OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In anii ’30, soc in fotbalul german: o echipa care joaca fotbal. Un antrenor austriac venise la Schalke 04 cu stilul „Scolii Dunarene“ (Viena, Praga, Budapesta): pase scurte, combinatii, dribling. Arta. Modelul local era altul: pase lungi, geamat de tibie. Victorie, cu orice pret. Adica razboi. Dar Schalke demonstreaza ca arta e mai de succes si pe tabela, si in tribune! Ocazie unica: Germania putea fi Brazilia Europei, daca Nationala prelua „Stilul Schalke“ (zis „Morisca“). Ocazie ratata. in ’33 vine la putere Partidul National-Socialist al Muncitorilor Germani, starring Adolf Hitler. Fotbalistii devin „soldati politici“. Selectionerul Otto Nerz merge in Italia, la Mondialul din ’34, cu razboinici. Obtine numai locul 3, dar vede cum Italia triumfa molestind Scoala Dunareana.

Mai vede ceva: fondarea unui Club select. Azi, opera lui e vasta: toate Mondialele la care principiul „cel mai bun cistiga“ a fost usor modificat: „cistiga cine trebuie“. E un pacat capital, de unde porecla de „Clubul Pacatosilor“. Au inceput modest: in ’34, Mussolini cumpara niste arbitri, care gireaza demolarea „artistilor“ (pina in 1970 nu s-a permis inlocuirea jucatorilor accidentati). Vorbeam insa de national-socialism. Sepp Herberger preia Nationala in ’36. Vrea sa duca „Morisca“ la Mondialul din ’38. Führer-ul comaseaza echipele Germaniei si Austriei. Se alege praful.
in perioada ’39-’42, debuteaza, in meciuri cu Romania, artistii Helmut Schön si Fritz Walter. Schön va fi secundul si urmasul lui Herberger. Walter – „generalul“ din teren. Sepp Herberger: el ne-a spus primul ca „mingea e rotunda“, iar „meciul tine 90 de minute“. in ’54, Ungaria era, categoric, cea mai buna echipa din lume, neinvinsa de patru ani. Scoala Dunareana supravietuia, sub comunism. Herberger avea de ales: arta sau razboi? Prefera sa nu riste. „Clubul Pacatosilor“ era gata de noi primiri. Va invit la un film.

- Fussball macht frei (super-productie)
Actul 1. Un judet dintr-o tara isi declara independenta si e primit in FIFA. La calificarile pentru Elvetia ’54, cade in grupa cu Norvegia si (destin!) cu Tara-Mama. Judetul ia Norvegiei 3 puncte din 4 si pierde ambele meciuri cu Mama lui. Mama se califica. Judetul: Landul Saar. Antrenor: Helmut Schön. Mama: RFG.
Actul 2. FIFA nu asteapta incheierea calificarilor si trage la sorti grupele Mondialului. Doi capi de serie pe grupa. Printre ei, Spania, care mai are un meci de baraj cu Turcia. Chiar inaintea partidei, un cetatean scoate o legitimatie FIFA si il anunta pe Ladislau Kubala (Spania) ca e suspendat, caci mai jucase pentru Ungaria si Cehoslovacia. Fara Kubala (echivalentul lui Di Stefano la Barcelona), Spania face egal si pierde calificarea. Prin tragere la sorti! A doua zi, FIFA spune ca nu stie cine e omul cu legitimatia, iar Kubala nu era suspendat. Turcia ajunge cap de serie in grupa a 2-a alaturi de Ungaria. Completeaza grupa Coreea de Sud si, da, RFG. Potrivit regulamentului, capii de serie nu se intilnesc intre ei. La egalitate de puncte, se joaca baraj. Pronostic: Ungaria bate tot. Turcia – doar pe coreeni. RFG se califica batind Turcia si, inca o data, Turcia, la baraj. Apoi prinde un culoar mult mai usor decit Ungaria. Pronosticul e corect. Autor: Sepp Herberger.
Actul 3. Grupe. in meciul cu Ungaria, RFG vine cu echipa a doua si pierde cu 8-3. Liebrich il accidenteaza, din a treia incercare, pe cel mai bun jucator european, Ferenc Puskas. Parintii lui Puskas erau germani, cu numele maghiarizat sub Horty. Liebrich scapa fara avertisment. Arbitru: Bill Ling (Anglia). Sferturi, semifinale. Fara Puskas, Ungaria trece de Brazilia si Uruguay (detinatoarea titlului), RFG trece de Iugoslavia si Austria. Finala de la Berna: Ungaria e aroganta si superficiala. Intra Puskas nerefacut, are 2-0 in minutul 8 si crede ca e campioana. RFG cistiga eroic cu 3-2. Arbitru: tot Bill Ling (Anglia). Epilog. „Miracolul de la Berna“ provoaca un entuziasm gigantic in Germania de Vest. „Sintem iar Cineva“ e sentimentul exprimat unanim. Multa vreme, vest-germanii spun ca RFG nu e „Republica de la Bonn“, ci „Republica de la Berna“. Tara renaste, isi recapata increderea si coeziunea. incepe „miracolul econo-mic“. Foarte util, in context.

