OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ca in fiecare an, n-am rezistat ispitei si m-am infiintat iar la Tirgul de Carte Gaudeamus. Dupa aventura autobuzelor care merg sau nu merg la Romexpo, dupa ce un 301 m-a dus pina la Baneasa, la capatul lumii, intr-o lume a periferiei care nu avea nimic de-a face cu lumea cartilor, dupa inghesuiala si datul din coate, m-am alaturat valului de vizitatori care se scurgea spre Tirgul de Carte, trecind pe linga Loganul care trona chiar la intrare, asteptindu-si cistigatorul (organizatorii s-au gindit probabil sa-i ofere fericitului vizitator un mijloc de locomotie comod, pentru ca anul viitor sa nu-si mai bata capul cu ce autobuz ajunge la Gaudeamus sau la Bookfest). inauntru – cald, forfota, lansari, standuri colorate, personalizate, mai ales la parter, pe inelul din centru. Edituri precum Humanitas, Polirom, Rao, Curtea Veche, Cartier, All, Prior Books, Paralela 45, Corint s-au straduit sa-si intimpine cititorii cum se cuvine.
Colorat, viu, cu carti din ce in ce mai aratoase, Gaudeamus-ul de anul acesta a fost mai degraba un tirg al cartilor de referinta, al reeditarilor si al traducerilor.

Apetitul pentru literatura straina, mai ales pentru romane de buna calitate, semnate de autori cu greutate (Dos Passos, Lobo Antunes, Vargas Llosa, Salman Rushdie, Orhan Pamuk, Jonathan Coe, Ian McEwan), ca si orientarea cititorilor spre povestea bine spusa trebuie sa fi fost pe deplin satisfacute. De mentionat, insa, ca Editura Polirom si Cartea Romaneasca si-au „tinut comindul“, publicind in continuare literatura romana originala, riscind cu autori tineri sau mai putin tineri: Derapaj, de Ion Manolescu, Fata din casa vagon, de Ana-Maria Sandu, Teodosie cel Mic, de Razvan Radulescu, Mirii nemuririi, de Radu Aldulescu, Klein spuse Klein, de Mihai Ignat. Nici Humanitas nu s-a lasat mai prejos si a venit cu un nou roman de Nicolae Strambeanu, Scrisoarea pe care nu o vei citi niciodata.
Paralela 45 a mizat la aceasta editie pe critica literara si eseu, pe linga traduceri din autori de marca: Luca Pitu, Dinspre ei si dinspre noi, Crina Bud, Rolurile si rolul lui A.E. Baconsky in cultura romana si ultimul, dar nu cel din urma, Wolfgang Iser, Actul lecturii, o traducere-eveniment datorata Romanitei Constantinescu.

A fost insa si un tirg al ghidurilor practice, de tot felul, care te invata si te indruma cum sa slabesti, cum sa-ti pastrezi barbatul, cum sa faci sex, cum sa devii lider in doua saptamini, cum sa capeti incredere in tine s.a.m.d. Indrumarele respective, pe care le consideram (atunci cind nu le desconsideram) de obicei partea comerciala sau frivola a aparitiilor editoriale, se vindeau ca piinea calda, ceea ce m-a pus serios pe ginduri. Sa fie romanii atit de debusolati, atit de lipsiti de sprijin, incit sa-si caute salvarea in brosurile lucioase? Sa fie atit de singuri, incit sa nu aiba cu cine vorbi si se sfatui? Sa fie oare atit de lenesi, incit sa apeleze la retete de-a gata, in loc sa caute singuri solutiile la problemele lor? Sa fie doar o ispita frivola a acelui „cum sa...“?
Oricare ar fi raspunsul la aceste intrebari, nu pot sa nu remarc febra care te cuprinde cind dai de atitea carti, o febra a achizitionarii curind temperata de diverse calcule. Cartile sint din ce in ce mai numeroase si mai frumoase, oferta este bogata si variata, e drept, dar la fel de mare este si frustrarea, mai ales daca esti tinar profesor si cistigi salariul minim pe economie, mai ales daca lucrezi intr-un domeniu cultural. Paradoxal, oamenii de cultura ajung mai greu la ea. Trebuie sa dai intii o raita, sa-ti faci o selectie drastica, apoi sa te intorci la standurile respective. S-a dus vremea cind te opreai la un stand, iti cadeau ochii pe o carte, o cumparai si-ti continuai pelerinajul. E vremea restrictiilor, e vremea calculelor.

Dar gindurile negre mi-au fost risipite de copiii care alergau fericiti de la un stand la altul, cind nu se aflau in coltul vesel, la colorat si la joaca. Ce bine e sa fii copil acum, mi-am spus cu o oarecare tristete pentru copilaria mea de decretel.
Tirgul a fost insa o bucurie nu numai pentru copii, ci pentru noi toti. Si apropo de bucurie, am descoperit cu placere, pe linga terasa de la etaj, si un spatiu Carturesti, unde te puteai retrage ca sa bei un ceai si sa stai de vorba in liniste, pentru ca Tirgul de Carte e si un loc al convivialitatii, al intilnirilor cu prieteni, cu scriitori si colegi. E un spatiu al sporovaielilor, al discutiilor descusute si pitoresti.
Asadar, cladirea de la Romexpo a devenit pentru citeva zile un loc de pelerinaj, un refugiu ispititor, un tarim fabulos al cartii. Si duminica, la ora 17.00, cu mult dupa inchiderea oficiala, cind ne urneam cu greu spre casa, citiva intirziati veneau inca spre Gaudeamus.