Autor: 
Categoria: 
Articolul vine în continuarea seriei Şeherezadei, ca un fel de ilustrare. De ce? Pentru că anul acesta, deşi ajuns abia pe la trei sferturi, mi se pare extrem de fast pentru naraţiunea literară, îndeosebi pentru roman. Pînă la jumătatea lui august, am citit cel puţin cinci romane pe care le-aş putea decora cu „asul“ şi mai multe care merită măcar un „popă“. Deci, cinci „aşi“: Ioan Groşan, Un om din Est, Tracus Arte; Nichita Danilov, Ambasadorul invizibil, Polirom; Liviu Bîrsan, Asylant, Curtea Veche; O. Nimigean, Rădăcina de bucsau, Polirom; Radu Pavel Gheo, Noapte bună, copii!, Polirom. Şi şase „popi“: Călin Ciobotari, Captiv în epoca de aur, Ideea Europeană; Maria Manolescu, Ca picăturile de sînge pe linoleumul din lift, Cartea Românească; Dan Petru Cristea,Scaune de pluş, Cartea Românească; Marin Mălaicu-Hondrari,Apropierea, Cartea Românească; Constantin Severin, Iubita lui Esto, Curtea Veche; Alexandru Jurcan, Cei rămaşi pe pămînt, Casa cărţii de ştiinţă. Şi nu am prins reeditările, nici cărţile care, inevitabil, îmi vor fi scăpat! Nu sînt sigur că împărţirea mea nu e tributară prejudecăţii legate de dimensiuni, iar în cazul Ciobotari faptului că nu mă decid dacă e roman sau „amintiri din copilărie“.
11 autori pînă acum, din generaţii diferite, însă active, cu experienţe romaneşti sau literare diferite. Fiecare dintre aceste cărţi merită o cronică şi, sper, voi reuşi asta. Deocamdată, trec în revistă „aşii“.
Am început enumerarea cu romanul lui Groşan pentru că a fost una dintre cele mai aşteptate cărţi ale ultimelor două decenii, inclusiv de către mine. În al doilea rînd, pentru că a avut parte de o primire critică masivă, dar şi controversată. Nu, nu valoarea cărţii a fost contestată, chiar dacă unii critici i-au adus şi mici critici de detaliu, ci genul, faptul că ar fi un roman. De vreme ce de laBaltagul la Ullysses şi Război şi pace avem de-a face cu romane, mie discuţia mi se pare superfluă. Îmi e destul că autorul îşi socoate cartea un roman. De altfel, un roman captivant, cu o poveste mare din care cresc po-veştile mici ca într-un ciorchine, excelent scris, cu acea infuzie de umor şi ironie groşaniene din proza sa majoră, din Caravana cinematografică şiTrenul de noapte. „Jurnalul“ lui Nelu Sanepidu introduce o dimensiune de „o mie şi una de nopţi“, iar răsturnarea din final – excelentă scena cu securistul, în care este dezvăluit misterul naşterii evenimentelor din scrierea lor – mă face foarte curios în ceea ce priveşte continuarea. Romanul lui Groşan s-a lăsat aşteptat cu deceniile, dar şi cînd a venit asupra noastră!...
Citind nota de prezentare a autorului lui Asylant, aflu cu plăcere că a debutat în Timpul. Cred că la îndemnul lui Bogdan Suceavă, autorul unei mici şi simpatetice – pe bună dreptate! – recomandări de pe coperta a patra. Asylant este cea de-a doua carte a lui Liviu Bîrsan, după Ochiul şi Pulberea, pe care nu o ştiu. Am citit romanul fără pauze, într-un fel de tensiune continuă, atît este de puternic, de dur. Mai ales în partea „germană“, în lumea berlineză a şuţilor, cerşetorilor, prostituatelor şi puţinilor „oameni de bine“, o lume în care se poate petrece orice, de la automutilarea care stopează expulzarea pînă la jocuri sexuale sado-maso şi crime propriu-zise petrecute din întîmplare. Orbul prin care este privită această lume este aşa de bine conturat, încît aproape nu-ţi vine să crezi că autorul a fost ocolit de experienţa acestui handicap. Excelent constructor de proză, Bîrsan simte exact cînd riscă să-şi obosească lectorul şi schimbă cadrul exterior în lumea exotică hispano-americană.
Apreciat eseist şi scriitor de SF, eu însumi i-am prefaţat cartea despre experienţa americană, Radu Pavel Gheo dă lovitura cu Noapte bună, copii!, pe bună dreptate socotit de un exeget „romanul generaţiei sale“. O generaţie foarte tînără în 1989, care a visat la Pămîntul Făgăduinţei, unii dintre membrii săi ajungînd acolo, alţii nu, mulţi, ca şi autorul, reîntorcîndu-se. Sub pretextul revenirii temporare a lui Marius, autorul supune unei excelente radiografii lumea de aici şi lumea de acolo, exploatînd încă o dată, acum ficţional, experienţa americană. Alt roman care trebuie comentat pe larg! Sînt deja cinci!
RSS Feed
Newsletters