OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vicente Italo Feola e una din multele dovezi ca pe italieni ii strica anturajul (Italia). Scosi din mediu, in America de Sud, devin perfect naturali. Vezi si Di Stefano – idolul lui Cruyff, Enzo Francescoli – idolul lui Zidane, Rivelino – idolul lui Ronaldinho. Ca orice italian liber, Feola era un om de bun-simt: cultiva geniul. in 1958, ajunsese Selectioner in tara lui: Brazilia. Exista ideea ca fotbalul brazilian inseamna doar glezna si instinct. Gresit. in toate momentele lui de glorie, e arta si stiinta.
O abordare perfect rationala, bazata pe axioma ca sentimentul cel mai rational e dragostea. Feola iubea desigur fotbalul-arta, nu fotbalul-rezultat.

- Garrincha bea de stingea, era maratonist sexual si geniu
in vara lui ’58, Vicente Feola privea ingindurat peste fiordurile Suediei. in 1950, jucatorii brazilieni fusesera acuzati de lipsa de patriotism. in ’54, sarisera in extrema cealalta: cintau Imnul si-n somn. Esuasera, penibil, in violenta de la Berna. in ’58, solutia aleasa a fost: spectacol + organizare. in campania din ’58, Brazilia a fost prima nationala care a avut medic, dentist si psiholog. Plan de alimentatie. Program minutios de pregatire fizica. Adversari studiati in detaliu, cu un an inainte. Plus noul sistem 4-2-4. Feola hotara, dar nu dupa modelul european al Stapinului Unic. Era flancat de o „comisie tehnica“: secundul, reprezentantul Federatiei, medicul echipei. Culmea e ca a mers – nu si-au scos ochii.

Lotul era foarte puternic, insa lipsea extrema dreapta Julino, omul-cheie din ’54. Plecase in Italia pe o caruta de bani si renuntase la Nationala. Dar Feola avea ceva mult mai bun: extrema-dreapta de la Botafogo, Mane Garrincha, 24 de ani. Si un pusti de 17 ani de la Santos: Pele. intrebarea era cum sa-i titularizeze? in special pe Garrincha. Exemplu edificator: intr-un meci de pregatire cu Fiorentina (unde era Julino), Garrincha dribleaza trei fundasi si portarul. Apoi il asteapta pe primul fundas, revenit in tromba. O fenta si omul se pupa cu stilpul portii. Mane (Garrincha) intra cu mingea in poarta, o salta sub brat si pleaca multumit spre centru.

Tribunele izbucnesc in urale. Bellini, capitanul Braziliei, izbucneste si el, impreuna cu Didi, Nilton Santos si restul: „Baaa, vine Campionatul Mondial, f... mama ei de viata!“. Mane nu mai intelege nimic: era un amical! Doar nu credeau ca ar face la fel in meci oficial? Ba, tocmai ca erau convinsi.
Mai toate geniile au, cum se zice, „bagaj“. Garrincha bea de stingea si era maratonist sexual. Se nascuse intr-o familie de indieni de pe Amazon, ajunsi muncitori la o fabrica englezeasca de textile, intr-un sat de linga Rio. Odata cu laptele, pruncii sugeau si niste rachiu (mamicile din trib observasera ca, dupa un pic de alcool, copilasii dorm ca ingerii). Cit priveste practicile sexuale tribale, ele includeau orice se poate imagina si ceva pe deasupra. A fost poreclit Garrincha (Pitulice) fiindca in copilarie se distra omorind pitulici cu pietre. Lucrul socant e altul: se nascuse semi-infirm, cu picioarele strimbe la genunchi. Parca erau batute de vint, spre stinga. Usor de indreptat dupa nastere, dac-ar fi avut cine.

Garrincha nu s-a considerat handicapat, n-a blestemat viata, nu si-a plins de mila. A trait. Si a jucat fotbal. Era de-o veselie debordanta, glumea tot timpul. intr-un stil mai particular insa. Ca atare, multi au considerat ca, in cazul lui, „oligo“ si „intelect“ sint cuvinte inseparabile. Din toate probele contrarii, una imi pare emblematica. La sedintele tehnice de la Nationala, Mane citea de regula benzi desenate. Odata, l-a ascultat atent pe Selectioner dezvaluind planurile tactice ale adversarilor, schema dupa schema. La final, Garrincha: „Bre, minunat. Da’ ei stiu ca trebuie sa joace taman asa? Ca, altfel, te-ai obosit degeaba“.
Suna incredibil, dar in ’58 Brazilia risca sa fie eliminata in grupe! Planul era: victorie in primele doua meciuri, ca ultimul sa nu devina decisiv. Spaima era ca moralul echipei se va prabusi, conform traditiei. Au inceput bine: 3-0 cu Austria. in meciul urmator: 0-0 cu Anglia! De ce ti-e frica nu scapi. Feola ar fi preferat, evident, sa nu se ajunga acolo. Dar, intr-un fel, i-a convenit.

- „Cel mai profesionist amator din fotbal“
Chipurile, o delegatie a „greilor“ echipei a cerut conducerii sa intre Pele si Garrincha. E o legenda, brazilienii sint prea disciplinati ca sa faca asa ceva. Discutia s-a purtat in „comisia tehnica“, iar decizia a fost unanima. Cu spatele la zid, nu mai e loc de ezitari. Planul tactic? Feola: „Didi, prima pasa e la Garrincha. Ai inteles?“. Atit. Adversar: o mare favorita la titlu. Iar n-o sa credeti: URSS. Ca si azi, presa occidentala inghitea nemestecate tot felul de bazaconii, excretate apoi direct pe prima pagina. in ’58, Sovieticii reprezentau „Fotbalul Stiintific“. Logic, doar lansau sateliti. Si-apoi, in comunism, totul era stiintific. Se stia din surse sigure ca Turneul Olimpic de fotbal il cistigasera cu planuri intocmite de „creiere electronice“! Pe scurt, erau invincibili. Si il aveau pe Lev Iasin in poarta.

De doua ori invincibili! Brazilienii tremurau ca varga. Noroc ca pe 15.06.1958 „creierele electronice“ au fost izbite de cel mai perfect „creier de fotbal“ (cum zice marele cronicar Brian Glanville). Dupa ce Didi executa prima pasa – cu destinatia stabilita – fotbalul se schimba. in trei minute. Ce-a facut Garrincha?
in esenta, a dat fotbalului ritmul si geometria vietii – care sint variabile. Mane ii denumea generic pe toti fundasii „Joao“ (Ion). Pentru ca nici unul, oricine ar fi fost, nu-l putea anihila. Nu era aroganta, era purul adevar. Dupa ce primeste pasa, Garrincha il pune in fund, de patru ori la rind, pe Joao 1. Dansul imposibil ii prinde in virtej pe Joao 2 si 3. Cind Mane tisneste spre careu, toti trei sint pe jos. Joao 2 in patru labe. Sut – bara! Out. Stadionul e in picioare, se ride in hohote! Brazilia recupereaza balonul, pasa la Garrincha. Joao 2 din nou pe jos. Mingea circula apoi sincopat pe traseul Didi, Pele, Vava, Didi, Garrincha – Pele. Sut – iar bara! Lev Iasin e leoarca.

De-abia trecuse un minut! in urmatoarele doua, cu Garrincha la pupitru, halucinant, brazilienii demoleaza reduta sovietica si Vava inscrie, exact dupa trei minute. Ca scorul final n-a fost decit 2-0 e aproape exclusiv meritul lui Iasin. Gratie lui Garrincha, in doar trei minute, Brazilia scapase definitiv de complexe, iar Pele putea sa iasa la rampa. Gasisera, in sfirsit, Geniul Ordonator. Involuntar? Asa s-a spus. E drept, uneori dribla mult, secole. Dar avea un scop clar. Stingea sau atita jocul exact cind trebuia. Deplasa si vintura cite o jumatate din echipa adversa. Exista o secventa de comedie muta: Garrincha urmarit in zigzag de vreo patru-cinci rusi, ca Stan si Bran de vardisti. La scurt timp dupa aceea, s-a inscris al doilea gol.
in finala cu Suedia, primele doua goluri le-a marcat Vava, din pasele lui Garrincha. Cu Pele si Garrincha in echipa, Brazilia n-a pierdut nici un meci (in decurs de opt ani). in ’62, Pele s-a accidentat. „Doar“ cu Garrincha, Brazilia a redevenit campioana. Mane a jucat pe tot terenul si a marcat si 4 goluri: cu stingul, cu dreptul si doua cu capul. ii promisese Cupa Lumii iubitei lui, cintareata Elza Soares. I-a adus-o. in toate fazele de antologie reusite de Brazilia, il simti mereu pe Garrincha. I s-a spus „cel mai profesionist amator din fotbal“. Si bine i s-a spus. in fotbal, l-a interesat doar fotbalul. „Fara el, nu ajungeam de trei ori Campion Mondial“, a marturisit Pele.

- „Problema germana“
Ulrich Hesse-Lichtenberger, intr-o minunata istorie a fotbalului din tara lui Goethe, rezuma Problema asa: „Germania a avut mereu dezavantajul de-a fi locuita de germani“. ii convine, el e de-al locului. Noua ne trebuie mai multe date. Fotbalul german s-a nascut aparent in 1874, din prima minge comandata in Anglia de un profesor de gimnaziu. Nu cumparase si regulamentul jocului, asa ca o vreme s-a practicat un fotbal mai simplu, fara reguli. Lucrurile s-au limpezit, dar au aparut noi obstacole. in principal, doua: gimnastica si oile. Pina la fotbal, in Germania sportul national era gimnastica. Scopul ei fusese definit intr-un document din 1793: crearea „Omului Perfect“. Dupa socul tectonic produs de Napoleon, societatea germana – sub indrumarea armatei – a imbratisat gimnastica. Minti sanatoase in trupuri sanatoase, gata sa infrunte viata si, deh, gata de razboi. in piete, pe pajisti, numai gimnasti. Aparitia fotbalului n-a trecut neobservata. „Boala englezeasca“ – au diagnosticat cu precizie gimnastii. Profesorul si gimnastul Carl Planck: „Privim acest sport anal din Anglia drept absurd, urit si pervers“.

