OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In februarie 1916, un grup de artisti entuziasti a dat nastere, in Cabaretul Voltaire din Zürich, Elvetia, unei miscari culturale cunoscute mai apoi in lumea intreaga: Dadaismul. Printre membrii fondatori si conducatori ai miscarii s-au aflat importanti oameni de cultura din Romania, cum ar fi poetul Tristan Tzara si artistul Marcel Iancu.
In februarie 2002, cladirea dezafectata care a adapostit odinioara vestitul cabaret a fost ocupata pasnic de noi entuziasti, dor-nici sa readuca la viata spiritul dadaist. Apoi imobilul a fost achizitionat de un mare concern de asigurari – Rentnanstalt – care intentiona sa construiasca acolo apartamente de lux si eventual o farmacie.

Proiectul neodadaist ar fi fost inmormintat pe vecie daca in toamna lui 2002 nu ar fi luat fiinta in Zürich Comitetul pentru Casa Dada, format din peste 80 de personalitati din diverse domenii. Acesta a publicat in cotidienele elvetiene o scrisoare deschisa adresata concernului Rentnanstalt, aratind, printre altele, ca: „Dadaismul este singura miscare culturala pornita in Zürich si raspindita in intreaga lume. A fost adusa la viata de poeti, oameni de teatru, muzicieni, pictori cum ar fi: Richard Huelsenbeck, Tristan Tzara, Hugo Ball, Emmy Hennings, Marcel Ianco, Hans Arp, Sophie Täuber Arp. Ginditori, contemplatori si emigranti. Cu proclamatia Dada si-au facut cunoscute actiunile, lucrarile, obiectele, dansurile, jocurile, expozitiile si activitatile.
In cea mai mare parte, acestea au avut loc in februarie 1916 in Cabaretul Voltaire, pe Spiegelgasse 1 [...] Asa cum a fost jocul multidimensional al acestei miscari cultu-rale, cu deosebite semnificatii si urmari internationale nascute aici, tot asa Casa-Dada din Spiegelgasse 1 ar trebui sa fie un loc de cultura interdisciplinara.

Nu un spatiu muzeal, ci un loc de intilnire, viu, cu reprezentatii surprinzatoare, prelegeri, expozitii, informatii si cafenea. Acesta este planul... Cind banii si sufletul se pun impreuna toata lumea poate profita. Zürich-ul a mai fost ales drept cel mai modern oras al Europei, acum are sansa sa se profileze si mai bine ca oras al culturii. Un Centru Cultural Dada ar fi atit pentru locuitori, cit si pentru vizitatori o atractie. Proprietarii, meseriasii, sponsorii, orasul, cantonul, locuitorii, oaspetii si toti cei care se afla in Zürich si imprejurimi se vor bucura.“
In februarie 2003, acelasi grup de entuziasti sustinatori ai miscarii Dada a ocupat o cladire a unei fabrici parasite din apropierea Zürich-ului, unde a organizat o serie de manifestari culturale intitulate
„Saptaminile internationale Dada“. In acest fel au sarbatorit un an de la ocuparea cladirii fostului Cabaret Voltaire si au mentinut in actualitate spiritul dadaist, in asteptarea deciziei autoritatilor cu privire la soarta imobilului si a centrului cultural revendicat.

In martie 2003, primarul Zürich-ului, Elmar Laderberger, a declarat la o conferinta de presa ca Centrul Cultural Dada Haus va fi creat. Pentru acest proiect, consiliul orasului s-a angajat sa investeasca, pentru o perioada de cinci ani, 1,19 mi-
lioane franci elvetieni, iar sponsorul principal, Nicolas Hayek, conducatorul faimoasei firme producatoare de ceasuri Swatch, inca 1,5 milioane franci elvetieni. Comentariile presei au fost insa defavorabile. Ele au aratat ca miscarea dadaista a fost prin excelenta nonconformista, dorind sa rupa tipa-rele, formele stabile si conventiile de orice fel. Faptul ca tocmai conducerea orasului si o firma de succes s-au angajat sa sprijine financiar amintirea unei miscari declarate impotriva unor astfel de structuri ar face pe fondatorii miscarii sa se rasuceasca in mormint.

