OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In urma cu citiva ani, o comisie englezeasca a inspectat o institutie autohtona si, dupa o vreme, a trimis si aici o copie a raportului intocmit in urma vizitei. Raportul avea o structura speciala: fiecare paragraf incepea laudind cite un element din structura institutiei. Dupa cuvintele flatante urma „dar“ si curgeau siroaie de observatii pertinente si mai putin magulitoare. Tot raportul semana cu un banc englezesc.

Dar el evidentia calitatile unui sistem care era compromis de disfunctiile semnalate dupa cite un „dar“. Ochiul din exterior sesiza hibele sistemului cu o acuratete exemplara. Amintesc aceasta intimplare pentru ca rindurile de mai jos se doresc o privire lucida, din exterior, asupra concursului de arhitectura care a avut ca subiect Catedrala Mintuirii Neamului. Si fac acest lucru tocmai pentru ca anumite detalii sa nu ajunga sa compromita o idee atit de generoasa. In primul rind, trebuie aplaudata initiativa de a organiza acest concurs, cu atit mai mult, cu cit conducatorii Bisericii Ortodoxe Romane au acceptat schimbarea amplasamentului Catedralei din Piata Unirii intr-un loc cu mult mai multe calitati.
Dar exista semnale care pot pune sub semnul intrebarii succesul dorit (de toata lumea) al actiunii. Din pacate, mult discutatul proiect de regulament nu mi-a fost accesibil si toate informatiile de care dispun au „rasuflat“ prin diverse canale mai mult sau mai putin credibile. Sper ca toate ingrijorarile pe care le voi exprima sa fie, de fapt, fara obiect.

Se pare ca regulamentul oscileaza intre concurs si licitatie, intre concurs de creatie si confruntare de oferte, nefiind clar daca sint urmarite calitatile arhitecturale ale proiectelor din concurs sau capabilitatea echipelor care le intocmesc. Aceasta impresie mi-a fost stirnita de conditia ca autorul (sau autorii) sa reprezinte (sau sa se asocieze cu) „o firma“ care este „capabila“ sa proiecteze o constructie de gabarit mare. Sint, in acest moment, mamuti „capabili“ sa proiecteze obiecte si mai mari.

Dar acest lucru nu garanteaza calitatile arhitecturale ale lucrarii. Recunosc aici o mentalitate pe care o credeam o simpla amintire urita: cu cit mai multi, cu atit mai culti. Ori, acest concurs trebuie sa gaseasca „ideea“. La sfirsitul concursului trebuie sa vedem o biserica frumoasa. Intilnim la tot pasul concursuri care scot la iveala o idee geniala pe care autorul o va materializa ajutat de altii. Important e sa ai ce materializa, caci „cu cine“ e usor de gasit. Cel mai recent caz este cel al unor tineri arhitecti spanioli care, in urma unui concurs, au livrat o idee excelenta pentru noul port din Yokohama. Japonezii au preluat ideea (care parea imposibila din punct de vedere tehnic) si au construit-o. Pe junii arhitecti spanioli i-au acoperit de multumiri si de bani recunoscindu-le, in acelasi timp, si paternitatea lucrarii.
Apropo! Nu mi se pare ca participarea tinerilor, in concursul nostru, ar fi incurajata. Ba mi se pare ca din contra. Oare nu tocmai tinerii sint cei care se apropie cu drag si onestitate de Biserica? E laudabil faptul ca juriul va fi format din personalitati recunoscute.

Dar recunoscute de cine? Am vazut de multe ori mediocritati care trec drept personalitati „recunoscute“ si carora functiile le tin loc de competenta. Arhitectii valorosi isi respecta prea mult propria munca pentru a se lasa judecati de oameni pe care nu-i respecta. Neincrederea in cei care vor judeca proiectele se va manifesta prin neparticiparea la concurs. Printre motivele slabei participari de la concursul pentru Piata Unirii, atit din punct de vedere cantitativ cit si calitativ, nu este exclus sa se numere si acesta. Exista si riscul ca sa se avinte in concurs doar cei care vineaza o lucrare mare (numai buna de a resuscita o institutie mare) si sa se abtina cei care stiu si pot sa faca o biserica. Regulamentul trebuie sa arate clar ce se doreste: identificarea unui proiectant de „obiecte mari“ sau a unui arhitect capabil sa faca o biserica frumoasa? Sper, din toata inima, ca vom avea o catedrala frumoasa.
Dar acest lucru nu se hotaraste in concurs (sau nu doar in concurs), ci (si) in modul in care se intocmeste regulamentul.

_________
Dr. arh. Florin Biciusca este conferentiar la UAUIM si raspunde, impreuna cu Augustin Ioan, de programul de master Antropologia locuintei si a spatiului sacru. A publicat lucrarea Centrul lumii locuite, Editura Paideia, Colectia „Spatii Imaginate“, Bucuresti, 2000.