Un alt pedagog compara mingea cu un ciine turbat. Altcineva critica „pozitia cocirjata in care fug fotbalistii“. Cu spinarea dreapta si genunchii la piept, in pas gimnastic – asa se fuge dupa minge! Ca „lepre si tradatori“ ce practicau o „perversiune“ straina, fotbalistii nu erau primiti la joaca pe terenurile gimnastilor. Care foloseau cam tot ce se putea folosi. O exceptie: pasunile. Dar aici trebuiau sa pasca oile! Cum se incingea jocul, veneau ciobanii cu ordin de evacuare de la primarie. Asa ca fotbalistii strabateau orasele in toate sensurile, cautind pasuni libere la periferii. in spinari aveau echipamentul: stilpii portilor, barele transversale, plasele, fanioanele de centru si de colt, varul pentru marcaje. in citeva orase, oile au oprit complet fotbalul. Mai era iarba de linga cimitire, dar meciurile erau intrerupte de inmormintari. Raminea o speranta: platourile de instructie militara. Au fost primiti, dar nu cu entuziasm. Asta pina in 1905, cind Printul Mostenitor Wilhelm a tinut sa asiste la Berlin la partida dintre niste localnici si niste englezi. I-a placut, a oferit o cupa cistigatorilor – berlinezii, normal.

Fotbalul fusese acceptat. intre timp, se infiintase Federatia si Campionatul, desfasurat ca o Cupa, rodul eforturilor entuziaste ale unui tinar berlinez pe nume Walther Bensemann. Care era anglofil si evreu. A infiintat si prima revista de fotbal din Gemania: kicker. in anii ’30 a trebuit, evident, sa fuga in Elvetia. La prima editie a Campionatului-Cupa, FV Karlsruhe, cea mai buna echipa a momentului, s-a dus sa ia trenul. Aveau de jucat, pe teren neutru, un meci decisiv cu echipa germanilor din Praga. Pe peron, vine o telegrama: „Meciul aminat. Urmeaza detalii“. Se intorc acasa. Pierd meciul prin neprezentare. Nu s-a aflat niciodata cine a trimis telegrama. Echipa din Praga era a presedintelui tinerei Federatii Germane de Fotbal.

- Poarta sau natarau?
Primul Razboi Mondial. Fotbalistii mor pe front. Ramin juniorii. Campionatul e inlocuit temporar de „Cupa de Fier“. Dupa razboi, se introduce ziua de lucru de opt ore si, astfel, fotbalul german face cunostinta cu proletariatul. Se joaca intens, cu tot mai multa pasiune. in finala campionatului din 1922, dupa 90 de minute, Nuremberg si Hamburg sint la egalitate: 2-2. Urmeaza prelungiri. Mai multi jucatori sint luati cu targa. Un fundas pierde succesiv cinci masele. Nimeni nu vrea sa renunte. Meciul e intrerupt dupa 3 ore si 10 minute, dintr-un singur motiv – arbitrul nu mai putea sa miste.
Cu citiva ani inainte, Schalke fusese scoasa temporar din campionat, pentru profesionism. Jucatorii primeau bani (asa era pe valea Ruhr-ului, zona muncitoreasca). Restul echipelor ziceau ca sint de amatori. Asa era nobil. Sport curat. Ideal neintinat. Presa scrie ironic ca multi ticalosi de profesionisti austrieci si unguri visau sa fie amatori germani. Evident ca toate cluburile isi plateau jucatorii. Ideea de baza: nu conteaza ca incalci legea, conteaza sa nu fii prins. Ca sa te dai in continuare nobil si neintinat. Primul Campionat care nu e Cupa se infiinteaza in 1963.

Profesionismul adevarat, cu salarii platite pe fata si fara plafonari, e introdus de-abia in 1972, dupa un imens scandal in care presedintele clubului Kickers Offenbach da in git o gramada de fotbalisti si de cluburi care vindeau si cumparau meciuri. Cu telefoane inregistrate, cu tot. Evident, omul care a dezvaluit coruptia a fost pedepsit primul: supendat pe viata din fotbal, pentru tentativa de mituire. Interesant? La lucrurile importante nici n-am ajuns. Rabdare pina saptamina viitoare. A, sa nu uit: in germana, gol se spune „Tor“. Care inseamna poarta. Si mai inseamna si natarau. Imagine: virful de atac german marcheaza pe linga portar. Si striga: „Tooor“. Ce spune? Poarta sau natarau? Si la cine se refera?