OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

I. 1. No Country for Old Men de Joel &Ethan Coen. Western modern, cel mai bun Coen zic eu (cu toate ca Big Lebowski este filmul meu preferat), si cel mai aproape de primul lor film, Blood Simple, ecranizare dupa romanul lui Cormac Mc Carthy, cu Javier Bardem, bad, bad motherfucker.
2.The Edge of Heaven al lui Fatih Akin. Poveste-triptic, departe de Gegen die Wand – complexa, elegiaca, cu poate prea multe coincidente, dar tocmai de aceea titlul german De cealalta parte mi se pare mai potrivit.

3. 4 luni, 3 saptamini si 2 zile al lui Cristian Mungiu. Lazarescu feminin, dar mai dur, mai emotionant, mai tragic. Filmat in tablouri-secventa, pe ecran lat. Cu doua actrite excelente (Ana Maria Marinca, Laura Vasiliu) si un bad guy cum filmul romanesc n-a avut inca, domnul Bebe (Vlad Ivanov).
4. Death Proof – noul Quentin Tarantino. Camp, segmentul din Grindhouse extins. Considerat ca un guilty pleasure, dar asumat. Adica not guilty. O urmarire de masini fabuloasa. Si omagii irezistibile.
5. Le Scafandre et le Papillon de Julian Schnabel. Film de limba franceza al artistului plastic american, despre cartea pe care a scris-o jurnalistul paralizat complet Jean Dominique Bauby, cu ajutorul ochiului sting – singura lui modalitate de comunicare cu lumea exterioara. Tur de forta de regie si imagine (Janusz Kaminski).
II. a. Cazul Nemescu, cel mai neasteptat, inedit si emotionat moment, pentru ca nu ne asteptam sa ia premiu la „Un Certain Regard“, asa cum nici cei din juriu nu se asteptau sa vrea sa-l dea filmului neterminat.
b. Padurea spinzuratilor, finalmente restaurat, cu ajutorul fundatiei lui Scorsese.

III. Memorabil e cum s-a dus buzz-ul despre Mungiu si cum se vindea filmul ca piinea calda. Si dupa fiecare zi crestea. Si presa si teritoriile vindute, acoperite toate. in fine, romanii anul acesta, asteptati ca o certitudine si nu ca o curiozitate exotica. „Daca e romanesc, e bun!“ (aviz CNC). Iar confirmarea finala, pe care o asteptam ca un premiu mare, mare, dar nici atit de imens, ca un balon in forma de inima, parafrazind titlul filmului viitor al lui Mitulescu. Si sa-l vezi pe Mungiu, pupat de Jane Fonda, cu Alain Delon in spate, monser... mina, birjar! Unde? La Hollywood!!! Moment istoric.
IV. Foarte interesant e ca filmul cel mai apreciat de critica, No Country for Old Men de Joel &Ethan Coen, a fost complet ignorat de juriu. Poate pentru ca cei doi au primit pina acum premii la Cannes de trei ori. La fel, nimic despre Zodiac. Care merita, la fel de mult ca filmul lui Schnabel, premiul de regie.
V. Mare dezamagire primirea de care nu s-a bucurat My Blueberry Nights, primul film de limba engleza al lui Wong Kar Wai. Mie mi-a placut tocmai pentru ca nu-mi place atmosfera lui obisnuita si pentru ca se apropie acum de Wenders si de viziunea lui despre America – Norah Jones, draguta, si muzica lui Ry Cooder, excelenta. Acum insa, cind ai pe pasaport un Palme d’Or, ce mai poti comenta?!