Atit dezbaterile pro si contra, cit si lucrarile de renovare a imobilului au con-tinuat, iar, in septembrie 2004, a fost redeschis Cabaretul Voltaire (www.gugusdada.ch). El adaposteste in prezent, pe doua nivele, dorita institutie culturala. La parter, spatiul principal este rezervat unei retrospective a miscarii Dada. Afise, fotografii, precum si zece monitoare prezinta simultan filme, imagini si personalitati din vremea respectiva.
Unul dintre aceste filme transmite un fragment de interviu luat, in 1984, artistului fondator al dadaismului, Marcel Iancu, la televeziunea elvetiana de limba germana. Cu un accent plin de sarm, artistul povesteste cu verva si placere nedisimulate despre inceputurile miscarii: „Am venit la Zürich pentru ca am vrut sa studiez arta, dar parintii au vrut sa fac arhitectura, asa ca le-am studiat pe amindoua... Curind dupa ce am sosit in oras cu fratele meu, am inceput sa ne cautam de lucru, eu eram pictor, dar nu puteam face bani cu meseria asta, asa ca ne-am hotarit sa cintam in cabarete. Eu cunosteam cintece frantuzesti iar el cinta bine la pian [...] intr-o zi am nimerit in Cabaretul Voltaire condus de regizorul Hugo Ball.

Mi-a spus: «cinta si daca vrei sa pictezi ai peretii la dispozitie [...] acolo i-am intilnit pe Arp si pe Tzara si am petrecut momente stralucitoare, pline de viata [...] Ziua munceam, iar seara organizam intilniri cu muzica si dansuri rusesti, frantuzesti, unguresti sau multe altele, experimentam miscari de eliberare a corpului, poezii absurde, faceam expozitii de arta abstracta [...] citeodata publicul protesta, dar in acelasi timp era atras de participarea la astfel de evenimente neconventionale, totusi nu cred ca a inteles cu adevarat mesajul nostru [...] odata a venit din Viena un grup de studenti la psihologie impreuna cu profesorul C.G. Jung, cred ca voiau sa vada daca nu sintem nebuni... ha, ha, nu ne-au internat [...] Tzara ne facea reclama cu un talent extraordinar, de abia organizam ceva ca alerga pe la toate ziarele sa anunte, asa am ajuns cunoscuti in intreaga lume [...]“
La etaj, in Cabaretul Voltaire de astazi, se afla un bar, o mica biblioteca si o alta sala de expozitie. Ca si in Declaratia de intentii a Comitetului pentru Casa Dada, in programul actual figureaza reprezentatii teatrale, de dans, seri literare, mese rotunde. Unul dintre proiectele de debut a anuntat provocator in luna octombrie: „Va oferim 10.000 de franci elvetieni daca veti da copilului dumneavoastra numele Dada“. Din sapte perechi de viitori parinti, a fost aleasa una, al carei prunc s-a nascut la 6 februarie 2005.

Aceasta data a fost declarata oficial aniversarea redeschiderii institutiei Caba-retului Voltaire. Argumentul hotaritor al juriului care a ales cistigatorul saltaretului nume a fost faptul ca tatal copilului este nigerian, iar in limba lui „dada“ inseamna „print“. Agentia publicitara care a initiat proiectul se numeste „Com&om“, iar cel mai cunoscut proiect al acesteia se numeste „Mocmoc“.
Parasesc cladirea Cabaretului Voltaire din centrul vechi, medieval al Zürichului, inconjurata de stradute inguste, pavate cu piatra care arata si acum aproape la fel ca in 1916. Atmosfera locului respira insa un spirit nonconformist deschis noului si experimentelor culturale. Oare va gazdui Cabaretul Voltaire si oameni de cultura romani??? Da, da.

Zürich