OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dan Lungu
Cheta la flegma.
Editura OuTopos, Colectia „Noua Literatura“, Iasi, 1999, 152 p., f. p.


Sub un titlu „tare“, Dan Lungu stringe proze dintre cele mai diverse, unele scrise in cel mai direct limbaj argotic, altele incluzind meticuloase rinduri traditionale. Dificultatea si savoarea lecturii constau in refacerea unei unitati „primordiale“ a volumului. Scriitorul iesean isi delimiteaza clar domeniul – viata cotidiana postdecembrista –, variind ironic tipurile de scriitura.

O naratiune la persoana intii descrie ideal viata unui adolescent pierdut in lumea cea mai de jos. Limbajul este violent si scena decaderii totale este socanta: „Am intins palmele caus sa fac cheta, ei hiriiau din tot pieptul, se scremeau, trageau vinturi, pina scoteau o flegma strasnica, galben-verzuie, viscoasa si mi-o tufleau, hohotind, in palme.“ In nuvela Ca de fiecare data, un pensionar Don Juan isi cucereste femeile stind in locul lor la coada pentru butelii. Este ales stilul indirect liber pentru o infatisare sobra a intregului ritual: trezirea la doua noaptea, alcatuirea listei pentru buna desfasurare a cozii, lupta cu cei care se baga in fata etc. Linia melodramatica este exploatata din plin in povestirea Buldozeristul pentru care autorul a luat premiul Nemira in 1997). Unui om care a muncit toata viata pe buldozer ii mor pe rind sotia si fiica. Pe aceasta din urma o ingroapa cu buldozerul pentru ca birocratia impiedica desfasurarea normala a inmormintarii.

Viata conjugala nu scapa de ironie in texte precum Proza cu amanuntul si Intimitati. Autorul alcatuieste un scurt inventar al incurcaturilor sentimentale - o soarta cruda are grija sa descompuna „lucrurile mari“ in „lucruri mici“ dezagreabile. Iar lucrurile mici sint chiar lucruri: „Un bilet de tramvai, o picatura de transpiratie, botul unui papuc de casa miriind de sub pat, mirosul de tutun blond, cotorul cartii, simburele de zarzare si becul Phillips zumzaiau in jurul sau ca un roi de albine“.
Dan Lungu isi exerseaza ironia alaturind personajelor-tip (pensionarul, sotul, muncitorul) situatii paradoxale care pot fi gasite in rubrica senzationala a oricarui ziar. Nu intimplator isi incheie cartea cu un articol „rupt“ din „Pagina cititorilor“ a ziarului Monitorul in care un cetatean isi spune pasurile sale incredibile.