OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In perioada 24-26 noiembrie, Centrul International pentru Arta Contemporana (CIAC) organizeaza la Studioul SPACE un colocviu international intitulat Café Europa in Bucharest. Colocviul este organizat in colaborare cu Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Romania – ASPRO, Sectia romana a Asociatiei Internationale a Criticilor de Arta – AICA si Fundatia META. El face parte din programul SPACE al CIAC, sustinut financiar de programul euroart – Fondul Cultural European finantat de Uniunea Europeana si de Arts &Culture Network Program prin Fundatia pentru o Societate Deschisa/Fundatia Concept Bucuresti.

Tema colocviului, care se va tine in limba engleza, este Flavour of Postmodernism in Eastern Europe. Vor participa scriitori din regiune – Kryzsytof Czyzewski, Mileta Prodanovic, Antonje Zalica, Magda Carneci, Gheorghe Craciun, Carmen Musat, Ion Bogdan Lefter, Liviana Dan. Alaturi de ei, vor fi prezenti scriitori invitati din Statele Unite si Europa occidentala – David Antin, Christopher Merrill, Chris Keulemans, Peter Jukes. In afara dezbaterilor colocviului, care vor avea loc in diminetile de 24, 25 si 26 noiembrie, scriitorii participanti vor putea fi audiati in cadrul unei seri de lectura din operele proprii la Muzeul Literaturii Romane (vineri 24 noiembrie, ora 18), in cadrul Tirgului de carte GAUDEAMUS (simbata 25 noiembrie, ora 16) si la o adevarata cafenea literara, insotita de un moment teatral surpriza, ce se va tine la Studioul SPACE de la CIAC, simbata 25 noiembrie, ora 18.
Café Europa este o formula mai aparte de cenaclu literar itinerant, prin care scriitori din citeva tari central-est-europene se intilnesc in diferite orase si dezbat public idei culturale sau citesc din operele proprii, impreuna cu invitati din orasele respective si din alte tari ale continentului sau de peste ocean. Pina acum, Café Europa a avut intilniri la Cracovia, Stockholm, Poznan, Amsterdam, Ljubljana. E rindul Bucurestiului sa devina gazda acestui tip inedit de prestatie culturala. Printre invitatii speciali de la Bucuresti se numara si americanul David ANTIN, cunoscut poet si teoretician al literaturii.


Poet, translator si critic de arta nascut la 1 februarie 1932, David Antin a absolvit City College of New York (B.A., 1955) si New York University (M.A., 1966). A fost director al Institutului de Arta Contemporana din Boston (1967), iar din 1968 preda cursuri de arte vizuale la University of California din San Diego.
Antin si-a improvizat poemele „vorbite“ in public, inregistrindu-si singur aceste momente. Considerind rezultatele ca „notatii adaptate“, a facut apoi din ele selectii pentru tipar. Printre volumele sale de poezie se numara Definitions (1967), Code of Flag Behavior (1968), After the War (A Long Novel with Few Words) (1973), Talking at the Boundaries (1976) si Tuning (1984). In volumul aparut in 1991, Selected Poems: 1963-1973, Antin a antologat fragmente din trei carti anterioare, Definitions, Autobiography si Code of Flag Behavior, alaturi de bucati din Meditations, Talking at the Boundaries si din „lungul roman in putine cuvinte“ After the War. In 1993, a fost publicat si What It Means to Be Avant-Garde.
Totodata, Antin a tradus mai multe texte din limba germana, printre care un volum de Martin Buber.

A scrie despre David Antin inseamna a-l reduce mai mult decit pe alti autori la bidimensionalitatea ceruta de conventia textual-grafica. Aceasta pentru ca el si-a cistigat faima prin poemele sale „vorbite“, fabule improvizatorii ebulitive despre societatea contemporana, in care foloseste un intreg instrumentar retoric si prozodic.
In Statele Unite, traditia lecturilor publice este incetatenita de mult, din secolul trecut, cind Mark Twain, de pilda, facea deliciul ascultatorilor cu improvizatiile pornind de la propria sa literatura. Robert Frost a ramas bardul national in secolul XX si pentru ca a intrat in memoria colectiva cu numeroasele lui recitaluri publice, dintre care celebru a fost cel de la investirea presedintelui Kennedy. Un discurs are darul de a gratifica persoana scriitorului prin reactia imediata a publicului, pe care altfel nu poate decit sa-l aproximeze din spatele paginilor pe care le scrie. Este un mod de a scurtcircuita relatia cronotopica dintre autor si cititori, precum si de a apropria spatiul public pentru scopuri culturale si implicit educative. La ora actuala, poetii americani citesc la manifestari festive sau comemorative, recita poezie protestatara slam asa cum o fac invitatii la Nuyorican Poets Café din New York sau isi interpreteaza individual poemele, precum David Antin. In cadrul acestei cautari a autenticitatii experientei artistice, contextul originar ca sursa de sens este inlocuit de varietatea potentialelor situatii de vorbire in public in care originalul poate renaste.

Stralucitoare sau lipsite de emotie, originale sau banale, scrierile de tinerete ale lui Antin prefateaza proiectele sale de data mai recenta, antologate in volume ca Talking at the Boundaries si Tuning. Modul sau poetic necanonic, care face adesea apologia artei primitive, foloseste asumat clisee si un limbaj informal. „Resping ideea unui limbaj sacru“, a spus Antin cindva. „Pentru mine, poezia este un act mental, nu o creatie care devine subiectul unui cult specializat“. Publicata mai intii in Talking (1972), vorbirea sa improvizatorie, acea logopoeia de care vorbea Ezra Pound, se desfasoara pe o intreaga gama de versuri autobiografice sau fictionale, de inspiratie taoista si budista ori filtrate prin filozofia limbajului a lui Wittgenstein.

Intr-o maniera dinamica apropiata de cea compozitionala abordata de John Cage sau Steven Reich, poemele lui Antin sint niste compuneri aleatorii care folosesc o varietate de procedee artistice pe baza unei singure idei indispensabile. Totul pare a se invirti in jurul problematicii comunicarii si intelegerii. Dupa cum afirma Marjorie Perloff, din punctul de vedere al lui Antin ideile si lucrurile nu pot exista intr-o convergenta care sa ignore o problema umana esentiala si anume, cum se poate ajunge la o „cunoastere comuna“, altfel spus, cum ne putem acorda la aceleasi ritmuri si alternante. La fel ca in experimentele modernistei Gertrude Stein, repetitivitatea muzicala a discursului lui Antin este dublata de inovatii grafice, de pauze de respiratie poetica si de intersectii de tacere simetrice, vizualizabile prin intermediul spatiilor ramase goale pe pagina.
In ansamblu, poemele lui David Antin sint fragmente ale unui discurs dintr-un tarim numai al poeziei, acum pierdut, dar mereu imaginabil.


Si probabil ca habar n-aveti despre ce am
sa vorbesc ceea ce imi da o oarecare libertate in materie de asteptari
asa cum v-a dat si voua…. Pentru ca este o parte a generozitatii mele
si a auto-indulgentei mele simultan… tot ce voi lua de la mine
voi permite celorlalti ceea ce nu poate fi decit corect
deci am dat
un titlu acestui fragment cu mult inainte de a veni aici si daca
titlul pe care l-am dat nu intentiona sa va ofere o imagine foarte precisa
a ceea ce am de gind sa fac si daca ma vedeti jucindu-ma
cu acest casetofon se intimpla mai ales pentru ca nu am o idee
clara despre ce am sa spun desi stiu destul de bine
terenul pe care am de gind sa avansez si
singurul mod prin care voi afla daca a avut rost sa o fac
sau nu este cind voi auzi ce a iesit adica felul meu de a
intra singur in capcana in loc sa ma pregatesc din start cu un set precis
de vorbe a fost ca m-am simtit am scris
lucruri inainte de acesta in vacuumul natural care este
sertarul artificial ermetic in care literatura se afla de ceva timp incoace

(din volumul Tuning, 1977)