OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Anul trecut, la sfirsit de vara, Observator cultural lansa „ciclul“ de suplimente despre Corpul in oglinda (proiect finantat de Centrul National al Dansului Bucuresti). La nici un an de la infiintarea CNDB, evenimentele „locale“ despre care se putea vorbi ori scrie erau razlete, erau intentii mai degraba decit impliniri. Un timp ideal sa ne ocupam cu teorii, interviuri, cronici din cind in cind si constante traduceri.

Spre deosebire de anul trecut, in aceasta toamna ce vom reflecta in aceste suplimente vor fi evenimente (aproape) 100% romanesti, de la Sibiu Dans 2007 la eXplore dance festival, de la modulul de dans din timpul Festivalului National de Teatru la premiere dupa premiere.

Cum se explica brusca explozie, cresterea exponentiala a CNDB si a manifestarilor de dans contemporan romanesc din ultimul an? S-ar putea sa fie datorita faptului ca dansul contemporan e un mediu mai relaxat, ca e o arta foarte mobila, cu deschidere internationala, ca dansatorii si coregrafii romani s-au obisnuit mai degraba cu proiectele transeuropene decit cu publicul romanesc (si e mult mai simplu s-o iei in aceasta ordine decit invers), ca modul de a lucra e mult mai relaxat, ca se tace si se face asa cum in teatru si literatura nu se petrece mai niciodata. Pentru ca, spre deosebire de teatru si literatura, dansul contemporan n-a avut si nu si-a dorit vreodata sa aiba o componenta de mase.

Si pentru ca Centrul National al Dansului Bucuresti e singura institutie culturala din tara asta mare preocupata mai mult de incercare si mai putin de reusita, singura care nu pune asupra artistilor cu care lucreaza presiunea succesului (orice va fi insemnind asta in dansul contemporan, de la lungimea de unda comuna cu cei care administreaza Centrul – doi coregrafi demni de respect si foarte diferiti unul de celalalt – la aprecierea critica). Nu ca valoarea n-ar fi un criteriu, insa ea isi regindeste grila de referinta cu fiecare spectacol, asa cum dansul contemporan romanesc se inventeaza pe el insusi cu fiecare creatie. E treaba celor care scriu despre aceasta arta sa spuna cum se produce aceasta perpetua inventie.

Proiectul „Fata-n fata“
In premiera, Observator cultural va organiza, in octombrie si noiembrie, patru intilniri avind ca invitati oameni cu alte ocupatii de baza decit arta coregrafica, concentrate in jurul raportului pe care dansul il are cu domeniile de cercetare umanista. Si poate ca dezbaterile initiate de noi vor deschide dansul contemporan catre o relatie sincera cu altminteri percepute ca bizare arii de analiza cum sint filozofia si psihanaliza, prin grila carora poate fi decriptat discursul coregrafic si care influenteaza constructia si receptarea spectacolului de dans. Interesul acestor intilniri vine, credem noi, pe de o parte dintr-o abordare interdisciplinara a artelor spectacolului, iar pe de alta, din importanta stabilirii unui contact direct intre profesionisti cu preocupari similare, dar discursuri diferite, si intre obiectul de interes al dansului contemporan si publicul sau, de pe alta pozitie decit cea de spectator fara drept la cuvint.

Despre astfel de lucruri vom scrie lunile acestea in suplimentele de dans ale Observatorului cultural.
Si o veste pentru les connaisseurs: in noiembrie, la Festivalul National de Teatru, vine la Bucuresti (dupa Xavier LeRoy, in 2006, si Jérôme Bel, in primavara asta) dansatoarea si coregrafa portugheza Vera Mantero, cu doua dintre spectacolele care-au facut-o celebra si pe care nimeni nu le-a vazut in Romania – One mysterious Thing, said e.e.cummings (omagiu lui Joséphine Baker) si Perhaps she could dance first… and think afterwards. Si sa ne gindim bine, prima e o piesa din 1996, a doua, din 1991…