“, „Accesul
la informaţiile de interes public“, „Insulta, calomnia, dreptul
la viaţa privată“, „Conflicte de muncă“, „Etică“,
„Legislaţie“. Raportul se încheie cu un sector de anexe în
care sînt puse în evidenţă articolele din Noul Cod
Penal şi din Noul Cod Civil, care afectează libertatea presei şi,
de asemenea, din Codul Deontologic Unic, document adoptat deConvenţia Organizaţiilor Media din 23-24 octombrie 2009, dar rămas
„opţional“ – ceea ce este grav, pentru că, dacă presa nu va
reuşi să-şi adopte propriile măsuri de autoreglementare, se vor
repezi toţi politrucii să o reglementeze cu de-a sila! Raportul
poate fi descărcat de aici: www.activewatch.ro/
stiri/FreeEx/Rapoarte-anuale-Free Ex-79.html.
Raportul începe, în fapt,
cu o concluzie formulată de Press Freedom Index, care constată
scăderea, pentru al treilea an consecutiv a libertăţii presei din
România. Dacă în 2007, ţara noastră se afla pe locul
42 la acest indice, ulterior acesta a tot scăzut – locul 47 în
2008, locul 50 în 2009 şi locul 52 în 2010, deci o
coborîre de zece locuri în trei ani! Mai importantă
decît distanţa în clasament mi se pare tendinţa de
scădere constantă a gradului de libertate a presei. De altfel,
după cum constată şi un raport al Freedom House, degradarea
situaţiei presei intră într-un context mai larg al degradării
vieţii democratice în general, alături de scăderea indicilor
privind procesul electoral şi calitatea guvernării naţionale. E şi
firesc, într-un fel, acestea sînt procese ce se
influenţează reciproc, prin urmare, se află în co-evoluţie
sau, mă rog, mai degrabă în co-involuţie!
Presa pare să fie una dintre afacerile
cele mai afectate de criza economică în curs: în 2010,
veniturile din publicitate au scăzut la cel mai mic nivel din
ultimul deceniu încoace, cele ale presei scrise scăzînd
cu circa 25-30 de milioane de euro, tirajele majorităţii ziarelorquality au scăzut pînă la jumătate. În schimb,
tabloidele şi-au menţinut vînzările, ceea ce spune mult
despre evoluţia nivelului de informare a publicului băştinaş!
Dacă nu în cifre absolute, ci numai proporţional, presa a
furnizat unul dintre cele mai ridicate cote de şomeri – peste
6.000! – , cifră care include jurnalişti, personal tehnic şi
auxiliar. De la începutul crizei, s-au închis peste 60 de
cotidiene locale. Ca să dau un exemplu ce-mi este la îndemînă
– de la începutul anilor nouăzeci, în Iaşi nu au
apărut niciodată concomitent mai puţin de 5 ziare, ba chiar au
fost şi perioade cu 8-9. Anul trecut, pe vîrful crizei, au mai
rămas 3, şi nici acelea nu se simt excepţional. Cunosc jurnalişti
din Iaşi care s-au reconvertit în afacerişti – într-o
perioadă proastă pentru orice fel de afaceri! –, care şi-au
oferit serviciile de consultanţă unor politicieni, care şi-au luat
lumea în cap, plecînd în Italia sau Spania, sau
care au rămas pur şi simplu şomeri, încercînd să
vîneze cîte o colaborare ocazională. Dar au dispărut şi
versiunile print ale unor ziare centrale precum Cotidianul, Ziua şiGardianul, în cazul ultimelor două dispărînd şi
versiunile on-line. Sîntem încă în prima jumătate
a anului 2011 şi deja a mai dispărut şi ediţia print a ziaruluiGândul!
Şi, de parcă lovitura dată de criza
economică presei nu ar fi fost suficientă, se adaugă puzderie de
atacuri la adresa acesteia sosite dinspre autorităţi, politicieni,
personalul din Justiţie şi moguli. De la încadrarea presei de
către CSAT în categoria vulnerabilităţilor la adresa
siguranţei naţionale – o gogomănie mai mare e greu de găsit! –
şi pînă la practicile neunitare în Justiţie în
ceea ce priveşte procesele privind „delictele“ de presă, lista
e atît de lungă încît aş umple revista numai
enumerîndu-le. Nu mai amintesc de corecţiile fizice aplicate
de nişte haidamaci jurnaliştilor, dar aş aminti cazul unei amenzi
aplicate unui jurnalist ieşean pentru că spunea bancuri cu
miliţieni! Trimit, din nou, la textul complet al Raportului FreeEx,
plin de exemple. Şi era să uit! Orice putere lucrează cu două
instrumente, biciul şi zăhărelul, iar o putere abuzivă cu atît
mai mult! Despre bici am spus cîteva vorbe, dar unde e
zăhărelul? Păi, în publicitatea de stat, ieşită mai ales
de sub pulpanele dnei Udrea de la „dezvoltare şi turism“, cum
ieşea pe vremea Guvernului Năstase de sub pulpana dlui Mitrea de la
„transporturi“. Anul acest fiind pre-electoral, bugetul cu
pricina e mai mare decît cel de anul trecut!
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters