De joi pînă sîmbătă,
Iaşiul a fost sub ocupaţia unui mic, însă vioi comando
cultural paraşutat dinspre Bucureşti. Format din Doina Ioanid,
secretar general de redacţie la Observator cultural, Cristian Cosma
(alias un cristian, după cum semnează), de asemenea redactor laObservator cultural, dar şi „un auxiliar al literaturii“, după
cum se prezintă, şi Victor Jalbă-Şoimaru, fondator al editurii
Casa de Pariuri Literare, laolaltă cu „auxiliarul“ numit mai
înainte. Graţie lor, vreme de trei zile am avut parte de
cîteva evenimente culturale vii şi interesante. Joi a avut loc
lansarea celui de-al cincilea volum de poezii al Doinei Ioanid, la
librăria-cafenea Avantgarde, cu participarea poetului Emil Brumaru,
a criticului literar Emanuela Ilie şi, „cu voia dumneavoastră,
ultimul pe listă“, a mea. După care ne-am mutat la redacţia
revistei Timpul, pentru o ediţie a celebrelor Seri, în cadrul
cărora Şerban Axinte a prezentat-o pe poetă numerosului public,
iar aceasta ne-a oferit un recital din Ritmuri de îmblînzit
aricioaica (Editura Cartea Românească, 2010), volumul pe care
tocmai îl anunţasem. După aceea, tinerii editori ne-au
prezentat producţia de pînă acum a editurii lor, utilizînd
pe lîngă cărţile tipărite ca atare, proiecţia, computerul,
telefonul mobil – o convorbire live cu fotograful Ion Cucu, cu o
carte în acest prim lot editat de Cosma şi Şoimaru. De
altfel, cele 200 de fotografii proiectate înseamnă peste 50 de
ani de literatură română! Vineri şi sîmbătă, vioiul
comando bucureştean a animat Tîrgul alternativ de carte, în
cadrul căruia s-au produs poeţii Emil Brumaru, Doina Ioanid, Şerban
Axinte, Radu Andriescu, Constantin Acosmei, Oana Cătălina Ninu.
Interesante şi documentarele dedicate lui Ion Cucu, Nichita Stănescu
şi Gellu Naum, ultimele realizate de Marian Baciu.
Comando-ul a venit, s-a produs şi a
plecat. Aş vrea însă să zăbovesc puţin asupra proiectului
editorial Casa de Pariuri Literare, propus de Cristian Cosma şi
Victor Jalbă-Şoimaru, pentru că mi se pare unul cu bătaie lungă,
deşi nu a fost lansat decît în august anul acesta. Nouă
cărţi în ceva mai mult de patru luni nu e nici mult, nici
puţin. Dar, prin modul în care au fost selectate căr-ţile,
proiectul devine semnificativ. Pentru că avem parte şi de autori
consacraţi, şi de debutanţi, şi de autori foarte tineri, şi de
unii la culmea maturităţii, şi de literaţi pur-sînge, şi
de artişti care doar „vizitează“ zona artelor cuvîntului.
Dar un element de legătură, un factor comun există, acesta fiind
valoarea, iar asta este semnificativ!
În mod paradoxal, cartea lui Ion
Cucu – Cum ar arăta viaţa fără fotografie? –, deşi aparţine
celui mai cunoscut fotograf de scriitori din întreaga istorie a
literaturii române, dacă excludem coperţile, nu cuprinde nici
o fotografie! Nu e un album, ci prima parte a unui interviu pe care
îl ia artistului Cristian Cosma, urmat de 30 de portrete de
scriitori, făcute însă din cuvinte. Nişte portrete
excepţionale, cumva în alb-negru, aşa cum îşi
portretizează artistul şi fotografic personajele. Vor urma alte
două volume, de ase-menea portrete, pe care abia aştept să le
citesc! În seria „Poezie“, colecţia „Reeditări“,
tinerii editori ne propun două dintre excepţionalele volume ale
Norei Iuga, Spitalul manechinelor şi Dactilografa de noapte (cu o
prefaţă de Cristina Ispas), cel din urmă dedicat regretatului Nino
Almosnino, alt poet la care am ţinut foarte mult.
Dumitru Bădiţa, tînăr
jurnalist şi poet aflat deja la a treia carte, este prezent cu
savurosul volum epico-liric Invitat la Săvîrşin (prefaţă de
Radu Vancu), un fel de „jurnal de la Săvîrşin“, însă
un jurnal imaginar, de vreme ce autorul n-a călcat în viaţa
lui pe acolo. Important este că asta nu-l împiedică să scrie
o literatură de foarte bună calitate! După două volume de poezie,
Mihnea Blidaru, muzician, membru al formaţiei Luna Amară, pe care
am avut bucuria s-o ascult aproape de la începuturile sale,
publică la noua editură romanul Playlist, despre care Cristian
Cosma spunea că se bucură de mare succes la liceeni. L-aş ruga să
lase rasismele deoparte, eu l-am citit chiar în seara în
care mi l-a dăruit! Un roman superb, în care fiecare din cele
douăzeci de capitole poartă numele unei melodii celebre. Mai am
puţin spaţiu, dar trebuie să amintesc volumele de poezie semnate
de Bogdan Lipcanu, Fuck Tense, şi Cezar Niculescu, Lil 1.0, cel din
urmă în ediţie bilingvă româno-engleză.
Am lăsat la urmă cele două debuturi,
Aici nu mai locuieşte nimeni de Eva Precub şi
Umilirea animalelor
de Val Chimic (pseudonimul autoironic al Valentinei Chiriţă), nu
doar pentru că mi se par excepţionale, ci şi pentru că îmi
confirmă, o dată mai mult, calităţile de descoperitor de noi
talente ale lui Cristian Cosma, sesizate încă de pe vremea
cînd îşi alesese pseudonimul un cristian şi începuse
deja să se considere „un auxiliar al literaturii“. Auxiliar,
auxiliar, dar de mare preţ, după cum poate să vadă oricine.
Pentru că nu e uşor să rezişti în zilele noastre cu o
editură mică, dar de mare calitate, care nu vrea să facă
compromisuri comerciale, şi ştiu că nu le va fi uşor nici
tinerilor noştri editori. Tocmai de aceea le doresc succes din toată
inima şi le promit că le voi ţine mereu pumnii! Poate le-aş fi de
ajutor şi oferind informaţia că volumele pot fi „vizitate“ şi
chiar comandate pe site-ul editurii, la adresa
www.cdpl.ro.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters