OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In ajunul Festivalului International al Filmului Independent Anonimul (14-19 august crt.), i-am rugat pe doi dintre regizorii care reprezinta, dupa data debutului, cei doi versanti ai Noului Val in filmul romanesc – Cristian Mungiu (Occident, 2002) si Catalin Mitulescu (Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, 2006) – sa schiteze inceputuri de raspunsuri la citeva intrebari care i-ar putea interesa si pe ceilalti participanti la intilnirea de la Sfintu Gheorghe – Delta.
1. Credeti ca reformarea institutionala a cinematografiei publice ar fi indicata ca tema pentru colocviul „Generatia asteptata“; sau ati privilegia alta tematica?
2. in cazul cind acceptati, fie si partial, tema reformei institutionale, cum apreciati formularea dintr-un articol din Observator cultural, ca in prezent – pe baza Legii tocmai votate in Parlament – din „cele patru roti la caruta cinematografiei publice, doua sint mafiote (UCIN si UARF) si doua fictive (asociatia producatorilor si cea a distribuitorilor)“, Asociatia Cineastilor (tineri) din Romania (ACRO) fiind „a cincea roata la caruta“?

3. Ultimele sesiuni ale concursurilor de proiecte, ale caror comisii au fost compuse dupa formula 4 uniuni + 1 asociatie, s-au desfasurat pe baza unei grile de notare a scenariilor, cu fixarea pe aceasta baza a unui clasament si declararea drept gata de finantare a proiectelor din fruntea clasamentului. Cum ati defini rezultatele acestui sistem de lucru si care ar fi raspunsurile dvs. la criticile formulate in materie (ca e o grila mecanica, sportiv-scolareasca, utila doar preliminar etc.)?
4. La noua ani de cind activitatile cinematografiei publice sint reglementate prin lege, in ce termeni ati caracteriza indeplinirea celei dintii indatoriri legiferate pentru institutia insasi si reiterate pentru organismul de conducere al CNC-ONC-CNC: „elaborarea strategiei si politicilor sectoriale“? Daca nu-l numiti altfel, cum va ima-ginati depasirea acestui punct mort? Eventuala transformare a ACRO in ACFRO (Asociatia Cineastilor si Filmologilor din Romania) ar fi o sansa in deblocarea reformei?
5. Cum ati vedea o revista saptaminala de informatie si critica filmica, editata de un colegiu autonom al criticilor, in urma unui concurs de proiecte, ca un al n-lea „film“ cofinantat de CNC? (Valerian SAVA)

Cristian MUNGIU: „Nu exista vointa politica pentru reforma din cinematografie“
1. Eu, ca oaspete, astept ca temele discutiei sa fie stabilite de organizatori. In momentul asta, am foarte putine date legate de conceptul „Generatia asteptata“. Am invatat insa ca daca astepti ca asemenea discutii sa schimbe ceva concret, vei fi dezamagit. Prin urmare, desi nu cred ca reforma institutionala a avut loc deja, consider ca e o tema cit se poate de plicticoasa pentru publicul larg si pentru presa care nu percep aceste discutii decit ca pe o cearta intre generatii de cineasti. Eu personal gasesc ca cele mai importante doua probleme legate de cinema in Romania sint altele: pu-blicul roman nu mai e interesat de filmul proiectat la cinematograf decit intr-o masura infima. Si, legat de asta, ar fi bine sa incercam sa aflam daca senzatia noastra ca avem de a face cu o revigorare a filmului romanesc e perceputa ca atare si de spectatori.
2. La modul ideal, noi, ca cineasti, nu ar trebui sa fim reprezentati deloc in structurile CNC si nici sa ne pierdem vremea incercind sa inventam principii de selectie sau prevederi legale. CNC-ul ar trebui sa functioneze ca o institutie. Chestiunea nu ne lasa indiferenti si nu e foarte clar de competenta cui e – insa exista un raport intre cantitatea de timp pe care o investesti intr-o incercare de reformare a unei institutii si rezultatele pe care le obtii.

Lucrurile sint departe de a se fi asezat cum trebuie, insa deocamdata atita s-a putut si a trebuit sa fim multumiti macar pentru acele progrese pe care le aduce noua lege. Nu uitati ca noi sintem cineasti si, la un moment dat, e mai important sa reusim sa facem un film bun in conditiile acestor institutii imperfecte, decit sa alocam ani de zile pentru o reformare care are perspective incerte in momentul de fata, cita vreme nu exista o politica culturala coe-renta in cinematografie si nici vointa de a face o reforma profunda.
3. In mod normal, ar trebui sa existe niste lectori competenti si de bun simt si atunci nu ar fi nevoie de nici o grila. Insa, dupa cum stiti, lipsa oricaror principii comune de apreciere a proiectelor a condus, in cazul unor comisii, la niste rezultate catastrofale, motiv pentru care am considerat ca orice fel de cuantificare, chiar si imperfecta, a unor rezultate anterioare ale cineastilor nu poate fi decit un progres. Abia asteptam o propunere mai coerenta care sa conduca la rezultate mai bune.
4. Cred ca o reforma in cinematografie va fi posibila doar in momentul in care in fruntea ei va veni o personalitate cu o viziune de ansamblu, un om capabil sa gindeasca structuri, fara ambitii personale in domeniu, fara interese materiale, capabil, nu in ultimul rind, sa priveasca cinematografia dintr-o perspectiva culturala mai larga.
5. Noi am fost printre cei care au sustinut necesitatea reunirii criticilor de film din Romania intr-o asociatie independenta, dar, dupa cum stiti, ea nu exista nici astazi. E un reflex nefericit sa asteptati finantarea unei reviste de asemenea tip de la CNC. Dupa cum stiti, CNC-ul a finantat o revista de cinema cu un profil mai generalist, mai accesibil si mai popular si care pina la urma tot a trebuit inchisa. Nu stiu daca o revista saptaminala ar fi potrivita, tinind cont de numarul de premiere din Romania.

Catalin MITULESCU: „cum se aleg comisiile?“
1-2. in afara de a incerca un raspuns la intrebarea: „Cum se aleg comisiile pentru concursurile de proiecte?“, mi se pare ca nimic nu merita discutat in contextul acestui colocviu.
3. 50% din nota comisiei se da pe scénario. Grila aceea complicata se aplica dupa faza de analiza a scenariilor si este doar o forma de a obiectiva o judecata care este oricum subiectiva. Grila creeaza chiar o reactie de orgoliu din partea comisiei, care decide aproape toti cistigatorii in faza de analiza a scenariului. Asta s-a demonstrat la ultimele concursuri. Reactia fata de grila a comisiei, eu o consider justificata. Nu poti sa aduci in instanta niste oameni si pe urma sa incerci sa le controlezi decizia. De asemenea, faptul ca numele regizorului sau al scenaristului este secret in momentul in care se analizeaza scenariul este o mare prostie. Trebuie renuntat la asta. Trebuie sa-i dai comisiei toata puterea si toate informatiile pentru a face o alegere buna. Comisia trebuie aleasa bine si raspunderea ei sporita, nu diminuata prin nu stiu ce grile. Oricum, comisia decide, nu grila. Raspunderea ei trebuie sa fie maxima. Ea trebuie sa fie reprezentativa si onorabila si sa isi asume deciziile. Iar la final sa isi justifice chiar in scris de ce a ales acele proiecte cistigatoare.
4. La aceasta intrebare, sincer, inca nu stiu ce sa raspund.
5. M-as bucura sa existe o revista de cinema si, daca ea ar rezista pe piata, ar fi o reusita a criticii romane de film.