- Scene taiate la montaj
Germania egaleaza dupa ce portarul Grosici e faultat clar. Arbitrul e la patru metri. Chiar la final, Puskas e lansat in adincime si face 3-3. Ungurii se imbratiseaza. Trece aproape un minut pina cind arbitrul Bill Ling (Anglia) anuleaza golul: ofsaid. Pe film nu se vede ofsaid.
Salt inapoi. in noiembrie ’53, Ungaria e invitata pe Wembley. Presa engleza: „Sintem neinvinsi pe teren propriu din 1066“ (Cucerirea normanda). Invincibilitatea engleza e spulberata de Puskas&o cu 6-3, printr-o epocala lectie de fotbal-arta. in retur, pe Nepstadion: 7-1. Stalinistii de la Budapesta: „Echipa de Aur demonstreaza superioritatea comunismului in orice domeniu“. Grosici: „Regimul era tare mindru de noi. Sentimentul nu era reciproc“. Propaganda Rosie da roade: multi occidentali identifica Echipa de Aur cu comunismul. Deloc util, in context. Dupa finala pierduta in Elvetia, Grosici e acuzat de spionaj si anchetat un an de Securitate. in revolta anticomunista din ’56, greul luptelor cu rusii il duc fanii echipelor de fotbal, in special Ferencvaros. Aproape toate vedetele Echipei de Aur ramin in Occident. La cererea Budapestei, FIFA le ridica dreptul de joc. „Scoala Dunareana“ dispare din fotbal.
in ’54, „Clubul“ isi desavirsise stilul: sistem de calificare deschis manipularii. Trageri la sorti „norocoase“. Demolarea jucatorilor-cheie. Arbitri care accepta violenta si viciaza meciuri decisive. Rezultate care slujesc marilor interese – din fotbal si din politica. Scenarita?

- La FIFA e mobile
Suedia ’58. Brazilia asimileaza magistral mostenirea „Scolii Dunarene“ si cistiga. Deruta. Chile ’62. Aparari-beton, violenta exemplara. Retinem „Batalia de la Santiago“: Chile-Italia. Desi toata lumea loveste, numai italienii sint eliminati. Normal, sint europeni. Leonel Sanchez ii sparge nasul capitanului Italiei, sub ochii arbitrului. Ramine in teren. Arbitru: Ken Aston (Anglia). Brazilia devine dubla campioana si confirma superioritatea Artei. Panica. Ken Aston e promovat de FIFA (presedinte: Sir Stanley Rous) in Comisia de arbitraj si raspunde de urmatoarele trei turnee finale. Anglia ’66. Brazilia nu iese din grupa. Victorie cu Bulgaria, dar Pele e brutalizat tot meciul. Fara el, Brazilia pierde cu Ungaria. E accidentat si Garrincha. Pele reintra in jocul decisiv, cu Portugalia. E macelarit. Iese din teren intr-un picior si renunta la Nationala: „Nu vreau sa ajung infirm“. Au arbitrat Brazilia domnii Tschenscher (RFG), Dagnall (Anglia) si McCabe (Anglia). Ca Anglia cistiga finala cu RFG e doar o statistica. Mexic ’70. Pele revine si duce la triumf cea mai splendida echipa din istorie. Brazilia e tripla campioana. RFG ’74. RFG pateste inimaginabilul: pierde meciul din grupa cu RDG. Cataclism. Dar infringerea scuteste RFG de culoarul Brazilia-Olanda! in finala, Olanda marcheaza in minutul 1, din penalty (fault la Cruyff). RFG egaleaza tot din penalty (obtinut de Hölzenbein). Gerd Müller inscrie golul victoriei. Peste 30 de ani, la un banchet, Beckenbauer catre Hölzenbein (fosti rivali in campionat): „Tii minte cind mi-ai furat un meci cu un plonjon in careu? Te-am iertat dupa plonjonul cu Olanda“. Arbitru: John Taylor (Anglia).

- The beat goes on!
Argentina ’78. Context: Junta bezmetica. Se introduc grupe semifinale. Ca sa iasa prima, Argentina are nevoie de 4-0 in ultimul meci, cu Peru. Brazilia isi incheiase jocurile. Generalul Videla merge inaintea partidei in vestiarul Nationalei peruane. Argentina depaseste planul: 6-0! Brazilia rateaza finala. FIFA descopera ca meciurile din grupe ar trebui jucate simultan. in finala, Argentina bate Olanda.

Peru primeste din Argentina 35.000 de tone de griu, ajutor umanitar. Mexic ’86. Mina lui Maradona elimina Anglia. S-a vazut de pe orbita, numai arbitrul Bennaceur (Tunisia) n-a vazut. FIFA constata ca si arbitrii ne-europeni dau randament. Context: victoria britanica din Malvine nu daduse bine in America Latina. Iar dupa dezastrul de pe Heysel, englezii erau ciumatii fotbalului. Se discutase daca Anglia sa fie primita in Mexic. in finala, Argentina bate RFG. Italia ’90. in finala, RFG bate Argentina. Din 11 metri. il obtine Vöeller, din plonjon. Lui Maradona i se refuza un penalty. Arbitru: mexicanul Codesal (cu socrul in conducerea FIFA). Context: Unificarea Germaniei. Antrenorul Beckenbauer: „Cu fratii nostri din Est, vom fi invincibili“. Germania mai prinde o finala peste 12 ani. Coreea de Sud/Japonia 2002. in sferturi, cu SUA, germanul Frings face hent pe linia portii. Nesanctionat. Germania cistiga cu 1-0 si in semifinale intilneste Coreea de Sud, care eliminase Italia si Spania, prin gafe grotesti ale arbitrilor Moreno (Ecuador) si Ghandour (Egipt). Germania cistiga cu 1-0. Pierde finala cu Brazilia: 0-2. Context: Germania n-avea echipa, dar primise organizarea Mondialului din 2006 si s-a mobilizat. La Congresul FIFA din 2000, Germania batuse cu un singur vot Africa de Sud (favorita liderului FIFA, Sepp Blatter!!!). Delegatul Oceaniei s-a abtinut. A explicat ca ambele tabere au vrut sa-l mituiasca. Pledoaria lui Beckenbauer la Congres: in ciuda unifiarii, Germania ramine divizata; gazduirea Mondialului ar da tarii un tel comun. Selectionerul Jürgen Klinsmann, acum citeva luni: „Fanii vor un singur lucru: Cupa! Avem potential. Putem face la fel ca Grecia la Euro 2004“.

- Doamne fereste!
Clubul Pacatosilor, Problema Germana. Sa intregim tabloul. Spania ’82, semifinala RFG-Franta. Portarul Schumacher reuseste aproape sa-l decapiteze pe Battiston. Idiotii cu Bani au fost semnalati initial prin Italia. Eh, saminta se raspindise. Devenisera Specia Dominanta – din culise pina pe gazon. Sint idioti pentru ca nu inteleg fotbalul. Cred ca e o marfa si vor maximizarea profitului. „Fanii asteapta victorii? Atunci asta le vindem.“ Doar victoria conteaza! Chiar si prin crima. Dupa triumful lui Schumacher, stadioanele germane au inceput sa se goleasca. Nici acum nu sint pline-ochi. De cite ori fotbalul a cazut in abis, l-au reanimat brazilienii, Pastratorii Artei. Publicul asta vrea sa vada. in mai toate tarile, oamenii isi aleg Brazilia ca a doua echipa, dupa Nationala proprie. Din pacate, miracolul e in pericol. in Brazilia, Credinta se clatina – si nu de ieri. Fost atacant, dublu campion mondial, adus de Pele selectioner in ’70, Mario Zagallo si-a facut chip cioplit din fotbalul european. El si fostul lui preparator fizic, Carlos Alberto Parreira – actualul antrenor al Braziliei – sint exponentii unui grup extrem de influent.

Doctrina lor e „realismul“: aparare, angajament fizic, contraatac. Au o singura reusita: titlul din ’94, cistigat la penaltiuri!
Huiduielile fanilor care vor spectacol nu-i perturba: Parreira e din nou selectioner, cu Zagallo director tehnic. intre timp, Idiotii cu Bani sint sufletul petrecerii. Golesc Brazilia de jucatori, ii exporta cu miile, ca pe vite, iar banii dispar in paradisuri fiscale. Stadioanele cad in paragina, tribunele se golesc. Toti jucatorii buni au plecat in Europa, unde joaca, evident, la rezultat. Rupti de Samba si de Maracana, nici nu mai seamana a brazilieni. Fotbal joaca in reclamele TV – acolo sint uluitori. Pe teren? Ronaldinho este. Dar ce-au aratat in ultimul an Ronaldo, Kaka, Adriano, Robinho, Roberto Carlos, Cafu? Mai nimic. Brazilia nu trebuie doar sa cistige, trebuie sa arate ca „jocul sublim“ exista in conti-nuare. Fotbalul lui Garrincha. Altfel, vom ajunge sa vedem la infinit acelasi meci, intre Brazilia ’94 si Grecia 2004. Va tenteaza? Pe mine nu, si ma rog sa nu se intimple. Dar tare ma tem.